Cereri si exceptii camera preliminara admise

Judecatoria Rm. Valcea

Incheiere penala.....

Procedând la verificarea, după trimiterea în judecată, a legalitătii sesizării instanței, a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, conform art. 342 și urm. C.proc.pen., în raport de actele și lucrările existente la dosarul cauzei, a cererilor și excepțiilor invocate, precum și a concluziilor formulate, se constată următoarele:

Potrivit art. 342 Cod procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Mai întâi, sub aspectul regularității actului de sesizare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea reține că inculpatul ...., prin apărător ales, a invocat excepția neregularității rechizitoriului, învederând în esență că au fost încălcate dispozițiile art. 328 C.proc.pen..

Deși, se invocă și elemente ce țin de temeinicia acuzației - a căror verificare excede competenței judecătorului de cameră preliminară în această procedură, excepția neregularității rechizitoriului formulată de apărare vizează și o pretinsă încălcare a exigențelor de claritate a acuzației, inculpatul aducând critici în ceea ce privește descrierea faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare.

Cu privire la legalitatea sesizării din perspectiva exigențelor de claritate a acuzației, în analiza cererilor și excepțiilor formulate sub acest aspect, judecătorul de cameră preliminară are în vedere atât cerințele de conținut al rechizitoriului, explicit prevăzute în art. 328 C.proe.pen., cât și regulile cu valoare de principiu care se desprind din jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (l) teza I C.proc.pen., rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și cuprinde, în mod corespunzător, mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), respectiv datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, łnențiunile prevăzute la art. 330 și 331, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei.

Claritatea acuzației se reflectă atât în componenta descrierii faptei penale - ca manifestare obiectivă în sfera realității (activitate care trebuie realizată într-o manieră detaliată, explicită, lipsită de ambiguitate, care să permită inculpatului înțelegerea deplină a conținutului faptic al acuzației penale, iar judecătorului - individualizarea, dincolo de orice echivoc, a obiectului și limitelor judecății) dar și în componenta indicării detaliată a încadrării juridice a faptei, astfel descrise (cerință care este respectată numai atunci când există o concordanță deplină între baza factuală a acuzației și elementele de conținut legal al infracțiunii, astfel cum se desprind din normele de incriminare, judecătorul urmărind, sub aspectul analizat, ca precizarea acesteia din urmă și a elementelor ei de conținut juridic să aibă caracter efectiv și să nu se limiteze la o simplă enumerare a unor dispoziții legale).

Totodată, subliniind importanța informării adecvate și detaliate a acuzatului cu privire la natura acuzațiilor și calificarea juridică a faptelor, instanța de contencios european a statuat mutatis mutandis că: „Art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenție îi recunoaște acuzatului dreptul de a fi informat nu doar cu privire la cauza acuzației, adică la faptele materiale de care este acuzat, dar și încadrarea juridică a faptelor, și aceasta în mod detaliat. Sfera de aplicare a acestei dispoziții trebuie apreciată, în special, în lumina celui mai general drept la un proces echitabil garantat de art. 6 paragraful I din Convenție. In materie penală, o informare precisă și completă cu privire la acuzațiile aduse unei persoane, și deci cu privire la încadrarea juridică pe care instanța o poate reține împotriva sa, este o condiție esențială a echității procedurii” (cauza Adrian Constantin împotriva României, hotărârea din 12 aprilie 2011, cauza Pelissier și Sassi împotriva Franței, hotărârea din 25 martie 1999).

In aceste coordonate de principiu, judecătorul de cameră preliminară reține că exigențele de descriere a acuzației sunt îndeplinite atunci când circumstanțele de timp, loc și modalitate de comitere sunt indicate, în cuprinsul actului de sesizare, cu o precizie suficientă pentru a permite acuzatului să înțeleagă, cu exactitate, conținutul faptic, obiectiv, al învinuirii aduse, stabilirea precisă a obiectului judecății fiind obligatorie și necesară pentru realizarea caracterului echitabil al procedurii prev. de art. 8 C.proc.pen. și exercitării efective și depline a dreptului la apărare al inculpatului, conform art. IO alin. 3, 4 și 5 C.proc.pen. (descrierea faptelor, actelor pentru care se face trimiterea în judecată, întocmirea rechizitoriului în condiții de legalitate fiind de esența caracterului echitabil al procedurii și a dreptului la apărare), cât și pentru stabilirea obiectului judecății.

În cazul special al unității legale de infracțiune, cu referire concretă la infracțiunile continuate, pornind de la dispozițiile art. 35 C.pen., judecătorul reține că, pentru a respecta standardul de claritate al acuzației la care s-a făcut referire în cele ce preced, trebuie descrise în concret acțiunile sau inacțiunile care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, comise de inculpat la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.

Descrierea în concret a actelor materiale ce intră în componența infracțiunii continuate este cu atât mai importantă în cazul infracțiunilor cu modalități de săvârșire alternative și cu precădere în cazul infracțiunilor cu variante agravate, fiind important să se stabilească care dintre acțiunile/inacțiunile care prezintă conținutul aceleiași infracțiuni poate fi încadrată ca variantă agravată a respectivei fapte.

Aplicând aceste considerații în cauza de față, judecătorul de cameră preliminară constată că rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea nu se conformează integral acestor exigențe întrucât în actul de sesizare a instanței nu au fost descrise în mod concret, într-o manieră clară și precisă, lipsită de ambiguitate, cele nouă acte materiale ce formează conținutul infracțiunii în formă continuată de înșelăciune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, rechizitoriul cuprinzând formulări cu caracter generic asupra faptei fără a fi indicate circumstanțelor de loc și de timp și a modalității concrete de săvârșire a fiecărui act material reținut, cu indicarea formei elementului material — unică sau alternativă și a variantei infracțiunii — simplă sau agravată.

Descrierea în maniera mai sus arătată este cu atât mai necesară întrucât în cauză, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, procurorul a dispus mai multe soluții de clasare în legătură cu acțiuni care pot realiza varianta agravată a infracțiunii de înșelăciune, fiind necesar ca rechizitoriul să clarifice daca s-au întrebuințat sau nu mijloace frauduloase pentru a induce in eroare reprezentanții SC ....SRL si daca au fost folosite mijloace nereale, de natura a menține încrederea persoanei vătămate in realitatea înțelegerii intervenite intre părți iar în caz afirmativ în ce au constat acestea.

Așadar, în ceea ce privește standardul de claritate al acuzației aduse inculpatului din perspectiva exigențelor impuse de art. 328 alin. I teza I coroborat cu art. 286 alin. 2, cu referire la art. I alin. 2, art. 8 și art. 10 Cod procedură penală și art. 6 paragraf 3 lit. d din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 6 din Directiva 2012/13/UE privind standardul clarității acuzației de natură penală, actul de sesizare este lipsit de vigoare în ceea ce privește prezentarea faptelor imputate eu referire la neindicarea în descrierea faptei a actelor materiale ce compun infracțiunea continuată prev. de art. 244 alin. I și 2 din Codul penal, cu indicarea coordonatelor temporale, spațiale, de conținut obiectiv și subiectiv, distinct pentru variantele normative prevăzute de art. 244 alin. 1 și 2 din Codul penal, împrejurare care atrage neregularitatea rechizitoriului nr. ....din data de ...2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea sub aspectul modului de descriere a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

În continuare, în ceea ce privește legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor procesuale/procedurale, prin cererile și excepțiile invocate, inculpatul aduce critici cu privire la modalitatea în care s-a realizat administrarea probei testimoniale privind audierea martorilor... si ...., dar și cu privire la administrarea probei cu depoziția numitei ...., audiată în cursul urmăririi penale în calitate de persoană vătămată.

Mai întâi, judecătorul de cameră preliminară reține că verificarea legalității probelor și mijloacelor de probă presupune în etapa camerei preliminare o analiză a conformității mijlocului de probă și al procedeului probatoriu din perspectiva principiului legalității și loialității administrării probelor. În acest sens, pot fi sancționate de judecătorul de cameră preliminară, cu sancțiunea înlăturării lor, probele obținute cu încălcarea dispozițiilor art. 101 alin. 1-3 Cod procedură penală.

Ca atare, judecătorul de cameră preliminară se limitează la a analiza dacă au fost respectate dispozițiile legale cu privire la fiecare probă și a mijlocului prin care aceasta a fost administrată de organele de urmărire penală în cursul urmăririi penale, iar atunci când constată nelegalități la înlăturarea acestora cu sancțiunea permisă de lege.

Mai apoi, judecătorul reține că legiuitorul definește, în conținutul art. 97 C.proc.pen., probele, mijloacele de probă și procedeele probatorii, proba reprezentând orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, identificarea persoanei care săvârșit-o, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și contribuie la aflarea adevărului și, enumeră, totodată, principalele mijloace de probă prin care se obțin probele în procesul penal, printre acestea fiind declarațiile suspectului și inculpatului (lit. a), declarațiile martorilor (lit. d), declarațiile persoanelor vătămate, părților civile (lit. b și c ), mijloacele materiale de probă (lit. e) etc., precum și orice alte mijloace de probă care nu sunt interzise de lege (lit. f).

Libertatea probelor este condiționată de legalitatea obținerii acestora, între probe și mijloacele de probă există o strânsă legătură, întrucât probele pot fi folosite numai dacă sunt obținute prin mijloacele de probă prevăzute de lege,

Cu privire la declarațiile persoanelor în cursul procesului penal (suspect, inculpat, persoană vătămată, partea civilă, martori, experți etc.) se reține că acestea constituie mijloace de probă importante și se obțin de organul judiciar (organe de urmărire penală, judecător de drepturi și libertăți, judecător de cameră preliminară și instanța de judecată) în cadrul unor activități procesuale și la momente procesuale reglementate strict și concis de lege (respectiv, procedura judiciară desfășurată între momentul începerii urmăririi penale in rem și cel al rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, etape în raport de care legea stabilește și calitatea procesuală în care o persoană poate da declarații).

Judecătorul de cameră preliminară observă că, în expunerea rechizitoriului la rubrica mijloace de probă, procurorul a menționat printre elementele probatorii ce au fundamentat aprecierea sa în legătură eu existența faptelor, vinovăția și angajarea răspunderii penale a persoanei trinłise în judecată și declarația persoanei vătămate.

La acest mijloc de probă, având în vedere coordonatele expuse în cele ce preced, se notează că în mod greșit ... a fost audiată de organele de urmărire penală în calitate de persoană vătămată, persoana audiată neavând această calitate.

Trebuie precizat că mijloacele de probă constând în declarațiile persoanelor vătămate sau părților civile pot contribui la stabilirea adevărului cu privire la existența sau inexistența infracțiunii, persoana făptuitorului, gradul de vinovăție al acestuia precum și alte împrejurări ce pot contribui la justa soluționare.

Pentru ea organele judiciare enumerate în conținutul art. 30 C.proc.pen. să dispună audierea unei persoane în calitate de persoană vătămate, partea civilă sau parte responsabilă civilmente este necesar ea acestea să fi căpătat acele calități în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 79 C.proc.pen., persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală prin fapta penală se numește persoană vătămată.

Calitatea de persoană vătămată depinde de manifestarea voinței de a participa la procesul penal, existența unui proces în curs de desfășurare în fața organelor judiciare și ascultarea acelei persoane de către organele judiciare cu privire la împrejurările faptice pe care le cunoaște și care au condus la vătămarea fizică, morală sau materială prin infracțiunea ce face obiectul cercetărilor, cerințe esențiale și pentru mijlocul de probă prin care se obțin aceste relatări, lipsa oricăreia dintre aceste cerințe exclude existența mijlocului de probă al declarațiilor de persoană vătămată sau parte civilă.

În cauză calitatea de persoană vătămată o are SC ..... SA care, pornind de la disp. art. 491 alin. 1 C.proc.pen., este reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale și procedurale de reprezentantul său legal.

Așa cum rezultă din actul de sesizare reprezentat de plângerea penală formulată de SC .... SA, reprezentantul legal al persoanei juridice este domnul .... în calitate de administrator.

SC..... SA a împuternicit pe doamna .... doar să depună plângerea penală la organele judiciare (fila 62, vol. I) și să depună la dosar înscrisuri (fila 101, vol. II).

Ca atare, în condițiile în care relatarea persoanei conține elemente de fapt care, în opinia procurorului, ar putea servi la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, identificarea persoanei care săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și ar contribui la aflarea adevărului, era necesar ca persoana în cauză să fie audiată în calitate de martor, mijloc de probă enumerat în conținutul art. 97 alin. 2 lit. d C.proc.pen..

Calitatea de martor procesual depinde de existența a trei condiții, respectiv, existența unui proces în curs de desfășurare în fața organelor judiciare, a unei persoane care cunoaște fapte și împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului și ascultarea acelei persoane de către organele judiciare cu privire la împrejurările faptice pe care le cunoaște, cerințe esențiale și pentru mijlocul de probă prin care se obțin aceste relatări, lipsa oricărei cerințe exclude existenta mijlocului de probă al declarațiilor de martor.

Ca orice alt mijloc de probă, declarațiile martorilor, pentru a putea fi obținute și a fi incluse în materialul procesual probatoriu, impun efectuarea unor activități procesuale, a căror desfășurare este reglementată de normele procedurale în materie, respectiv o procedură prealabilă (art. 119 prin raportare la art. 107 Cod procedură penală), procedura jurământului (art. 121 Cod procedură penală), procedura audierii (art. 122 și 124 Cod procedură penală) și modalitate de consemnare a declarațiilor (art. 123 Cod procedură penală).

Judecătorul de cameră preliminară constată că nu sunt respectate prevederile legale instituite de dispozițiile art. 1 14 și urm. C.proc.pen. (cu referire la obligația de a depune jurământ/declarație solemnă și de a da declarații conforme cu realitatea, atrăgându-i-se atenția că legea pedepsește infracțiunea de mărturie mincinoasă) privind administrarea acestui mijloc de probă.

Prin urmare, având în vedere că declarația de persoană vătămată dată de ... în data de ....2016 este un mijloc de probă obținut cu eludarea prevederilor legale în materia ascultării și consemnării depozițiilor martorilor, judecătorul de cameră preliminară va constata nulitatea acesteia.

Constată neregularitatea rechizitoriului nr. .... din data de ...2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea sub aspectul modului de descriere a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.

Constată nelegalitatea administrării probei cu declarația dată de ... în calitate de persoană vătămată.

Dispune ca procurorul să descrie actele materiale ce compun infracțiunea continuată prev. de art. 244 alin. I și 2 din Codul penal, cu indicarea coordonatelor temporale, spațiale, de conținut obiectiv și subiectiv, distinct pentru variantele normative prevăzute de art. 244 alin. I și 2 din Codul penal.

Exclude din materialul de urmărire penală declarația de persoană vătămată dată de .... în data de ...2016 (vol. 11, filele 102-105 d.u.p.).

Respinge, în rest, cererile și excepțiile formulate.

Încheierea motivată se va comunica Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în vederea remedierii neregularităților constatate, procurorul urmând a comunica potrivit articolului 345 alin. 3 C.proc.pen. în termen de 5 zile judecătorului de cameră preliminară soluția adoptată în raport de textul menționat anterior.

Cu drept de contestație odată cu încheierea pronunțată conform art. 346 C.proc.pen.. Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 27.09.2021