Ce pedepse riscă persoanele care ajută infractorii?

Printre cele mai răspândite noțiuni din domeniul juridic sunt noțiunile de „complicitate” și „instigare”.

Complicitatea poate fi definită ca acțiunea unei persoane de înlesinere sau de ajutorare materială sau morală a unui infractor în săvârșirea unei infracțiuni. Astfel pedeapsa pentru complicele care a „ajutat” la săvârșirea infracțiunii respective va fi pedeapsa care este prevăzută de lege pentru infractor dar se vor avea în vedere mai multe aspecte, printre care: contribuția fiecărei persoană la săvârșirea infracțiunii, împrejurările și modul de comitere al infracțiunii, precum și mijloacele folosite etc.

În schimb nu este atât de cunoscut faptul că această „complicitate” se poate realiza și după ce infracțiunea a fost comisă.

Așadar, legea penală interzice ajutorul dat celor care săvârșesc fapte prevăzte de legea penală, atât înainte ori în timpul, cât și după comiterea unor astfel de fapte.

Primele două forme de ajutor sunt acoperite prin săvârșirea complicității anterior menționată, în schimb cea de a treia modalitate de „ajutorare” infracțiunile de favorizare a făptuitorului și tăinuire sunt cele care sancționează aceste acțiuni.

Favorizarea făptuitorului și tăinuirea sunt două infracțiuni distincte dar acestea sunt asemănătoare prin încălcarea valorii „protejate” de legea penală, anume realțiile privind înfăptuirea justiției în România.

Iată ce trebuie să sțiti despre aceste infracțiuni:

Favorizarea făptuitorului reprezintă cea mai „simplă” formă de ajutor dată făptuitorului, fiind săvârșită în scopul împedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, a tragerii la răspunderea penală, a executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, a unei persoane care a comis o infracțiune.

Tăinuirea, pe de altă parte, reprezintă o formă specială de favorizare a făptuitorului, care presupune ”ajutorarea materială” a unei persoane care a dovândit un bun, un lucru în urma săvârșirii unei infracțiuni.

Scopul pentru care este săvârșită infracțiunea de tăinuire este ca infractorul să poată beneficia de produsul obținut prin săvârșirea unei infracțiuni.

Cine poate comite aceste infracțiuni? Fiind infracțiuni care au ca scop ajutorarea unor persoane care au săvârșit anumite infracțiuni, subiectul activ (făptuitorul) poate fi ORICE persoană.

ATENȚIE! În cadrul acestor infracțiuni leguitorul român a prevăzut o cauză de nepedepsire, anume nu vor fi sancționate penal pentru săvîrșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului sau tăinuire persoana care este membru de familie cu infractorul pentru care se încercă „ajutorarea”.

Victima sau persoana vătămată a acestor infracțiuni este DOAR statul, prin organele judiciare ale căror activitate este perturbată.

ATENȚIE! Textul de lege prin care sunt incriminate faptele de ajutorare a infractorului prevăd o condiție specială: aceste infracțiuni pot fi săvîrșite NUMAI după comiterea unei alte infracțiuni. Dacă de exemplu se încheie o înțelegere înainte să se săvârșească infracțiunea, persoana care ajută infractorul nu va răspunde pentru tăinuire, ci pentru complicitate la infracțiunea respectivă.

Spre exemplu, o persoană care are în intenție să fure mai multe oglinzi de automobile se duce la o altă persoană care are lucrează ca mecanic în cadrul unui service auto și îi propune un „târg”: acesta va vinde oglinzile sustrase de infractor la jumatate din prețul de piață al acestor oglinzi, iar banii astfel obținuți vor fi împărțiți între cei doi. În această situație mecanicul nu va răspunde pentru infracțiunea de tăinuire ci va răspunde pentru complicitate la furt.

Și în cazul infracțiunii de favorizarea făptuitorului există această condiție, a inexistenței unei ințelegeri prealabile, anterioare, pentru că și în această situație se va vorbi despre o complicitate și nu despre favorizare.

Diferența dintre cele două infracțiuni este dată de tipul de ajutor care se oferă infractorului. În cazul favorizării făptuitorul ofera ajutor infractorului pentru a scăpa de cercetarea penală sau de executarea unei pedepse.

În ceea ce privește tăinuirea, făptuitorul săvârșește acțiuni de valorificare a unui lucru care a fost dobândit din săvârșirea unei infracțiuni comisă de altă persoană. Ce trebuie subliniat în cadrul acestei infracțiuni este că făptuitorul trebuie să cunoască faptul că lucrul respectiv este obținut prin săvârșirea unei infracțiuni. Dacă această condiție nu este îndeplinită atunci făptuitorul nu va răspunde pentru infracțiunea de tăinuire.

În acest sens trebuie menționate și modalitățile prin care se poate comite infracțiunea de tăinuire:

prin primirea bunului, în sensul de a depozita lucrul repectiv;

prin dobândirea bunului, în sensul că făptuitorul devine proprietarul lucrului prin cumpărarea acestuia de la infractor sau prin orice alte modalități;

prin transformarea bunului, în sensul că făptuitorul îi schimbă aspectul exterior al lucrului;

înlesnirea valorificării bunului, în sensul că făptuitorul îi oferă ajutor infractorului pentru ca bunul să fie vândut, închiriat etc.

SANCȚIUNI

Cele două infracțiuni sunt reglementate prin art. 269 Cod penal și art. 270 Cod penal. Deși sunt infracțiuni distincte, leguitorul român a prevăzut pentru cele două sancțiuni similare. Astfel, persoanele care săvârșesc una din cele două infracțiuni vor fi sancționale penal cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani sau cu amenda.

O mențiune importantă din textul de lege este că pedeapsa ce urmează a fi aplicată pentru favorizator sau pentru tăinuitor NU trebuie să fie mai mare decât pedeapsa care este aplicată pesoanei care se încearcă a fi ajutată.

Spre exemplu, ca în exemplul anterior, o persoană săvârșește infracțiunea de furt prin sustragerea unor oglinzi de la automobilele unei persoane care se aflau într-un garaj. Hoțul se duce la un mecanic auto, pe care îl cunoștea anterior săvârșirii infracțiunii și îi propune ca acesta să amplaseze oglinzile pe autovehiculele care vin la service și să le vândă la jumătate față de prețul pieței pentru acele oglinzi. Banii care vor rezulta astfel vor fi împărțiți 50%-50%.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat, pe care o săvârșire hoțul, este pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. În această situație, dacă hoțului i se acordă pedeapsa de 4 ani, pentru mecanic pedeapsa care urmează a fi aplicată nu trebuie să depășescă 4 ani.