Masurile preventive cpp 2020

Masurile preventive cpp

În contextul actual, al decretării stării de urgență, cetățenii României se pot întreba dacă sunt aplicabile unele măsuri de lipsire de libertate a unor persoane suspectate că ar fi săvârșit o infracțiune.

Modificările legislative din ultima perioadă, cum ar fi creșterea pedepselor pentru anumite infracțiuni, dar și limitarea dreptului cetățenilor la libera circulație pot crea o confuzie.

În acest sens, trebuie să avem în vedere dispozițiile legale cu privire la condițiile și modalitatea de instituire a măsurilor preventive prevăzute de Codul de procedură penală.

Măsurile preventive sunt măsuri cu caracter de constrângere, care au ca principal scop restricționarea (limitarea) libertății persoanelor asupra cărora există suspiciunea că au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

Măsurile preventive sunt acele măsuri care se pot lua în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împidica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată ori de la executarea pedepsei.

Care sunt măsurile preventive prevăzute de lege?

Codul de procedură penală prevede în capitolul Măsuri preventive 5 masuri care se pot lua în funcție de gravitatea faptei care se suspectează a fi fost săvârșită de făptuitor, anume:

• reținerea;
• controlul judiciar;
• controlul judiciar pe cauțiune;
• arestul la domiciliu;
• arestare preventivă;

Aceste măsuri preventive sunt ordonate și organizate în Codul de procedură penală în funcție de severitatea restricționărilor, anume de la cea mai „ușoară” la cea mai severă, anume în ordinea ilustrată anterior, arestarea preventivă fiind cea mai severă măsură care se poate lua.

În funcție de efectul pe care îl au aceste măsuri, ele pot fi grupate în:

• măsuri privative preventive de libertate – care îngrădesc dreptul la libera circulație (reținere, arestul la domiciliu, arestarea preventivă)
• măsuri restrictive de libertate – care condiționează exercitarea dreptului la libera circulație, depasarea persoanelor făcându-se cu anumite condiții (controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune).

Când pot fi aplicate aceste măsuri?

Măsurile preventive pot fi dispuse, luate NUMAI față de suspect sau inculpat, anume numai după declanșarea procesului penal, prin deschiderea dosarului penal și începerea urmăririi penale, moment în care este anunțată persoana care se suspectează că a comis o infracțiune de calitatea pe care o are în dosar, anume de suspect sau inculpat.

Totodată, fiind măsuri care sunt destinate NUMAI pentru suspect sau inculpat, adică numai asupra infractorului, acestea nu se pot lua în legătură cu alți participanți la procesul penal, anume martori, victimă etc.

Iată ce trebuie să știți despre fiecare măsură:

REȚINEREA

Este cea mai „ușoară” măsură preventivă, fiind practic o măsură care restricționează dreptul la libera circulație pe o perioadă de 24 de ore ( neputând fi prelungită). Această măsură este luată DOAR împotriva suspectului sau inculpatului.

Un aspect important al acestei măsuri este dat de momentul în care poate fi luată: doar în faza de urmărire penală, după ce dosarul penal a fost trimis în judecată această măsură nu mai poate fi luată.

De cine poate fi dispusă? Potrivit art. 209 Cod procedură penală această măsură poate fi luată doar de procuror sau organul de cercetare penală (polițist), nefiind necesar un mandat emis de judecător.

Atunci când expiră durata măsurii (24 ore), dacă nu este luată altă măsură împotriva suspectului sau inculpatului, acesta este liber să plece din locul în care a fost reținut, dreptul său la libera circulație nefiind restricționat.

 

CONTROLUL JUDICIAR

În timp ce avansăm cu măsurile preventive, avansăm și cu severitatea efectelor pe care acestea le generează.

Această măsură poate fi luată numai în legătură cu inculpatul, și aceasta poate fi dispusă astfel:

• în faza de urmărire penală: de procuror, jufrcătorul de drepturi și libertăți;
• în camera preliminară: de judecătorul de cameră preliminară;
• în cursul judecății: de către instanța de judecată.

Cât pot fi restricționate drepturile inculpatului?

În funcție de faza procesuală în care se află, durata acestei măsuri poate fi:

• în faza de urmărire penala – durata este de 60 de zile, care poate fi prelungită de procuror, durata totală a măsurii nu trebuie să depășească:
• 1 an – atunci când pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită este amenda sau închisoarea de cel mult 5 ani:
• 2 ani – pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 5 ani;
• în cursul camerei preliminare – durata totală a măsurii este de 60 de zile;
• în cursul judecății – nu poate depăși un termen rezonabil și, în toate cazurile, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.

 

CONTROLUL JUDICIAR PE CAUȚIUNE

Față de cine poate fi luată această măsură: față de inculpat;

Fiind măsuri similare, controlul judiciar și controlul judiciar pe cauțiune, aspectele ce au fost analizate anterior sunt aplicabile și acestei măsuri.

Diferența este dată de cauțiunea (suma de bani) ce trebuie plătită de inculpat.

Cauțiunea: reprezintă o sumă de bani depusă de inculpat la dispoziția organelor judiciare, care are ca scop garantarea respectării obligațiilor pe care organul judiciar le impune inculpatului pe parcursului participării la procesul penal.

Cuantumul cauțiunii:

• este de cel puțin 1000 de lei;
• se determină în raport cu garantarea acuzației aduse inculpatului, situația materială a acestuia și obligațiile sale legale.

 

ARESTUL LA DOMICILIU

Aceasta este prima măsură preventivă care este privativă de libertate, în sensul că inculpatul va fi deținut, „închis” la domiciliul său, iar acesta nu îl poate părăsi fără acordul instanței de judecată.

Această măsură poate fi luată DOAR față de inculpat, iar în funcție de faza procesuală în care se află poate fi dispusă de:

• În cursul urmăritorii penale- de judecătorul de drepturi și libertăți;
• În procedura de cameră preliminară- de judecătorul de cameră preliminară:
• În cursul judecății- de către instanța de judecată.

Care este durata măsurii:

Aceasta poate fi dispusă pe o durată de cel mult 30 zile. Această durată se poate prelungi numai în caz de necesitate, dacă au apărut temeiuri noi sau se mențin temeiurile ce au determinat luarea măsurii;

Un aspect important este dat de durat în cursul urmăririi penale, aceasta  poate fi dispusă pe o perioadă de maximum 180 de zile.

 

ARESTAREA PREVENTIVĂ

Această măsură este cea mai „severă” dintre cele 5 măsuri preventive prevăzute de Codul de procedură penală. Poate fi luată NUMAI față de inculpat și poate fi dispusă de:

• În cursul urmăririi penale- de judecătorul de drepturi și libertăți;
• În procedura camerei preliminare- de judecătorul de cameră preliminară;
• În cursul judecății- de instanța de judecată.

Care este durata acestei măsuri?

În cursul urmăririi penale- durata maximă de 30 zile cu posibilitatea prelungirii. Durata totală, maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de 180 zile.

În procedura camerei preliminare- măsura poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 30 zile;

În cursul judecății- măsura poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 30 zile cu posibilitatea de prelungire. Durata totală, maximă a măsurii nu poate fi mai mare de jumătate din maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea care este supusă judecății.

Spre exemplu, în cazul infracțiunii de furt, limita maximă de pedeapsa este 3 ani. Dacă a fost luată față de inculpat măsura arestării preventive, durata totală pe care o poate avea această măsură este de 1 an și 6 luni.

De asemenea, legea prevede o limitare pentru pedepsele care au limitele foarte mari, anume această nu poate depăși însă 5 ani, în primă instanță, în toate cazurile.

Un alt aspect important este că arestarea preventivă se execută numai în baza mandatul de arestare preventivă emis de judecător. Dacă o persoană este arestată preventiv fără un mandat emis de judecător arestarea este ilegală.

În concluzie, recomandarea este ca persoanele direct afectate de aceste măsuri să analizeze cu atenție modalitățile în care au fost dispuse și durata acestora pentru a nu fi victimele unui abuz din partea anumitor persoane.