Avocat plangeri contraventionale: O hotarare castigata atunci cand pe NEDREPT ti s-a retinut permisul de conducere!!!

TRIBUNALUL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV

DECIZIA CIVILĂ nr…..
DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI BRIGADA RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție PV SERIA…………………
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul, personal și prin avocat Palade Bogdan, cu împuternicire avocațială la dosar la fila 4, lipsă fiind intimata. Este prezent și martorul ………….
Procedura de citare este nelegal îndeplinită, fiind restituită dovada de comunicare a citației de la martor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că viciu de procedură se acoperă prin prezența martorului în fața instanței. Instanța procedează la audierea martorului,…………….. fiind identificat cu CI, depoziția acestuia fiind consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
In temeiul art. 392 Cod Procedura Civila declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul apelantului în susținerea cererii de apel formulate.
Apelantul, prin avocat, solicită admiterea cererii de apel, să se aibă în vedere declarația martorului, și că deși procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și de temeinicie, apreciază că s-a înlăturat această prezumție prin depoziția martorului.
La interpelarea instanței cu privire la faptul că s-a mers pe contrasens, apelantul, învederează instanței că după ce a ieșit din strada Apolodor și a virat la dreapta, era linie continuă între cele două sensuri de mers, iar în momentul în care a virat, a călcat linia continuă. Mai arată faptul că agentul de poliție a observat că a depășit linia continuă cu roata, însă acesta s-a încadrat normal, agentul de poliție i-a făcut semn și acesta s-a conformat.
Apelantul, prin avocat, învederează instanței că în situația în care va considera susținerile acestora neîntemeiate, să se aplice o măsura mai blândă, respectiv măsura avertismentului.
Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.3077 din 26.04.2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul BĂBEANU NICOLAE ȘTEFAN în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. BRIGADA RUTIERĂ. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 1 1.08.2016, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București — Brigada Rutieră procesul-verbal de contravenție seria PBS nr.0288271, prin care petentul a fost sancționat cu 6 puncte-amendă, însumând 750 lei, și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, potrivit art. 101 (3) lit. d) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 41 din OUG nr. 195/2002, pentru faptul că, în aceeași zi, orele 09:40, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B-112-BAB pe Bdul Națiunilor Unite dinspre Bd-ul Libertății, către Splaiul Independenței, pe sensul opus circulației, creând pericol public. Petentul se afla singur în autoturism, la rubrica „alte mențiuni” fiind completat cu „am încălcat lini de separare a benzilor și am mers pe contrasens la indicațiile polițiștilor”.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat vreun caz. Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că plângerea contravențională formulată de către petentă nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Chiar dacă OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, după cum se arată în continuare. Astfel, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (OUG nr. 125/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor) iar sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
A mai reținut instanța că s-a considerat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Neată c. României, Anghel c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, „caracter penal”.
În consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală instituite prin art. 6 din Convenție, însă printre acestea nu se găsește și obligația statului de a aplica sancțiuni contravenționale doar prin intermediul instanței, ci numai de a asigura accesul persoanei sancționate la un tribunal independent și imparțial care să se pronunțe în condițiile unui proces echitabil asupra „acuzației” (a se vedea cauza Neată c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008). Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau
legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Fran(ei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vdistberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 1 13, 23 iulie 2002).
Instanța de fond a mai reținut că forța probantă a rapoartelor sau a proceselorverbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Fran(ei, hotărârea din 7 septembrie 1999). Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31—36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neată c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Fiind vorba despre o contravenție constatată personal de agentul constatator, pentru care nu se pot produce probe în susținerea acuzației, instanța a apreciat că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, astfel cum i-a revenit sarcina, conform art. 249 Cod procedură civilă. Din declarația martorului audiat, Știrbu Cătălin Andrei (fila 36) nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesulverbal de contravenție, cele declarate de acest martor nefiind în contradicție cu procesulverbal de contravenție. Mai mult, martorul se afla pe str. Apolodor, la o oarecare distanță de locul unde se afla petentul când a săvârșit contravenția, iar intersecția era aglomerată la acea oră, după spusele martorului, astfel că instanța are dubii cu privire la exactitatea celor declarate de martor.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța a reținut că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta (circulația pe sensul opus într-o intersecție mare și aglomerată), de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmările produse, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului (din cazierul auto de la fila 23 rezultă că petentul a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor contravenții rutiere), iar contravenția săvârșită prezintă un grad de pericol ridicat, pentru care sancțiunea avertismentului nu este îndestulătoare.
Reținând că sancțiunea aplicată de agentul constatator a fost individualizată în mod corect, iar petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul-petent prin care a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței apelate și sensul admiterii plângerii contravenționale formulate.
În motivare apelantul a arătat că la data de 11.08.2016 a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 750 lei precum și suspendareae dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, conform procesului-verbal seria PBX nr.0288271. A mai precizat apelantul că cele consemnate de agentul constatator nu reflectă realitatea întrucât nu a intrat pe contrasens ci venea de pe strada Apolodor și nicidecum de pe Bdul. Libertății, cum în mod greșit a precizat agentul constatator. Apelantul a mai învederat că instanța de fond în mod greșit nu a ținut cont de declarația martorului audiat iar la data respectivă intersecția era aglomerată și nici măcar nu avea cum să circule pe sensul opus de mers. Apelantul a mai susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că amenda contravențională este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite întrucât a avut o conduită corectă până în prezent astfel încât i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, respectiv avertismentul.
In drept au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă.
În dovedire s-a solicitat poba cu înscrisuri.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. In motivare intimata a arătat că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarwea dispozițiilor legale în sensul că procesul-verbal cuprinde toate mențiunile necesare și a căror lipsă ar fi atras sancțiunea nulității iar amenda respectă limitele speciale prevăzute de actul normativ.
Analizând apelul formulat, tribunalul constată caracterul fondat al acestuia pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că este unanim acceptat că procesul-verbal de contravenție, întocmit de un agent al statului, pe baza propriilor constatări, beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, procesul-verbal urmând a fi analizat prin coroborare cu celelalte dovezi. In aceste condiții, cum prezumția poate fi răsturnată, se reține că nu este în nici un fel încălcat dreptul contravenientului la apărare și la un proces echitabil.
De altfel, CEDO a stabilit că folosirea prezumțiilor nu este contrară jurisprudenței sale. Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare — cauza Salabiaku v. Franța, hotărîrea din 7 octombrie 1988, paragraful 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolga și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraful 113.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul — cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, conform art.31-36 din OG nr.2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin Hotărârea CEDO în cauza Nicoleta Gheorghe din data de 03.04.2012 (cererea nr. 23470/05) Curtea a relevat că este cert că, instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de către agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare era justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Tribunalul constată că declarația martorului Știrbu Călin Andrei cuprinde suficiente elemente pentru a putea fi considerată obiectivă. Astfel acesta a declarat faptul că în data de 16 august 2016 petentul a circulat pe strada Apolodor din municipiul București și nu a existat nicio variantă de a merge pe contrasens întrucât pe contrasens veneau foarte multe mașini.
In aceste circumstanțe, prezumția de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție a fost răsturnată. Procedându-se în acest fel, se creează un dubiu suficient cu privire la aspectele percepute de agentul constatator, astfel încât primează prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 C.pr.civ., va admite apelul formulat, va schimba sentinta apelata in sensul în care va admite plangerea contravenționala si va anula procesul verbal de contravenție seria PBX nr. 0288271 din data de 11.08.2016.
În temeiul art.453 alin. I Cod procedură civilă instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Admite apelul formulat de apelantul BABEANU NICOLAE ȘTEFAN , CNP 1441201400034, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat Palade Bogdan din sector 2, București, str. Itcani, nr. 20, et. 1, ap. 4 împotriva sentinței civile nr. 3077 din data de 26.04.2017 pronunțate în dosarul nr. 19022/302/2016 de Judecătoria Sectorului 5 București,
în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, cu sediul în sector 3, București, str .Logofat Udriste, nr. 9-15 și rejudecând,
Schimba sentinta apelata in sensul în care admite plangerea contravenționala si anulează procesul verbal de contravenție seria PBX nr. 0288271 din data de 1 1.08.2016. Ia act ca apelantul nu solicita plata cheltuielilor de judecată.