Custodie comuna parinti

Care este regula in stabilirea custodiei copilului atunci cand parintii se separa?

Cand instantele acorda custodie comuna si cand se acorda custodie exclusiva?

Raspunsurile le regasiti mai jos intr-o hotarare judecatoreasca recenta:

Judecatoria Sector...

Analizând probele administrate în vederea soluționării cererii, instanța constată urnłătoarele:

In fapt, reclamanta .... și pârâtul .....au fost căsătoriți, din căsătoria acestora rezultând minorul .... născut la data de ....2012, conform certificatului de naștere.

Desfacerea căsătoriei părților având loc la data de ...2013, conform certificatului de divorț nr. ... emis de Biroul Notarial ...

Prin Convenția autentificată sub nr. .... din data de ....2013 de notar public ....reclamanta și pârâtul au convenit ca după desfacerea căsătoriei autoritatea părintească cu privire la copilul minor, ....să fie exercitată în comun, locuința minorului a fost stabilită la mama sa, iar în ceea ce privește contribuția părților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale copilului, pârâtul s-a obligat să plătească lunar în favoarea minorului suma de 100 lei, în numerar, mamei, până la data de 20 ale fiecărei luni, până la limita de vârstă prevăzută de lege.

Prin Sentința civilă nr.....09.02.2015 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr....., contribuția pârâtului la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale copilului ....a fost majorată de la suma de 100 lei la suma de 181 lei.

În drept, cu privire la primul capăt de cerere, potrivit art. 483 alin. 3 coroborat cu art. 487 din Codul civil, ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, având dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului.

Una dintre aceste obligații ce incumbă în egală măsură ambilor părinți este obligația de întreținere, art. 516 alin. 1 din Codul civil, dispunând că această obligație există între rudele în linie dreaptă, text de lege ce va fi coroborat cu art. 499 alin. 1 din Codul civil, conform căruia tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Totodată, art. 525 alin. 1 din Codul civil prevede că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.

Potrivit art. 529 din Codul civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. De asemenea, art. 531 alin. I din Codul civil prevede că instanța va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui ce o primește.

Față de aceste dispoziții legale, instanța reține că hotărârile judecătorești date în materia pensiei de întreținere au autoritate de lucru judecat provizorie care se menține atât timp cât situația de fapt avută în vedere la pronunțarea hotărârii rămâne neschimbată

Instanța reamintește faptul că obligația legală de întreținere a părintelui către copilul său minor reprezintă acea obligație impusă de lege în care părintele la care nu locuiește copilul acordă acestuia mijloacele necesare traiului, inclusiv satisfacerea nevoilor spirituale respectiv mijloacele pentru educare  învățătură și pregătirea lor profesională.

In ceea ce privește capătul doi de cerere, instanța reține că, dispozițiile art. 397 Cod civil consacră regula potrivit căreia după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte poate fi dispusă de instanța pentru motive temeinice în considerarea interesului superior al copilului conform art. 398 alin. I Cod civil.

Astfel cum se arată în literatura juridică, condiția ”motivelor temeinice” este necesar a fi analizată și evaluată de la caz la caz, în raport de toate elementele stării de fapt revelatoare pentru relația dintre copil și fiecare dintre părinți.

În speță, însă, reclamanta nu a invocat și cu atât mai puțin nu a dovedit existența unor imprejurari de fapt care sa îl descalifice pe pârât din cotitularitatea autorității părintești. Dimpotrivă, din înscrisurile depuse la dosar rezultă o deschidere din partea pârâtului în ceea ce privește luarea deciziilor privitoare la minor, fiind depuse în acest sens: Acordul de mediere nr. ...Convenția din ...2015 prin care pârâtul își exprimă acordul ca în perioada 01.04.2015-31.03.2016 fiul său să locuiască alături de mama sa la adresa din ....; Declarația prin care pârâtul este de acord ca fiul său să locuiască și să își stabilească rezidența în .... împreună cu mama sa; Declarația prin care pârâtul este de acord ca fiul său să călătorească, cu ieșiri multiple, în.... în perioada iunie 2017-iunie 2018; (f. 62-75 volumul 1).

De asemenea, instanța mai reține că reclamanta a susținut dar nu a dovedit că pârâtul refuză orice implicare în creșterea și educarea copilului. Nu există nicio dovadă în sensul că pârâtul ar fi întârziat (nejustificat) în luarea deciziilor, respectiv că ar fi amânat (nejustificat) exprimarea unor acorduri referitoare la minor.

Neînțelegerile dintre părinți cu privire la programul de relații personale desfășurat cu minorul, neînțelegeri ce rezultă din conversațiile depuse la dosar, din notificările transmise de către pârât reclamantei și din formularea de către pârât a unei cereri de chemare în judecată cu scopul modificării acestui program, nu reprezintă sub nicio formă un motiv pentru excluderea pârâtului de la exercitarea autorității părintești.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că nu există în cauză motive temeinice pentru exercitarea autorității părintești asupra minorului Doboș Aris-Nicholas exclusiv de către unul dintre părinți, instanța va respinge cererea reclamantei privind exercitarea autorității părintești exclusive, ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

Obligă pârâtul la plata pensiei de întreținere în cuantumul lunar de 1/4 din veniturile sale nete realizate lunar în favoarea minorului ... născut la data de .....2012, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv ...08.2019, și până la majoratul beneficiarului.

Respinge capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești exclusive, ca neîntemeiat.

Compensează cheltuielile de judecată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunțată, azi, ...03.2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.