Ordin de protectie respins
Decizia civila nr...
Prin sentința civilă nr. .....2022, Judecătoria Cornetu a respins ca nefondată cererea fornłulată de reclamanta ...., în contradictoriu cu pârâtul ... și a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Ilfov a sumei de 500 de lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, av. ..., conform delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. ....2022, și a sumei de 500 de lei. reprezentând onorariul pentru doamna avocat din oficiu ... conform delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. ...2022.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamanta ...., a solicita emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului .....
Potrivit susținerilor concordante, părțile au avut o relație de concubinaj în anul 2020.
In drept, potrivit art. 23 alin. Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al fałniliei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele nłăsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone detełminate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
i) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora, fiind instituite astfel trei condiții de admisibilitate cumulative: l) constatarea comiterii unui act de violență. 2) actul de violență sa fie de natură a pune în pericol viața, integritatea sau libertatea victimei și 3) actul sa fie unul de violență în familie, în sensul că este comis de un membru de familie al victimei, în accepțiunea extinsă oferită de art. 5 din Legea nr. 217/2003.
Potrivit art. 4 Legea nr. 217/2003, violența domestică se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice urnłărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de vietiłnă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transłnitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv Inascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu etëet siłnilar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la lit.
d) violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, Inanipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
e) violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
f) violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
g) violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;
h) violența cibernetică - hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea nonconsensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.
(2) În nicio formă și în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiția și onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violență definite în prezenta lege.
Potrivit art. 5 alin. I din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie „ În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, soții și copiii acestora, precum și persoanele devenite rude prin adopție, potrivit legii;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; frații, părinții și copiii din alte relații ai soțului/soției sau ai fôstului soț/fostei soții;
c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, actuali sau foști parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu eu agresorul, ascendenții și descendenții partenerei/partenerului, precum și frații și surorile acestora;
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
In acest litigiu, părtile au calitatea cerută de lege, raportat la dispozițiile art. 5 alin. l , lit. b ) din legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Instanța a constatat însă că, reclamanta nu au făcut dovada faptului că este expus unor acte de violență de natură a pune în pericol viața, integritatea sau sănătatea acesteia sau a familiei sale.
Potrivit art. 249 Cod.proc.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o doxcdeaseă, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
In cauză, reclamanta nu a lăcut dovada faptului că este suspusă unor acte de violență fizică sau verbală, de natură a justifica emiterea unui ordin de protecție.
Astfel, reclamanta a formulat cererea de emitere a unui ordin de protecție, motivând faptul că pârâtul i-ar fi adresat injurii la data de ...2022, când a încercat să ia legătura cu aceasta.
Anterior, părțile au discutat ultima data în luna februarie 2022, iar reclamanta a mai făcut trimitere la faptul că în anul 2020, pârâtul ar fi căutat-o la locul de muncă, respectiv la un restaurant unde avea un eveniment.
Față de cele învederate, s-a reținut faptul că, contactul reclamantei cu pârâtul a fost unul sporadic și, nu a rezultă faptul că pârâtul s-ar fi manifestat în vreun fel agresiv față de reclamantă, având un dialog de scurtă durată cu reclamanta, într-un spațiu public.
Mai mult decât atât, chiar reclamanta a precizat faptul că nu îi este teamă de o eventuală agresiune din partea pârâtului, fiindu-i frică să nu o facă de râs, pentru că în anul 2020, ar fi căutat-o la un eveniment.
Totodată, în măsura în care reclamanta ar fi fost într-o stare de pericol, organele de poliție ar fi putut aprecia oportunitatea emiterii unui ordin provizoriu față de reclamantă, la momentul la care s-a solicitat intervenția lucrătorilor de poliție.
Prin urmare, instanța a apreciat că reclamanta nu a probat existența unor acte de violență în sensul prevederilor art. 4 Legea nr. 217/2003, care să justifice emiterea unui ordin de protecție, sens în care. va respinge ca nefondată cererea de emitere a ordinului de protecłie formulată de către reclamanta ...., în contradictoriu cu pârâtul ....
Împotriva acestei sentințe, Chioveanu Irina Cristina a formulat apel solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii unui ordin de protecție, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
În drept cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 45 din Legea nr. 217/2003.
În dovedirea cererii s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Intimata nu / a formulat întâmpinare.
Analizând cererea de apelformulată, tribunalul retine următoarele:
Legea definește în art. 3 alin. I din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, republicată, înțelesul juridic al conceptului de violență în familie ea reprezentând orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Potrivit art. 23 alin. I din același act normativ, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertatea este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate, obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu aceasta.
Din probele administrate în cauză, Tribunalul, în deplin acord cu instanța de fond constată că apelanta reclamantă din prezenta cauză nu a făcut dovada că este supusă unor forme de violență sau fizică, prin folosirea unui limbaj jignitor si a amenințărilor, a unei violente psihologice prin provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică sau a unei violențe fizice.
În cauza dedusă judecății, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile pentru etniterea ordinului de protecție, simplele afirmații ale apelantei reclamante, în lipsa unor mijloace de probă care să-i confirme aceste susțineri nefiind suficiente pentru admiterea cererii.
Astfel, pentru ca instanța să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună măsurile solicitate, respectiv obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victima, față de reședința, locul de muncă sau de unitatea de învățământ a persoanei protejate, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victinła, aceasta trebuie să dovedească faptul că viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea sa este pusă în pericol printr-un act de violență al intimatului pârât, manifestat sub formele și prin nłijloacele expuse de apelanta reclamantă în formularul de cerere cu care a învestit instanța.
Instanța de apel reține că potrivit art. 249 Cod procedură civilă, aplicabile în speță, cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească.
Tribunalul constată că apelanta reclamantă aduce în prim plan o serie de înscrisuri, respectiv print screen-uri din aplicația mobilă Whatsapp, din luna februarie 2022, în condițiile în care a înțeles să învestească instanța cu judecarea prezentei cauze abia la data de ...05.2022.
Înscrisul de tip print screen din aplicația Whatsapp, datat 10.05.2022, depus atașat motivelor de apel, nu conține nicio expresie aptă să permită a se ajunge la concluzia că viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea sa este pusă în pericol printr-un act de violență al intimatului pârât.
Nu în ultimul rând, pretinsul eveniment din 02.05.2022 nu a fost probat, în contextul în care chiar reclamanta a arătat, cu ocazia interogatoriului luat din oficiu de către prima instanță, că starea de temere provine doar de la eventualitatea faptului că intimatul pârât ar face-o de râs în public.
De aceea, instanța de apel apreciază că, raportat la caracterul special al măsurii, restrictiv de drepturi, condițiile care conduc la emiterea unui ordin de protecție trebuie aplicate în mod strict și nu prin extindere la orice acte de violență, iar, în speță, nu s-au administrat probe pentru a conduce la concluzia că este necesară emiterea acestuia.
Față de considerentele expuse, tribunalul va respinge în temeiul art.480 alin. I Cod procedură civilă apelul declarat, apreciind că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Onorariul avocat oficiu în sumă de 500 lei stabilit în conformitate cu dispozițiile art.2 alin. I lit. o din Protocolul nr. 1451 1/2019 va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta ...
Definitivă.