Expertiza fiscală obligatorie în dosarele de evaziune

Expertiza fiscală – condiție esențială în dosarele de evaziune fiscală. Clarificările ÎCCJ din 15 decembrie 2025

Prin hotărârea pronunțată în ședința din 15 decembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a adus o clarificare deosebit de importantă în materia infracțiunilor de evaziune fiscală, vizând interpretarea art. 10 din Legea nr. 241/2005, în forma modificată prin Legea nr. 126/2024.

Decizia ÎCCJ are un impact major atât asupra modului de instrumentare a cauzelor de către organele de urmărire penală, cât și asupra strategiilor de apărare în faza de cameră preliminară.

Contextul modificării legislative:

Legea nr. 126/2024 a adus modificări semnificative Legii nr. 241/2005, accentuând importanța determinării exacte a prejudiciului în cauzele de evaziune fiscală. În acest context, legiuitorul a consacrat rolul expertizei de specialitate ca instrument esențial pentru stabilirea bazei factuale a acuzației.

Art. 10 din Legea nr. 241/2005, în forma actualizată, condiționează în mod explicit fundamentarea acuzației de existența unei evaluări tehnice obiective, realizate de specialiști în domeniul fiscal-contabil.

Soluția Înaltei Curți:

ÎCCJ a statuat că neîntocmirea raportului de expertiză de specialitate determină neregularitatea actului de sesizare a instanței. Cu alte cuvinte, în lipsa expertizei:

-rechizitoriul este afectat sub aspectul legalității;

-instanța nu poate verifica existența și întinderea prejudiciului;

-nu poate fi analizată îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii.

Consecința juridică este una fermă: restituirea cauzei la parchet, întrucât instanța nu se poate substitui organelor de urmărire penală în stabilirea unor elemente esențiale ale acuzației.

Importanța expertizei în infracțiunile de evaziune fiscală:

Prejudiciul reprezintă un element constitutiv central al infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005. Stabilirea sa nu poate fi realizată prin simple estimări, note de constatare sau calcule sumare ale organelor fiscale ori de urmărire penală.

Raportul de expertiză:

-asigură caracterul obiectiv al acuzației;

-garantează dreptul la un proces echitabil;

-permite exercitarea efectivă a dreptului la apărare;

-oferă instanței un instrument tehnic indispensabil pentru verificarea acuzației.

Implicații practice pentru faza de cameră preliminară

Decizia ÎCCJ oferă apărării un argument solid pentru formularea excepției de neregularitate a rechizitoriului, în temeiul art. 342–346 Cod procedură penală, atunci când dosarul este trimis în judecată fără efectuarea expertizei prevăzute de lege.

Instanța este obligată să verifice:

-dacă raportul de expertiză există;

-dacă acesta acoperă integral perioada și faptele reținute;

-dacă evaluarea prejudiciului este completă și coerentă.

În lipsa acestor condiții, soluția legală este restituirea cauzei la parchet.

Concluzii:

Hotărârea ÎCCJ din 15 decembrie 2025 marchează o întărire a exigențelor de legalitate în materia evaziunii fiscale și reafirmă rolul esențial al expertizei de specialitate în procesul penal.

Pentru practicieni, această dezlegare reprezintă un reper important, care consolidează garanțiile procesuale ale persoanelor cercetate și impune o rigoare sporită organelor de urmărire penală în fundamentarea acuzațiilor.