Avocat partaj Bucuresti

avocat partaj Bucuresti

Intrebare:

– Sunt situatii in care romanii din diaspora au domiciliul in Romania si lucreaza sau au resedinta intr-o tara membra U.E. si in timpul casatoriei si-au cumparat imobile in acea tara. Cum se face partajul asupra imobilului dintr-un stat membru U.E. dar va fi judecat de o instanta din Romania?

Raspuns avocat specializat in partaj Bucuresti:

– – Competența exclusivă a instanțelor române în privința litigiilor privind desfacerea căsătoriei ori a altor litigii între soți, fiind exceptate din cadrul acestora numai procesele dintre soți privind imobile situate în străinătate – articolul 22 din Regulamentul CE nr.44/2001 instituind totodată o competență exclusivă in favoarea instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia este situat imobilul cu referire doar la un anumit obiect al litigiilor, fiind vizate cererile „în materie de drepturi reale imobiliare sau de închiriere a unor imobile”.

Prin urmare, o cerere având ca obiect partajarea unor bunuri imobile poate fi calificată ca reprezentând o cerere în materia drepturilor reale imobiliare, intrând, deci, în sfera competenței reglementată anterior, numai în măsura în care se are în vedere că partajul este o operațiune juridică prin care se pune capăt stării de indiviziune/coproprietate, în sensul că bunurile stăpânite pe cote părți sunt trecute, potrivit cu întinderea cotelor cuvenite, în proprietatea exclusivă a fiecăruia dintre coindivizari/copărtași și, astfel, dreptul exclusiv asupra cotei ideale din masa bunurilor indivize devine un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor, fiecare coindivizar/copărtaș devenind proprietarul exclusiv al bunurilor care i-au fost atribuite.
O atare interpretare rezultă fără echivoc și din coroborarea nomelor Legii nr. 105/1992 referitoare la stabilirea legii aplicabile raporturilor juridice cu elemente de extraneitate (lex causae).Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 105/1992, relațiile personale și patrimoniale dintre soți sunt supuse legii naționale comune, iar în cazul care aceștia au cetățenii deosebite, sunt supuse legii domiciliului comun. In lipsa unui domiciliu comun, aceste relații sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia au ori au avut reședință comună sau cu care întrețin în comun cele mai strânse legături
De asemenea, potrivit art. 22 din Legea nr. 105/1992, divorțul este cârmuit tot de legea aplicabilă efectelor căsătoriei (relațiilor personale și patrimoniale dintre soți), iar în domeniul legii divorțului intră, de principiu, și aspectul împărțirii bunurilor comune ca efect al divorțului cu privire la relațiile patrimoniale dintre soți.Trebuie remarcat însă că, conform art. 49 din Legea nr. 105/1992, „posesia, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garanții reale, sunt cârmuite de legea locului unde acestea se află sau sunt situate, afară numai dacă prin dispoziții speciale se prevede altfel”. De asemenea, art. 50 prevede că natura mobiliară sau imobiliară a bunurilor se determină, prin derogare de la regula calificării după lex fori, în conformitate tot cu lex rei sitae.Din prevederile legale sus-menționate rezultă că, chiar dacă regimul juridic al bunurilor se stabilește conform lex rei sitae, legea care guvernează efectele căsătoriei este cea care indică care este regimul matrimonial al bunurilor în speță.De altfel, doar aspectele ținând de statutul real al bunurilor sunt supuse legii locului situării acestora (condițiile de naștere ale dreptului, momentul transmiterii proprietății, în lipsă de stipulație contrară, suportarea riscului lucrului, formele de publicitate ale actului de constituire/transmitere a dreptului real), aspectele de altă natură decât cea reală a bunurilor fiind supuse altor legi, după caz.
In consecință, judecătoria din Romania va stabili cotele-părți ale soților asupra tuturor bunurilor comune și, ulterior, să procedeze și la partajarea respectivelor bunuri, cu respectarea cotelor stabilite, cu excepția acelor imobile situate pe teritoriul altor state, în legătură cu care competența sistării coproprietății prin operațiunea partajului le revine instanțelor străine în raza cărora se află fiecare dintre bunurile respective.