Consumul de droguri si traficul de droguri

Consumul și traficul ilicit de droguri

Drogul, probabil cel mai mare inamic al omului modern, pune tot mai des stăpânire pe tinerii din România iar acest fonomen este extrem de greu de controlat cu toate că autoritățile au decis la sfârșitul anului trecut majorarea limitelor de pedeapsă pentru consumul si traficul de droguri.

Deși cei mai mulți tineri încep să consume droguri din pură curiozitate, din dorința de a cunoaște efectele pe care le au asupra lor sau de a obține noi senzații tari, există și situații în care unii tineri consumă droguri pentru a ascunde sau a depăsi problemele zilnice pe care le au, cum ar fi, de exemplu: divorțul, abuzul, indiferența părinților, alte nemulțumiri legate de scoală, loc de munca etc.

 

Deși nu încurajez un astfel de comportament, încă de la debutul meu în profesia de avocat am militat pentru programe de reintegrare socială pentru această categorie de persoane în detrimentul pedepselor cu închisoarea întrucât consider că fiecare tânăr are dreptul la o a doua șansă.

 

La nivel național, instrumentul juridic care reglementează acest domeniul este Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri care incriminează trei tipuri de infracţiuni:

 

  1. infracţiuni cu privire la traficul de droguri, categorie în care intră atât infracţiunile de trafic intern, cât şi cea de trafic internaţional;
  2. infracţiuni cu privire la consumul de droguri;
  3. infracţiuni cu privire la utilizarea drogurilor sub control medical.

 

Conform acestei legi, drogurile au fost împarțite în două CATEGORII, respectiv:

 

  1. droguri de MARE RISC – sunt drogurile înscrise în tabelele I şi II din anexa la lege cum ar fi: cocaina, heroina, amfetamina, L.C.D, opiu, ecstasy;

 

  1. droguri de RISC – sunt drogurile înscrise în tabelul III din anexa la lege, cum ar fi: canabisul, ketamina, delorazepamul, diazepamul.

 

Dacă consumul de droguri nu a întâmpinat dificultăți practice din punct de vedere al definiției, în ceea ce privește traficul de droguri, practica ne-a arătat faptul că încadrările juridice date de organele de cercetare penală nu erau tocmai în concordanță cu legislația în vigoare, existând nenumărate cazuri în care au fost aplicate pedepse mult prea mari unor simpli consumatori.

Ce înseamnă trafic de droguri?

 

Reprezintă acea operațiune de a: cultiva, produce, fabrica, experimenta, extrage, prepara, transforma, oferi, pune în vânzare, distribui,  livra cu orice titlu,  transmite,  transporta, procura,   cumpăra,  deține sau alte operațiuni privind circulația drogurilor.

 

Ce pedepse a înțeles legiuitorul să reglementeze pentru astfel de infracțiuni?

 

Cu privire la acest aspect, trebuie să facem distincția de categoria de droguri din care face partea acea substanță dar și de modalitatea de savârșire a infracțiunii.

 

În ceea ce priveste traficul si consumul de droguri DE RISC pedeapsa prevăzută de legiuitor, în principiu, este de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi iar la drogurile de MARE RISC pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, conform art. 2 lin Legea 143/2000.

 

Dacă vorbim de un trafic internațional, trebuie să aveți în vedere că pedepsele sunt mai mari: introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri DE RISC, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi iar dacă aceste fapte privesc droguri DE MARE RISC, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

 

REȚINEȚI !  Tentativa la infracţiune se pedepseşte și este considerată tentativă  şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunii.

 

Totodată, legea prevede o cauză de NEPEDEPSIRE și o cauză de REDUCERE a limitelor de pedeapsă iar ceea ce le diferențiază este momentul la care faptuitorul înțelege sa coopereze cu organele judiciare:

 

  • NU SE PEDEPSESTE persoana care a comis una dintre infracţiunile indicate mai sus şi care, mai INAINTE de a fi începută urmărirea penală, denunţă autorităţilor participarea sa la comiterea infracţiunii, contribuind astfel la identificarea şi tragerea la răspundere penală a autorului sau a celorlalţi participanţi.

 

  • Persoana care a comis una dintre infracţiunile indicate mai sus, iar IN TIMPUL urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de REDUCEREA LA JUMĂTATE a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

 

Legea 143/2000 reprezinta principalul instrument juridic în această sferă a ilicitului penal astfel că legiuitorul român a impus organelor de cercetare penală o amplă procedură de urmat care, de cele mai multe ori, este grav încălcată.

 

Experiența de peste 10 ani în astfel de dosare mi-a acordat posibilitatea de a observa GRAVE ERORI de procedură din partea organelor abilitate astfel încât o soluție de ACHITARE sau CLASARE nu a fost una grea de obținut.

 

Iată un exemplu în acest sens:

Art. 2

(1)Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi iar dacă aceste fapte privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 4

(1)Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2)Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

 

Art. 5

Punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unei locuinţe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

 

Art. 6

(1)Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2)Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancţionează şi eliberarea cu intenţie de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate.

(3)Obţinerea de droguri de mare risc prin folosirea unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani.

 

Art. 7

Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiţiilor legale, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

 

Art. 8

Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanţi chimici toxici unui minor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

 

Art. 9

Finanţarea săvârşirii faptelor prevăzute la art. 2-5 se sancţionează cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele speciale ale acestora majorându-se cu o treime.

 

Art. 10

Îndemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc, prin orice mijloace, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

 

Art. 11

Dacă faptele prevăzute la art. 2, 6-8 şi 10 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

 

Tentativa la infracţiune se pedepseşte și este considerată tentativă  şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracţiunii.