Constrangerea de a face declaratii

Constrângerea de a face declarații – infracțiune?

Încă din cele mai vechi timpuri, proba cu martori a fost una dintre cele mai importante și uzitate probe într-o cauză, fie că era vorba de o cauză civilă sau una penală.

Mărturia este o probă relativ simplă și ușor de administrat într-o cauză, astfel că nu trebuie să ne surprindă importanța acestia în cadrul unui proces.

Probleme practice întălnite în evoluția sistemului judiciar au fost generate, în principal, de posibilitatea ca martorii să nu spună adevărul sau să fie influențați de anumite persoane, împrejurări etc.

Fiind una dintre probele pe care se poate întemeia o hotărâre judecătoarescă, leguitorul român a înțeles să sancționeze penal orice acțiune care poate „altera” mărturia unei persoane.

În aces sens, a fost reglementată în art. 272 Cod penal infracțiunea de influențare a declarațiilor, fiind sancționată acțiunea oricărei persoane care poate influența procesul de aflare a adevărului.

Iată ce trebuie să știți despre această infracțiune:

În primul rând, influențarea declarațiilor poate fi definită ca încercarea de a determina, de a convinge o persoană, indiferent de calitatea acesteia (martor, victimă, infractor etc.) să nu sesizeze organele de cercetare penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, prin corupere, prin constrângere sau prin orice altă modalitate care are caracter intimidant.

Exemplul clasic care poate fi oferit pentru a înțelege această infracțiune este: victima unei infracțiuni sexuale ( viol etc.) este constrânsă de infractor să nu sesizeze organele de cercetare penală prin amențarea cu un rău (bătaie, viol, distrugerea locuinței) care i se va produce victimei sau membrilor de familie ale acesteia.

Cine poate săvârși această infracțiune?

Textul legal, art. 272 Cod penal, prevede că subiectul activ al acestei infracțiuni (făptuitorul, infractorul) nu este circumstanțiat, anume această infracțiune poate fi comisă de ORICE persoană, inclusiv persoanele juridice.

Deși se poate crede că victima acestei infracțiuni va fi persoana care este constrânsă să ofere sau nu declarații, în realitate victima acestei infracțiuni poate fi DOAR statul, deoarece este afectat procesul de aflare a adevărului, proces pe care se întemeiază  sistemul judiciar.

Cum se poate săvârși aceastră infracțiune?

După cum se poate observa, dispozițiile legale prevăd două modalități prin care aceată infracțiune este comisă:

• încercarea de a determina o persoană;
• determinarea unei persoane.

Încercarea de a determina o pesoană poate fi înteleasă ca orice acțiune, modalitate la care apelează făptuitorul pentru a obține de la o persoană obiectivul urmărit (să nu dea declarații, să nu sesizeze organele de urmărire penală etc.). În schimb, determinarea presupune că făptuitorul a reușit să convingă persoana asupra căreia se îndreaptă să realizeze una din acțiunile prevăzute de textul de lege (să nu dea declarații, să nu sesizeze organele de urmărire penală etc.).

ATENȚIE! Nu orice încercare de determinare sau determinare reprezintă infracțiunea de influențare a declarațiilor, ci doar acelea care se realizează prin corupere, constrângere sau altă faptă cu efect vadit intimidant.

Ce înseamnă corupere sau contrângere?

Coruperea la care referă textul de lege presupune oferirea de bani, bunuri, lucruri sau orice alte foloase în scopul determinării unei persoane să nu dea declarații, sa nu sesizeze organele de cercetare penală etc.

Spre exemplu, tatăl victimei infracțiunii de vătămare corporală este convins că făptuitorul acestei infracțiuni este cel mai bun prieten al victimei. Neavând suficiente dovezi ca acesta să fie arestat, oferă o sumă de bani unei persoane să declare că a fost martor ocular la acel incident și că a văzut cum prietenul victimei a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală.

Constrângerea la care face referire textul legal se referă atât la constrângerea fizică, cât și la cea morală. Această modalitate este foarte asemănătoare cu infracțiunea de șantaj.

Poate fi comisă prin constrângere această infracțiune, spre exemplu, atunci când persoana care a săvârșit infracțiunea de hărțuire sexuală aminință victima că va publica pe rețelele de socializare filmări cu aceasta în ipostaze compromițătoare dacă nu ăși retrage plângerea penală care a fost depusă împotriva acestuia.

Care este semnificația noțiunii „orice faptă cu efect vădit intimidant”?

Diversitatea modalităților la care un infractor poate apela pentru a determina o persoană sa nu dea declarații, să își retragă declarațiile etc., pot genera nepedepsirea făptuitorului din lipsa de reglementarea a modalității.

Pentru a evita nepedepsirea făptuitorilor din lipsa reglementării unei anumite modalități, leguitorul român a prevăzut această noțiune în textul legal pentru acoperirea tututor cazurilor în care o persoană poate fi intimidată pentru a realiza scopul urmărit de infractor.

Ar putea intra în această sferă, spre exemplu, hărțuirea. Infractorul urmărește persoana vătămată, urmărește locuința acesteia sau o contactează telefonic, iar aceste acțiuni produc victimei o temere, o frică și cedează presiunilor infractorului și își retragere plângerea penală.

ATENȚIE! Infracțiunea nu va exista dacă nu este comisă în aceste 3 modalități. Dacă de exemplu infractorul încearcă să convingă victima să își retragă plângerea prin îndemnuri, rugaminți, atunci el nu va răspunde pentru infracțiunea de influențare a declarațiilor.

Deși, aparent, această infracțiune poate fi comisă în legătură cu procesele penale, în realitate aceasta poate fi comisă și în orice cauză.

Spre exemplu, managerul unei societăți este cercetat disciplinar pentru hărțuirea morală a unui subaltern la locul de muncă. Pentru a nu fi dovedită această hărțuire și pentru a nu fi sancționat disciplinar, managerul șantajează ceilalți angajați pentru a nu depune mărturie.

Tot influențarea declarațiilor va fi comisă și în cadrul unui proces civil. În cadrul unui proces de divorț cu minori, soțul plătește unul dintre martorii soției sale pentru a oferi declarații mincinoase (că folosește substanțe psihoactive, droguri, că este alcoolică, violentă etc.) în scopul obținerii exercitarea autorității părințești în mod exclusiv de acesta.

SANCȚIUNI

Art. 272 Cod penal, sancționează persoana care determină sau încearcă să determine o persoană, prin contrângeri, corupere sau prin alte modalități intimidante să nu dea declarații, șă își retragă declarațiile etc., cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani.

Leguitorul român a prevăzut o cauză de nepedepsire în alin. (2) al art. 272 Cod penal, care prevede că făptuitorul nu va fi pedepsit dacă face o înțelegere patrimonială (banească) cu victima atunci când acțiunea penală se pune în miscare la plângerea prealabilă a victimei.