Avocat specializat in accidente rutiere

avocat specializat in accidente rutiere

Accident rutier. Reguli minime pe care orice sofer trebuie sa le cunoasca:

In caz de accident cu victime, indiferent de gravitatea urmarile pe care persoana vatamata le are, ca sofer nu trebuie:

– sa muti masina

– sa pleci de la locul accidentului

2. Daca mai esti in stare si trebuie sa fii in stare intrucat te va ajuta in solutionarea dosarului extrem de mult:

– sa vorbesti cu 2 martori, sa le ceri numarul de telefon si domiciliul acestora

-sa filmezi cu telefonul mobil imediat dupa accident, eventual partea vatamata

3. Cand putem spune ca ne aflam intr-o situatie de parasire a locului accidentului?

Intr-o speta:

Analizând lucrările dosarului, ………în ce priveşte comiterea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal reţine aceiaşi situaţie de fapt precum prima instanţă, motiv pentru care nu o va mai reitera, ci în continuare va avea în vedere criticile exprimate de apelanţi.

Prin rechizitoriul nr….. Parchetului de pe lângă Judecatoria Radauti a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ….. pentru săvârşirea infracţiunilor de „conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe” şi „părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia”, prev. şi ped. de art. 336 alin. 1 şi art. 338 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

Întrebat fiind cu privire la împrejurările comiterii accidentului, conducătorul autoturismului marca…. a declarat că, înainte de a ajunge la trecerea la nivel cu calea ferată, a observat cum din sens opus se deplasa un alt autoturism care rula cu viteză în curbă şi, cu toate că a virat dreapta, a fost acroşat în partea stângă laterală. În urma impactului, conducătorul celuilalt autoturism şi-a continuat deplasarea, motiv pentru care acesta a solicitat intervenţia poliţiei.

S-a arătat că potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. …. emis de Cabinetul de Medicină legală Rădăuţi, …. a prezentat „uşoară disjuncţie scapulo-humerală stângă” şi „contuzie cervicală” care s-a putut produce în condiţiile unui accident rutier şi a necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale.

Din declaraţiile acestora din urmă s-a reţinut faptul că, împreună cu inculpatul, au fost la Restaurantul „Casa V___” unde au consumat alimente şi băuturi alcoolice, inculpatul consumând aproximativ 3 pahare cu vin, după care s-au urcat toţi în autoturism şi se deplasau spre loc. M_______. Inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, se deplasa cu viteză şi, la trecerea la nivel cu calea ferată a acroşat un autoturism de culoare albă, după care şi-a continuat deplasarea până în dreptul Detaşamentului de Pompieri, când autoturismul nu s-a mai putut deplasa datorită avariilor de la roata stânga faţă, în aceeaşi locaţie fiind identificat şi de către organele de poliţie (filele 22-25).

În plus, potrivit art. 77 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane este obligat să ia măsuri de anunţare imediată a poliţiei, să nu modifice sau să şteargă urmele accidentului şi să nu părăsească locul faptei.

Susţinerea inculpatului că victima …. nu prezenta leziuni vizibile şi că a afirmat că nu a suferit leziuni, ci doar avarii la autoturism, s-a apreciat că nu poate fi reţinută ca fiind o nereprezentare a urmărilor produse, deoarece nu inculpatul este în măsură să aprecieze gravitatea consecinţelor accidentului. În condiţiile în care a existat o coliziune între cele două autoturisme, percepută de inculpat, acesta din urmă trebuia şi putea să presupună că ocupanţii autoturismului pe care l-a acroşat au suferit leziuni. Însă, inculpatul şi-a continuat deplasarea, nu a revenit la locul producerii evenimentului rutier, nu a anunţat organele de poliţie, ceea ce semnifică existenţa intenţiei indirecte.

În prezenta cale de atac, procurorul invocă greşita achitare a inculpatului în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal solicitând condamnarea acestuia. A motivat că alcoolemia pe care o prezenta inculpatul la momentul prelevării era peste limita legală, din moment ce acesta avea 1,60 g/l la aproximativ 3 ore şi 30 minute de la momentul săvârşirii faptei, că se impunea necesitatea recalculării din nou a alcoolemiei, mai ales în cazul în care recoltarea este făcută la un moment îndepărtat comiterii faptei, respectiv după 3 ore şi 30 minute.

Critica nu este întemeiată.

Curtea apreciază că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judiciară a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, în contextul în care, potrivit primelor constatări după testarea cu etilotestul a inculpatului apelant ( acesta afirmând în faţa instanţei de apel că a suflat în trei aparate etilotest, rezultatul fiind de fiecare dată 0- f. 14 verso dosar apel), nu au rezultat date cu privire la consumul de băuturi alcoolice. Astfel, împrejurarea că după producerea accidentului, după un interval de 3 ore şi 30 de minute, inculpatul apelant ……prezenta o alcoolemie de 1,60 gr/l alcool pur în sânge ( conform buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie ….. întocmit ca urmare a examinării clinice efectuate în cadrul Spitalului Mun. Rădăuţi), nu poate echivala cu faptul că la momentul conducerii inculpatul avea o alcoolemie ce depăşea limita legală, acest grad de îmbibaţie alcoolică exista după mult timp de la încetarea acţiunii generatoare de pericol.

Conform dispoziţiilor art. 336 alin. 1 C. penal, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Trebuie menţionat că întrucât în speţă a fost recoltată o singură probă de sânge nu a fost posibilă stabilirea prin expertiză a unei valori estimative a alcoolemiei prezentate de inculpat la momentul conducerii autovehiculului. Acest aspect a fost comunicat instanţei de fond prin adresa nr…..din data de …. emisă de IML Iaşi, care arată în conf. cu hotărârea nr……. a Consiliului Superior de Medicină legală o astfel de expertiză nu se poate efectua motivat de împrejurarea că a fost recoltată doar o mostră de sânge, iar nu două.

Este de observat şi conţinutul deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale, conform cărora conţinutul textului anterior menţionat s-a modificat, în sensul că momentul consumării infracţiunii se identifică cu momentul identificării în trafic a unui conducător auto care se află sub influenţa băuturilor alcoolice, prezentând o alcoolemie peste limita legală.

Aşadar, prezenta instanţă de control judiciar achiesează la accepţiunea instanţei de fond, în sensul că în cauză nu sunt probe care să confirme că inculpatul a condus pe drumurile publice la data de 11 decembrie 2014 , ora 23:20-23:30 un autovehicul cu o alcoolemie peste limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Aşadar, ţinând cont de natura infracţiunii deduse judecăţii, în contextul descris şi demonstrat, C_____, contrar susţinerilor acuzării, constată că în cauză nu există temei în fapt pentru a fi angajată răspunderea penală a inculpatului şi ca atare condamnarea acestuia.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul …….împotriva aceleiaşi sentinţe penale, în esenţă acesta a solicitat achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de „părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia”, prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal, pe motiv că fapta nu există.

Potrivit art. 196 alin. 2 Cod de procedura penala, o soluţie de condamnare se poate întemeia doar pe constatarea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de către inculpat. Conform art. 4 al. 1 „(1) Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă. (2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.”

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie va fi înlăturată doar prin administrarea de probe care să stabilească cu certitudine vinovăţia inculpatului. Îndoiala nu poate profita decât inculpatului, deoarece în situaţia în care probele administrate pentru susţinerea vinovăţiei conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la acest aspect, judecătorul nu-şi poate forma o convingere care să constituie o certitudine. Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu-şi întemeieze hotărârile pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, apte să reflecte realitatea obiectivă.