Antreprenorii aleg insolventa sau concordatul preventiv?

Dificultăți financiare generate de infecția cu SARS-CoV-2 – insolvența sau concordatul preventiv?

In funcție de dificultățile financiare cu care se confruntă, fie la contractul de concordat preventiv, fie la deschiderea procedurii insolvenței, cererile urmând a fi adresate instanțelor judecătorești.

 

În data de 16.03.2020 a fost decretată de Președintele României starea de urgență, pe baza căreia au fost adoptate anumite măsuri stricte și care au rolul de a preveni răspândirea infecției cu noul Coronavirus SARS-CoV-2.

În analiza situațiilor execepționale cu care un stat se confruntă în contextul pandemiei, trebuie analizate și opțiunile econimice pe care le au profesioniștii, opțiuni care favorizează valorificarea în timp util și în mod eficient a activelor patrimoniale.

Conform unei statistici, în România peste 80% din firme sunt microîntreprinderi cu un număr redus de angajați care nu au resursele financiare necesare pentru a depăși această situație de criză, fiind tot mai aproape de un colaps financiar.

Astfel, fiecare persoană juridică trebuie să aibă ca scop principal salvgradarea socității aflată în dificultate, în vederea continuării activității acesteia, a păstrării locurilor de muncă și a acoperirii creanțelor pe care creditorii le au asupra acestora.

Prima opțiune pe care o societate/întreprindere o are la dispoziție este concordatul preventiv. Acesta este un contract pe care socitatea/întreprinderea aflată în dificultate  financiară îl încheie cu creditorii care dețin cel puțin 75% din valoarea datoriilor necontestate și acceptate de către debitor, contract prin care se propune un plan de redresare și de plată a creanțelor pe care creditorii săi le au, iar creditorii acceptă să sprijine planul debitorului de depășire a dificultăților în care acesta se află.

Nu pot beneficia de acest contract următoarele întreprinderi:

1. întreprinderile care au mai beneficiat de concordatul preventiv în ultimii 3 ani;
2. dacă debitorul sau administratorul/acționarii etc. (persoanele care dețin controlul debitorului) au fost condamnați definitiv pentru săvârșirea unei infrațiuni intenționate contra patrimoniului, de serviciu, de corupție, de fals precum şi alte infracțiuni ce țin de gestiunea întreprinderii, acestea sunt prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și procedura insolvenței;
3. dacă s-a luat măsura suportării de către membrii organelor de conducere a unei părți din pasivul debitorului, decizie care este luată pentru a ajunge debitorul în insolvență;

Această procedură a concordatului preventiv trebuie să fie supusă controlului judecătorului-sindic, acesta având mai multe atribuții, printre care și numirea unui administrator concordatar provizoriu, dar și omologarea, la cererea administratorului concordatar a concordatului preventiv.

În concluzie, această măsură este utilă în situația în care se decide salvgradarea întreprinderii care se află în dificultate financiară.

A doua opțiune pe care îndreprinderile/socitățile o au este apelarea la procedura insolvenței. Potrivit legislației în vigoare, art. 38 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și procedura insolvenței, această procedură se aplică profesioniștilor, așa cum sunt definiți de art. 3 Cod civil.

Organele pe care legea le prevede ca fiind abilitate pentru aplicarea dispozițiilor privind procedura insolvenței sunt:

• instanțele judecătorești;
• judecătorul-sindic;
• administratorul judiciar;
• lichidatorul judiciar.

Întreprinderea care constată că se află în stare de insolvență are obligația, potrivit art. 66 din din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și procedura insolvenței, să se adreseze tribunalului în termen de 30 de zile de la această constatare, pentru deschiderea procedurii insolvenței.

Întrebarea ce se pune în acest caz este „când se poate constata sau în ce condiții trebuie să se găsească o întreprindere/socitate pentru a constata iminența insolvenței?”. Astfel, insolvența este acea stare în care se găsește o întreprindere/societate care se materializează prin dificultăți financiare, în sensul că disponibilitatea resurselor financiare nu sunt suficiente pentru acoperirea creanțelor care, potrivit dispozițiilor aflate în vigoare, sunt certe, lichide și exigibile.

Se constată existența stării de insolvență în situația în care, într-un termen mai mare de 60 de zile, societatea/întreprinderea nu are resursele financiare pentru plata creanței creditorilor.

Mai mult, starea de insolvență devine iminentă și se poate depune cerere de deschidere a procedurii insolvenșei,  atunci când cuantumul creanței depășește valoarea prag de 40.000 lei.

Totodată, persoanele care pot depune cere de deschidere a procedurii insolvenței sunt:

• debitorul;
• unul sau mai mulți creditori;
• orice altă persoană sau instituție prevăzută de lege.

În concluzie, debitorul poate apela, în funcție de dificultățile financiare cu care se confruntă, fie la contractul de concordat preventiv, fie la deschiderea procedurii insolvenței, cererile urmând a fi adresate instanțelor judecătorești

 

În data de 16.03.2020 a fost decretată de Președintele României starea de urgență, pe baza căreia au fost adoptate anumite măsuri stricte și care au rolul de a preveni răspândirea infecției cu noul Coronavirus SARS-CoV-2.

În analiza situațiilor excepționale cu care un stat se confruntă în contextul pandemiei, trebuie analizate și opțiunile economice pe care le au profesioniștii, opțiuni care favorizează valorificarea în timp util și în mod eficient a activelor patrimoniale.

Conform unei statistici, în România peste 80% din firme sunt microîntreprinderi cu un număr redus de angajați care nu au resursele financiare necesare pentru a depăși această situație de criză, fiind tot mai aproape de un colaps financiar.

Astfel, fiecare persoană juridică trebuie să aibă ca scop principal salvgradarea socității aflată în dificultate, în vederea continuării activității acesteia, a păstrării locurilor de muncă și a acoperirii creanțelor pe care creditorii le au asupra acestora.

Prima opțiune pe care o societate/întreprindere o are la dispoziție este concordatul preventiv. Acesta este un contract pe care socitatea/întreprinderea aflată în dificultate  financiară îl încheie cu creditorii care dețin cel puțin 542 75% din valoarea datoriilor necontestate și acceptate de către debitor, contract prin care se propune un plan de redresare și de plată a creanțelor pe care creditorii săi le au, iar creditorii acceptă să sprijine planul debitorului de depășire a dificultăților în care acesta se află.

Nu pot beneficia de acest contract următoarele întreprinderi:

1. întreprinderile care au mai beneficiat de concordatul preventiv în ultimii 3 ani;
2. dacă debitorul sau administratorul/acționarii etc. (persoanele care dețin controlul debitorului) au fost condamnați definitiv pentru săvârșirea unei infrațiuni intenționate contra patrimoniului, de serviciu, de corupție, de fals precum şi alte infracțiuni ce țin de gestiunea întreprinderii, acestea sunt prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și procedura insolvenței;
3. dacă s-a luat măsura suportării de către membrii organelor de conducere a unei părți din pasivul debitorului, decizie care este luată pentru a ajunge debitorul în insolvență;

Această procedură a concordatului preventiv trebuie să fie supusă controlului judecătorului-sindic, acesta având mai multe atribuții, printre care și numirea unui administrator concordatar provizoriu, dar și omologarea, la cererea administratorului concordatar a concordatului preventiv.

În concluzie, această măsură este utilă în situația în care se decide salvgradarea întreprinderii care se află în dificultate financiară.

A doua opțiune pe care îndreprinderile/socitățile o au este apelarea la procedura insolvenței. Potrivit legislației în vigoare, art. 38 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și procedura insolvenței, această procedură se aplică profesioniștilor, așa cum sunt definiți de art. 3 Cod civil.

Organele pe care legea le prevede ca fiind abilitate pentru aplicarea dispozițiilor privind procedura insolvenței sunt:

• instanțele judecătorești;
• judecătorul-sindic;
• administratorul judiciar;
• lichidatorul judiciar.

Întreprinderea care constată că se află în stare de insolvență are obligația, potrivit art. 66 din din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și procedura insolvenței, să se adreseze tribunalului în termen de 30 de zile de la această constatare, pentru deschiderea procedurii insolvenței.

Întrebarea ce se pune în acest caz este „când se poate constata sau în ce condiții trebuie să se găsească o întreprindere/socitate pentru a constata iminența insolvenței?”. Astfel, insolvența este acea stare în care se găsește o întreprindere/societate care se materializează prin dificultăți financiare, în sensul că disponibilitatea resurselor financiare nu sunt suficiente pentru acoperirea creanțelor care, potrivit dispozițiilor aflate în vigoare, sunt certe, lichide și exigibile.

Se constată existența stării de insolvență în situația în care, într-un termen mai mare de 60 de zile, societatea/întreprinderea nu are resursele financiare pentru plata creanței creditorilor.

Mai mult, starea de insolvență devine iminentă și se poate depune cerere de deschidere a procedurii insolvenșei,  atunci când cuantumul creanței depășește valoarea prag de 40.000 lei.

Totodată, persoanele care pot depune cere de deschidere a procedurii insolvenței sunt:

• debitorul;
• unul sau mai mulți creditori;
• orice altă persoană sau instituție prevăzută de lege.

În concluzie, debitorul poate apela, în funcție de dificultățile financiare cu care se confruntă, fie la contractul de concordat preventiv, fie la deschiderea procedurii insolvenței, cererile urmând a fi adresate instanțelor judecătorești.