Hotarare care sa tina loc de contract de vanzare

Tribunalul Buzau...

Decizia nr...

Examinând sentinţa apelată raportat la criticile formulate şi la dispoziţiile art. 479
alin.1 cu referire la art. 477 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că apelul pendinte este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 476 alin. (1) Cod procedură civilă, apelul exercitat în termen provoacă o judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât în drept.
Limitele efectului devolutiv sunt prevăzute prin art. 477 Cod procedură civilă (ceea ce s-a apelat) şi art. 478 Cod procedură civilă (ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă).
În speţă, apelanta pârâtă a criticat soluţia instanţei de fond atât sub aspectul soluţiei de respingere dată excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, cât şi sub aspectul celei de admitere pe fond şi pronunţare a hotărârii ce ţine loc de contract de vânzare-cumpărare pentru cota de 1/2 din suprafaţa totală de 54.430 m.p. teren agricol, din care: 46.440 m.p. tarlaua 30, parcela 17 și 7 990 m.p. teren fâneaţă tarlaua 30, parcela 18, situat în extravilanul oraşului ........., punctul ........., judeţul Buzău, având ca vecinătăţi: ..........dobândit de pârâtă prin moştenire, conform certificatului de moştenitor nr. ..../25.05.2021, de
la autorul def. .............., teren înscris în titlul de proprietate nr. .............../2007.
În sprijinul prescripţiei invocate în privinţa dreptului material la acţiune al
reclamantului, pârâta apelantă a arătat la fond şi în apel dispoziţiile art.3, 7 şi 16 din Decretul nr. 167/1958 şi Decizia nr. 2410 din 24 noiembrie 2015 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție
În privinţa naturii juridice a acţiunii, Tribunalul observă că, potrivit Deciziei în
interesul legii nr. 10/10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 581 din 12 septembrie 2013, s-a stabilit că acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acţiuni personale imobiliare, întrucât „antecontractele de vânzare-cumpărare pe care s-au întemeiat
acţiunile intentate anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă dau naştere unui raport juridic obligaţional, în conţinutul căruia intră un drept de creanţă - jus ad personam - căruia îi corespunde o obligaţie de a face - aut facere.”
În consecinţă, Curtea a statuat că „acţiunea civilă prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, în materia obligaţiilor de a face izvorâte din antecontract, are caracter personal, deoarece prin ea reclamantul îşi valorifică un drept de creanţă, respectiv dreptul de a cere încheierea contractului, corelativ obligaţiei pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea încheierii acestuia.
Se observă că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în speţă în formă
autentică, în anul 2007, dă naştere unor drepturi de creanţă în patrimoniul părţilor, acţiunea prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare a unui imobil având caracterul unei acţiuni personale imobiliare şi, ca atare, prescriptibile.
Conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958, acţiunea este prescriptibilă într-un termen de 3 ani, termen ce începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune, conform art.7 acelaşi text de lege, aspect statuat şi de Î.C.C.J. prin decizia nr. 3447/2014.
Referitor la cursul prescripţiei, Tribunalul constată că, în cauză, s-a reţinut întreruperea termenului de prescripţie prin exercitarea posesiei asupra terenului de către promitentulcumpărător de la momentul încheierii antecontractului corelat cu atitudinea de pasivitate a promitentului vânzător, apreciată ca recunoaştere tacită a dreptului supus prescripţiei de către prima instanţă. Aceeaşi instanţă a apreciat că un nou termen de prescripţie a început să curgă
în anul 2022, odată cu refuzul pârâtei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, refuzul fiind exprimat în cadrul apărărilor din dosarul de fond.

Într-adevăr, posesia promitentului-cumpărător a fost considerată în practica
judecătorească drept o recunoaştere a dreptului ce se prescrie. Dată fiind aplicarea
prevederilor Decretului nr. 167/1958, acţiunea personală imobiliară de faţă s-a determinat a fi prescriptibilă în termen de 3 ani (art.3). Termenul de prescripție curge din momentul încheierii antecontractului, însă atunci când promitentul-cumpărător a preluat imobilul, deținerea lui cu acordul promitentului-vânzător echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia, în sensul art. 16 lit. a) din decret, iar prescripția dreptului la acțiune începe să curgă în momentul în care promitentul-vânzător se manifestă expres în sensul negării dreptului
promitentului-vânzător.
În cauză nu rezultă că promitentului-cumpărător i s-a negat dreptul de către autorul def. ...., până la survenirea decesului acestuia, ori, ulterior, de către succesoarea sa în drepturi, pârâta apelantă.
Însă, ceea ce trebuie notat prioritar este că obiectul convenţiei (antecontractul de
vânzare cumpărare din anul 2007) nu este reprezentat de un teren individualizat, ci dintr-o cotă indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra a două suprafeţe de teren cu categorie de folosinţă fâneaţă din tarlaua 30 din extravilanul oraşului ..., fâneaţă amplasată în două parcele 17 şi 18, compusă din 4 ha şi 6440 mp (tarla 17) şi din 7990 mp (tarla 18)....Apoi, trebuie notat că promitentul vânzător a promis a vinde cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului fâneaţă, iar în cazul coproprietăţii asupra unui bun este ştiut că bunul nefracţionat în materialitatea sa aparţine concomitent mai multor titulari, fiecare dintre aceştia având numai o cotă-parte ideală şi abstractă din dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. Drepturile tuturor coproprietarilor sau, mai bine spus, fracţiunile din dreptul de proprietate asupra bunului se întâlnesc pe ultima particulă din cele ce compun acel bun.
Astfel, niciunul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fracţiuni materiale din bun. Dacă bunul ar fi fracţionat în materialitatea lui şi fiecare parte (fracţiune) materială ar aparţine în exclusivitate unui proprietar, ar fi vorba despre o proprietate exclusivă, şi nu despre o proprietate comună pe cote-părţi.
În acelaşi timp, fiecare coproprietar este titular exclusiv asupra cotei-părţi ideale şi
abstracte din dreptul de proprietate asupra bunului. Cu alte cuvinte, dreptul asupra bunului este fracţionat, şi nu însuşi bunul, luat în materialitatea lui.
Aşadar, nu se poate reţine că reclamantul intimat a exercitat posesie asupra unei cote părţi din dreptul ce a format obiectul convenţiei „antecontract” din 2007 (posesie ce ar întrerupe prescripţia), posesia întrerupătoare de prescripţie fiind necesar să se exercite asupra unui bun individualizat în materialitatea lui. Din depoziţiile a doi martori audiaţi la fond a reieşit că reclamantul, prin angajaţi, a cosit fân şi a păşunat animale pe o suprafaţă de teren fâneaţă ce ar reprezenta jumătate din terenul fâneaţă din tarlaua 30 în extravilanul oraşului
....., însă unul dintre martori a indicat amplasarea în alt punct a respectivei suprafeţe (.....), iar celălalt (..........) nu a putut indica amplasamentul
ori vecinătăţile, dar a indicat că el provine de la autorul .......... şi că a fost preluat de reclamant din anul 2007.
Însă, cât timp bunul nu a fost fragmentat în materialitatea lui pe calea partajului
(voluntar ori judecătoreşte) pentru individualizarea suprafeţei ce revine fiecărui coproprietar corespunzător cotei din drept deţinute, nu se poate reţine nici exercitarea vreunei „posesii” utile.
Cu toate acestea, din probatoriul de la fond a reieşit totuşi că reclamantul intimat
(promitentul cumpărător) a folosit o suprafaţă de teren fâneaţă provenind de la autorul defunct ........., de la momentul încheierii antecontractului – anul 2007, fără a-i fi negat dreptul (ori folosinţa terenului) de către partea în folosul căreia curge prescripţia – adică autorul, până la decesul acestuia din anul 2019, iar ulterior de către succesoarea sa în drepturi, pârâta apelantă.
Aşa fiind, nu pot fi reţinute şi valorificate criticile formulate asupra soluţiei date
excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, iar în speţă nu se poate stabili cu certitudine dacă şi când a început cursul prescripţiei anterior promovării acţiunii de faţă – data de 22.03.2022, datorită particularităţilor ce vor fi expuse în continuare, urmând a fi analizate apoi şi condiţiile impuse de lege în privinţa cererilor privind pronunţarea unui hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare.
Verificând actele dosarului de fond, Tribunalul constată că la data de 25.04.2007 s-a încheiat între promitentul vânzător ......... şi promitentul cumpărător ............ antecontractul autentificat sub nr. ...../2007 de către notarul public ....,
prin care primul s-a obligat să vândă secundului, până la data de 01.12.2007, cota de 1/2 din suprafaţa totală de 54.430 mp teren agricol, din care 46.440 mp fâneaţă în tarla 30, parcela 17 şi 7.990 mp fâneaţă în tarla 30, parcela 18, imobile situate în extravilanul oraşului ......, menţionându-se că dreptul a fost dobândit
de promitentul vânzător prin moştenire de la defuncta ..... Convenţia
menţionează şi că s-a plătit şi primit preţul convenit, în sumă de 4650 lei (f.4-5 fond).
Antecontractul nu are la bază un titlu de proprietate pentru teren şi un certificat de
moştenitor (cum se prevedea şi la momentul respectiv prin normele de drept civil în vigoare), ci are la bază doar un proces verbal de punere în posesie, exact pentru suprafaţa de 54.430 mp teren fâneaţă din tarlaua 30, parcelele 17 şi 18, act emis în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în baza legii fondului funciar, cel în speţă având nr.....2007 şi fiind emis de Comisia locală de fond funciar .... pentru coproprietarii ...., în calitate de moştenitori ai def. .... (f.11 fond).
La aceeaşi dată la care s-a încheiat antecontractul nr....../2004, adică la ...2007,
promitentul vânzător .... a dat în faţa aceluiaşi notar public procura de vânzare
autentificată sub nr...../2007, prin care a împuternicit pe mandatarul .....
să vândă promitentului cumpărător .... cota parte de 1/2 din suprafaţa totală de
54.430 mp teren agricol, din care 46.440 mp fâneaţă în tarla 30, parcela 17 şi 7.990 mp fâneaţă în tarla 30, parcela 18, imobile situate în extravilanul oraşului ..... mandatul menţionând că împuternicirea priveşte şi obţinerea actelor necesare de la Primărie şi Administraţia Financiară, întocmirea documentaţiei cadastrale şi semnarea contractului de vânzare (f.7-8 fond).
Titlul de proprietate nr. .... a fost emis de Comisia Judeţeană Buzău de fond
funciar la data de ....2007 (f.29 fond), iar prin acesta s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma def. ...., moştenitorilor ...., asupra
terenului în suprafaţă totală de 6 ha şi 3730 mp pe raza oraşului ...., jud. Buzău, ce
include în extravilan şi suprafaţa de 54.430 mp fâneaţă în tarlaua 30, parcelele 17 şi 18, punct„...”, din care fusese anterior promisă spre vânzare de către unul dintre moştenitori cota de 1/2 prin antecontractul autentic nr..../25.04.2007.
Până la decesul promitentului vânzător, survenit la data de 27.10.2019 (după cum
reiese din certificatul seria ....depus la fila 30 dosar fond), nu rezultă că
mandatarul a îndeplinit vreuna din formalităţile prevăzute de lege (ce includeau şi certificat de moştenitor, documentaţie cadastrală şi certificat fiscal) pentru a încheia în numele şi pentru mandant contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, ori că promitentul cumpărător la somat în vreun fel pe acesta ori pe promitentul vânzător în vederea perfectării convenţiei în forma cerută ad validitatem.
Ulterior decesului autorului, succesoarea în drepturi .... a
obţinut certificatul de legatar nr...../2020 şi apoi certificatul de legatar suplimentar nr.......2021 eliberat de BIN ...., ce conţine cota transmisă prin
moştenire de pe urma def. ...., inclusiv asupra terenurilor reconstituite prin titlul
de proprietate nr. ... emis de Comisia Judeţeană Buzău de fond funciar, iar
coproprietarii .... au încheiat actul de partaj voluntar autentificat sub nr. .....2021, prin care au împărţit în două loturi terenuri din intravilan şi suprafaţa de 2000 mp teren extravilan, hotărând să rămână în indiviziune, în cotele stabilite
de lege, asupra terenului extravilan fâneaţă în suprafaţă de 54.430 mp din tarlaua 30, parcelele 17 şi 18, punct „....” (f.31-32 dosar fond).
Conform evidenţelor de carte funciară (f.12 fond), dreptul de proprietate în privinţa terenului extravilan fâneaţă de 54.430 mp s-a înscris pe cote părţi de câte 1/2 la data de 16.07.2020, ulterior, la 26.05.2021 fiind înscrisă prin succesiune cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra acestui teren pentru pârâta apelantă .....
Apoi, Tribunalul notează că pârâta apelantă a achitat impozite potrivit cotei părţi din dreptul de proprietate deţinute în privinţa suprafeţei în discuţie începând cu anul 2022, după cum rezultă din deciziile de impunere depuse la filele 67 şi 78-80 dosar fond, decizii de impunere fiind emise pentru titularul ..... în perioada 2014-2020, conform înscrisurilor de la filele 68-74 dosar fond.
Deşi reclamantul intimat a pretins plata impozitelor pentru terenul fâneaţă folosit în tarlaua 30, din declaraţiile de impunere pe anii 2008 şi 2009 (depuse la filele 88-92 dosar fond) nu reiese că s-a făcut vreo plată şi pentru vreo suprafaţă din cea totală nepartajată de 54.430 mp punct „...”, menţiunile de pe declaraţii privind suprafaţe şi puncte, fără identificări prin număr de tarla şi parcelă, astfel că nu se poate reţine că actele fiscale respective privesc imobilul în discuţie ori vreo parte/cotă parte din el. La fel, nu pot fi valorificate nici susţinerile privind obţinerea subvenţiilor APIA pentru vreo parte din terenul
fâneaţă de 54.430 mp din tarlaua 30, pct. „....”, adresele înaintate la dosarul de fond privind generic suprafeţe declarate ca utilizate în anii 2009-2011 pe raza UAT .... (cu desfăşurător de identificare diferit pe bloc, hartă, parcelă, cultură, categorie utilizare) fără a se putea determina cu exactitate dacă şi ce suprafeţe de păşune au fost declarate ca utilizate din tarlaua 30, parcelele 17,18 – adică raportat la elementele de identificare existente în privinţa imobilului teren asupra căruia s-a pretins în speţă perfectarea vânzării cumpărării pe cale judecătorească.
Aşa fiind, date fiind particularităţile mai sus expuse, Tribunalul constată în privinţa cursului prescripţiei extinctive, pe de o parte, că nu se poate reţine că reclamantul intimat a exercitat posesie asupra unei cote părţi din dreptul ce a format obiectul convenţiei „antecontract” din 2007 (posesie ce ar întrerupe prescripţia), posesia întrerupătoare de prescripţie fiind necesar să se exercite asupra unui bun individualizat în materialitatea lui, iar pe de altă parte, că în fapt reclamantul intimat (promitentul cumpărător) a folosit o suprafaţă
de teren fâneaţă provenind de la autorul defunct ..., de la momentul încheierii
antecontractului – anul 2007, fără a-i fi negat dreptul (ori folosinţa terenului) de către partea în folosul căreia curge prescripţia – adică autorul, până la decesul acestuia din anul 2019, iar ulterior de către succesoarea sa în drepturi, pârâta apelantă. Iar pentru aceste motive nu se poate stabili o dată de început a cursului prescripţiei anterior anului 2022 şi, respectiv, promovării acţiunii de faţă, astfel încât în calea de atac nu vor putea fi valorificate criticile expuse la punctele 1 şi 2 în privinţa excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.
Pe fond, sunt întemeiate criticile apelantei pârâte privind neîndeplinirii condiţiilor
prevăzute de legea civilă în vigoare pentru pronunţarea de către instanţa de judecată a unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare.
Asupra fondului, se observă că se aplică raportului juridic dedus judecăţii Codul civil adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, în vigoare de la data de 1 octombrie 2011, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea acestuia în aplicare, acţiunea introductivă fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 1669 Cod civil, ce reglementează posibilitatea şi condiţiile în care instanţele judecătoreşti sesizate ulterior datei de 01.10.2011 pronunţă hotărâri ce ţin loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
Condiţiile trebuie îndeplinite, cumulativ, în vederea pronunţării hotărârii care să ţină loc de act autentic (translativ de proprietate), astfel încât este necesară întrunirea lor la momentul pronunţării hotărârii, admisibilitatea cererii rezultând din coroborarea art. 1669 Cod civil cu dispoziţiile normelor speciale (OUG nr.80/2013, Legea nr. 17/2014), instanţa suplinind lipsa consimţământului părţii care refuză nejustificat încheierea contractului promis, nu şi lipsa altor condiţii care nu au fost îndeplinite şi fără de care încheierea contractului autentificat în faţa notarului nu ar putea avea loc. Or, în cauză, nu au fost analizate corect
toate condiţiile în vederea pronunţării hotărârii, după cum rezultă cu prisosinţă din considerentele sentinţei de fond.
Potrivit art. 1669 din Noul Cod civil, atunci când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare refuză încheierea contractului, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de valabilitate sunt îndeplinite. Aceste prevederi se coroborează cu cele ale art. 1279 Cod civil, conform cărora, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanţa, la cererea părţii care şi-a îndeplinit propriile obligaţii, poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Verificarea îndeplinirii cerinţelor de validitate ale convenţiei se raportează la momentul încheierii sale.
Aşa fiind, pentru perfectarea vânzării cumpărării, în considerarea dispoziţiilor înscrise în art.1669 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 - Noul Cod Civil, reglementare în vigoare din 01.10.2011, instanţa de judecată poate suplini doar consimţământul părţii ce şi-a asumat valabil obligaţia de a înstrăina prin vânzare un imobil şi care, ulterior, refuză nejustificat să o execute, astfel că singurul motiv pentru care nu se poate încheia contractul de vânzare cumpărare este exclusiv acest refuz nejustificat, cu îndeplinirea tuturor celorlalte condiţii cerute de lege pentru vânzarea de imobile.
Or, în cauză, nu s-a dovedit niciun eventual refuz nejustificat al pârâtei apelante (ori autorului acesteia anterior anului 2019) de a se prezenta la notarul public în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, iar în privinţa cotei părţi teren agricol extravilan ce se vrea a fi înstrăinată sunt pe deplin aplicabile prevederile Legii nr.17/2014, fiind necesară respectarea dreptului de preemţiune reglementat prin norme imperative.
Probatoriul cauzei evidenţiază pasivitatea promitentului cumpărător anterior anului 2014, terenul în privinţa căruia s-a promis vânzarea-cumpărarea unei cote părţi nefiind identificat prin documentaţie cadastrală şi nici înscris în cartea funciară după cum rezultă din procura de vânzare autentică nr..../2007 corelat cu extrasul de carte funciară ce indică înscrierea dreptului pe cotă părţi abia în anul 2020, nerezultând că reclamantul intimat a notificat pe mandatar ori pe promitentul vânzător în vederea încheierii actului în formă autentică în faţa notarului public. Iar din anul 2014, odată cu intrarea în vigoare a dispoziţiilor
Legii nr.17/2014, a devenit obligatorie procedura stabilită imperativ în vederea respectării preemţiunii în privinţa transmiterii dreptului de proprietate (inclusiv a unei cote părţi din drept) asupra terenurilor agricole situate în extravilanul localităţilor – categorie din care face parte şi terenul în suprafaţă de 54.430 mp asupra căruia s-a promis înstrăinarea unei cote părţi de 1/2 din drept.
Nu au fost depuse nici la fond nici în apel dovezi asupra solicitării, anterior promovării acţiunii, prezenţei promitentului vânzător (ori mandatarului) sau succesoarei în drepturi în faţa notarului public în vederea încheierii contractului în formă autentică, neputându-se accepta în acest sens răspunsul la interogatoriu al pârâtei în faţa primei instanţe, întrucât textul de lege menţionat mai sus permite instanţei să suplinească un refuz nejustificat exprimat fără dubiu anterior promovării cererii, nu în cadrul apărărilor în proces ale părţii, iar instanţa poate
pronunţa hotărârea care să ţină loc de contract autentic, fără a se substitui notarului public, doar dacă toate condiţiile de validitate pentru contractul respectiv sunt îndeplinite, ceea ce nu este cazul în speţă, când partea urmăreşte în mod evident eludarea prevederilor legale în vigoare la momentul la care s-a adresat instanţei şi care reglementează imperativ respectarea
drepturilor preemptorilor (dat fiind intervalul mare de timp 2007-2022 în care s-au modificat, abrogat şi au intrat în vigoare legi în materia înstrăinării imobilelor).
Aşadar, reclamantul intimat nu s-a adresat notarului public şi nu a convocat pe
promitentul vânzător până în anul 2019, iar ulterior pe pârâta apelantă în vederea perfectării contractului de vânzare cumpărare, întrucât nu deţinea dovezi asupra îndeplinirii condiţiilor de validitate impuse de legea în vigoare pentru încheierea contractului în formă autentică în privinţa cotei părţi din dreptul de proprietate asupra unui teren agricol extravilan, adresânduse direct instanţei de judecată în anul 2022 nu pentru a suplini un refuz nejustificat (ce nu a
fost în niciun fel exprimat anterior înregistrării cererii), ci şi pentru a suplini neîndeplinirea condiţiilor imperative ale legislaţiei în vigoare pentru validitatea unui asemenea contract.
În această situaţie, Tribunalul apreciază că s-a reţinut greşit de către prima instanţă îndeplinirea cerinţelor art. 1669 Cod Civil, text potrivit căruia, atunci când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare refuză încheierea contractului, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de valabilitate sunt îndeplinite.
În consecinţă, Tribunalul va constata ca fondate criticile apelantei pârâte asupra
temeiniciei soluţiei adoptate de prima instanţă pe fondul cauzei, constatând că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1669 Cod civil cu referire la art. 1279 Cod civil şi la normele speciale aplicabile în materie (OUG nr.80/2013, Legea nr. 17/2014).
Aşa fiind, pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, reţinând atât nelegalitatea,
cât şi netemeinicia soluţiei instanţei de fond, în temeiul art. 480 alin.2 NCPC, Tribunalul va admite ca fondat apelul pendinte şi va schimba în tot sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 453 corelat cu art. 452 Cod procedură civilă, instanţa va obliga intimatul către apelantă la plata sumei de 7605,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat - 7140 lei, contravaloare transport-300 lei şi taxă de timbru datorată în apel-165,5 stabilită la termenul de judecată din 12.02.2024).
Raportat la prevederile art. 483 alin.2 Cod procedură civilă şi la efectul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369/2017, publicată în M.Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care s-a constatat că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv” este neconstituţională, fiind supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după data de 20 iulie 2017, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, întrucât cererea de faţă este evaluabilă în bani, hotărârea este supusă recursului în
termen de 30 de zile de la comunicare.
Această cale extraordinară de atac se depune, sub sancţiunea nulităţii, conform art.
490 Cod procedură civilă, la instanţa a cărei hotărâre se atacă, adică la Tribunalul Buzău,
Secţia I civilă, aspect ce trebuie menţionat în dispozitivul deciziei de faţă, potrivit art. 425
alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - pârâtă ....
cu domiciliul procesual ales la C.A. Palade Bogdan, cu sediul în municipiul Bucuresti, Șoseaua Bucuresti-Ploiesti, nr. 15, etaj 2, Sector 1, Clădirea Iridex, împotriva Sentinţei civile
nr......2023 pronunţată de Judecătoria ... în Dosarul nr. ... -
având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic (contract de vânzare-cumpărare), în contradictoriu cu intimatul-reclamant ..., domiciliat în municipiul
Bucureşti, .....
Schimbă, în tot, sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Obligă intimatul către apelantă la plata sumei de 7605,5 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune, sub sancţiunea nulităţii, la Tribunalul Buzău.
Pronunţată astăzi, .....2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin
mijlocirea grefei instanţei.