Model cerere recurs

ICCJ - recurs admis

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare la dispozitiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursule declarat de pârâtele ...și .... este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Cu prioritate, Inalta Curte se va pronunța asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă, pe care o va respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (l) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurent.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., „Mențiunile prevăzute la alin. (l) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

În speță, se va respinge excepția invocată, Inalta Curte constatând că motivele de recurs vizează încălcarea, de către instanța de apel, a principiului rolului activ al judecătorului și dreptului la apărare, critici ce pot fi circumscrise cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (l) pct. 5 din C. proc. civ.

Criticile recurentelor, întemeiate pe prevederile 488 alin. (l) pct. 8 Cod procedură civilă, se privesc a fi fondate, însă, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5, astfel cum se va arăta.

Motivele de recurs vizează, în esență, încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept procesual, menționându-se că instanța de apel a casat și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, în condițiile în care a analizat motivele cererii de chemare în judecată prin raportare la motivele de nulitate invocate de reclałnanți în cererea de chemare în judecată, adică caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare și cauza ilicită a obiectului contractului de vânzare-cumpărare ( deși prin încheierea de ședință din 05 iunie 2020, s-a reținut temeiul juridic indicat de către apărătorul reclamanților ca fiind dispozițiile legale ce reglementează simulația).

Se mai susține că, prin soluția pronunțată, instanța de apel le-a încălcat și dreptul la apărare cât timp reclamanții nu au indicat în cadrul probei testimoniale numele și domiciliul martorului pentru a fi în măsură să formuleze apărări.

In conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 425 alin. (l) lit. b) Cod procedură civilă, instanța este obligată să arate motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, să enunțe direct cele constatate și dovezile care au determinat această convingere, să arate, de asemenea, motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților, iar dispozițiile art. 22 alin. (2) Cod procedură civilă obligă judecătorii să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză. In acest sens, dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, trebuie să se dispună ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.

Înalta Curte reține temeinicia criticilor recurentelor din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului vizând respectarea exigențelor impuse de principiul dreptului la un proces echitabil. Dreptul recurentelor la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, include și dreptul de a beneficia de examinarea reală și efectivă a apărărilor lor relevante pentru cauză, aspect care include stabilirea unei situații juridice reale și complete în cauză, în vederea aplicării corecte a normelor de drept incidente.

Din această perspectivă, Inalta Curte reține că în mod greșit a reținut Curtea de apel că tribunalul, prin modul de administrare al probelor și motivarea dată sentinței ce face obiectul apelului nu a dezlegat pe fond cererea reclamanților, cât timp nu se cunoaște care este obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv dacă este o acțiune în declararea simulației unui contract,ca operațiune ce are o cauză ilicită, sau dacă este o acțiune în nulitate absolută contract pentru cauză ilicită.

Or, prima instanță corect a reținut că reclamanții, prin acțiunea formulată au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare nr. .....2014, pentru lipsa cauzei și cauza ilicită, determinat de faptul că scopul încheierii acestuia nu a fost de a transmite un bun în schimbul prețului, ci de a sustrage bunul reclamanților de la o posibilă urmărire silită, fiind practic o vânzare deghizată. De asemenea, în mod just s-a constatat că reclamanții, deși fac trimitere la încălcarea unor norme de drept a căror sancțiune este nulitatea absolută, din situația de fapt și motivele invocate de reclamanți s-a reținut că aceștia invoca existența unei simulații cu privire la natura juridică a contractuluiî pentru evitarea urmării silite a bunului, ceea ce este diferit de nulitatea absolută.

Drept urmare, sunt fondate criticile recurentelor privind încălcarea rolului activ al judecătorului, instanța încălcând regulile de procedură prevăzute a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Casarea unei hotărâri în temeiul art.488 pct. 5 C.pr.civ. se poate obține în condiții diferite, după cum este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, cu alte cuvinte, după cum suntem în prezența unei nulități absolute sau a uneia relative.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C.pr.civ., se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, nesocotirea principiilor rolului active , al publicității, oralității, contradictorialității etc.

Rolul activ al judecatorului presupune obligația instanței de judecată de a stabili starea de fapt și de drept din speță, în scopul aflarii adevarului, atunci când este învestită cu situații de fapt ori raporturi juridice complexe, iar părțile nu au propus probe ori probele administrate - la propunerea părților sunt insuficiente.

In conformitate cu prevederile art. 22 Cod procedură civilă, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare. Sub acest aspect, rolul activ al judecătorului nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părții, ci trebuie să se armonizeze cu inițiativa părților, în scopul stabilirii adevărului.

În cauza dedusă judecății, din modul de argumentare a soluției pronunțate, rezultă că instanța de fond a dat eficiență principiului disponibilității, respectând limitele învestirii impuse prin cererea de chemare în judecată, având reprezentarea clară asupra obiectului cererii deduse judecății astfel că în mod greșit instanța de apel a admis apelul , a anulat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Inalta Curte apreciază că se impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceasta corespunzând unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil.

In temeiul prevederilor art. 497 Cod procedură civilă, se va admite recursul de față și se va casa decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță, reținându-se caracterul fondat al motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (l) pct. 5 din Codul de procedură civilă.

Instanța de rejudecare va pune în discuția părților probele care se vor administra, cu respectarea normelor procedurale, statuând motivat și argumentat, urmând să procedeze la aplicarea dispoziților legale incidente.

Pentru aceste considerente, se va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimații-reclamanți ..., se va admite recursul declarat de pârâtele ..... împotriva deciziei civile nr. ....... din ......... 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimații-reclamanți ..........

Admite recursul declarat de pârâtele ....... împotriva deciziei civile nr..... din  ..........2021, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi........2022