Program vizita tata

Judecatoria Sector 2 Bucuresti

Analizând materialul probator administrat în cauză, retine următoarele:

În fapt, părțile s-au căsătorit la data de .....2015, în București, Sector 2, căsătorie înregistrată sub nr.... în registrul de stare civilă al Consiliului Local Sector 2 București. La căsătorie, părțile au convenit ca soția să poarte numele de familie al soțului, acela de ... (f. 8).

Din căsătoria părților au rezultat minorele ..., născută la data de ....2016 și ... născută la data de....2020 (f. 20, 130).

În drept, în conformitate cu dispozițiile art. 373 lit. a și art. 374 Cod civil, căsătoria se poate desface prin acord, la cererea ambilor soți, indiferent de durata căsătoriei și independent de existența unor copii minori rezultați în urma căsătoriei. In acest caz, potrivit art. 931 alin. I Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu privire la desfacerea căsătoriei fără a administra probe cu privire la motivele de divorț și fără a statua cu privire la culpa vreunuia dintre soți. Prin aceeași hotărâre, instanța va lua act de învoiala soților cu privire la cererii accesorii, în condițiile legii.

In cauză, instanța constată că părțile, personal, și-au exprimat consimțământul în fața instanței de judecată, în mod liber și neviciat, cu privire la desfacerea căsătoriei prin acord, fără a statua cu privire la culpa în desfacerea căsătoriei.

In consecință, va desface căsătoria încheiată între părți la data de ...2015 și înregistrată sub nr.... în registrul de stare civilă al Consiliului Local Sector 2 București, prin acordul soților.

In ceea ce privește nuntele defamilie după căsătorie, art.383 alin.3 Cod civil prevede că dacă nu a intervenit o înțelegere sau dacă instanța nu a dat încuviințarea, fiecare dintre soți poartă numele dinaintea căsătoriei.

Având în vedere că părțile au solicitat, fiecare, revenirea soției la numele purtat anterior căsătoriei, în temeiul art. 383 alin.3 Cod civil, instanța va dispune revenirea acesteia la numele purtat anterior căsătoriei, acela de ....

Cu privire la exercitarea autoritătii părintești, instanța reține că, potrivit art. 483 Cod civil, autoritatea părintească reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului, revenind, în principiu, în egală măsură, ambilor părinți. În acest sens, art. 487 Cod civil stabilește că părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului.

Prin urmare, în această materie, legiuitorul a instituit principiul codeciziei, autoritatea părintească exercitându-se cu privire la minor, ca regulă, de către ambii părinți, acestora revenindu-le deopotrivă răspunderea pentru creșterea copilului.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat existența vreunui motiv temeinic care să justifice luarea unei măsuri excepționale precum scindarea autorității părintești. Prin urmare, ținând cont de înțelegerea părților, instanța apreciază că este în interesul superior al minorelor ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți.

În ceea ce privește locuința minorelor, potrivit art. 396 alin.l Cod civil, instanta de tutelă hotărăște, odată cu pronunłarea divorțului, asupra raporturilor dintre părintii divortati și copiii lor minori, Ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părintilor, pe care îi ascultă, iar potrivit art. 400 alin. 1 C.civ., în lipsa întelegerii dintre părinłi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunłarea divortului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic.

Conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 „În cazul în care părintii nu se înteleg cu privire la locuinta copilului, instanta de tutelă va stabili locuinta acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanta poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), și aspecte precum:

a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă;

b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinfi de a permite celuilalt mentinerea relatiilor personale;

c) situatia locativă din ultimii 3 ani afiecărui părinte;

d) istoricul cu privire la violenta părintilor asupra copilului sau asupra altor persoane;

e) distanta dintre locuinfafiecărui părinte și institutia care oferă educatie copilului.''

De asemenea, art. 2 alin. 6 din Legea nr. 272/2004 prevede că „În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel putin următoarele:

Prin urmare, instanța apreciază este în interesul superior al minorelor ca locuința acestora să fie stabilită la mamă, motiv pentru care va dispune în consecință, admițând cererea reconvențională și respingând cererea de chemare în judecată sub acest aspect.

În ceea ce privește obligația de întretinere, aceasta reprezintă îndatorirea impusă de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, în cazul obligației de întreținere a părinților față de copiii lor minori, constând în asigurarea mijloacelor necesare creșterii, educării și pregătirii profesionale, în temeiul solidarității familiale, precum și a raporturilor de rudenie, ce implică sprijin moral și material din partea membrilor.

Existența, cuantumul, precum și modalitățile de executare ale acesteia se stabilesc în raport de situația concretă în care se găsesc părțile, respectiv, în funcție de starea de nevoie a celui ce pretinde întreținerea și posibilitățile materiale ale celui obligat să asigure întreținerea.

În conformitate cu dispozițiile art.525 alin. 1Cod civil, starea de nevoie a minorului care nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, este prezumată de legiuitor, iar potrivit art. 527 Cod civil, cel care are datoria de a presta întreținere poate fi obligat numai dacă dispune de mijloacele necesare pentru a o plăti sau posibilitatea de a dobândi astfel de mijloace, ținând seama de veniturile, bunurile sale, posibilitățile de realizare ale acestora, precum și celelalte obligații existente în sarcina sa.

Cu privire la modalitatea stabilirii contribuției părinților la cheltuielile minorelor de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională, întrucât locuința acestora urmează să fie stabilită în cauză la mama pârâtă- reclamantă, aceasta își va îndeplini obligația de întreținere în natură, zi de zi, asigurând satisfacerea nevoilor de locuință, hrană, îmbrăcăminte și îngrijire ale minorelor, în vreme ce pârâtul-reclamant urmează să-și îndeplinească obligația prin plata unei pensii de întreținere.

Cu privire la cuantumul pensiei de întreținere, acesta va fi determinat în funcție de nevoia creditorului și de mijloacele debitorului, potrivit art. 529 alin. 1 Cod civil.

Dispozițiile art. 529 alin.2 Cod civil prevăd că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul lunar net al debitorului pentru un copil și o treime din venitul lunar net al debitorului pentru doi copii. Instanța reține că minora ... s-a născut la data de ...2020.

În ceea ce privește mijloacele pârâtului, instanța constată că, în prezent, acesta este realizează venituri din salarii, astfel cum rezultă din adeverințele emise de angajatorii pârâtului (f. 322-323).

In ceea ce privește data de la care se datorează întreținerea, potrivit art. 532 alin. 1 Cod civil, pensia de întreținere se datorează de la data introducerii acțiunii, în speță, 09.09.2019 pentru minora ... și de la data nașterii pentru minora ...

În consecință, va obliga tatăl la plata în favoarea minorei ... a unei pensii de întreținere lunare în cotă de 1/4 din venitul net obținut de la data introducerii cererii (09.09.2019) și până la 17.01.2020; ulterior datei de 17.01.2020 tatăl va achita în favoarea fiecărei minore o pensie de întreținere lunară în cotă de 1/6 din venitul net obținut și până la majoratul copilului sau până la intervenția altei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației de întreținere, sumele achitate cu acest titlu până la data pronunțării prezentei urmând a fi deduse din obligația de întreținere.

În ceea ce privește cererea privind stabilirea unui program de legături personale între tată și minore, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 401 alin. I Cod civil, care consacră dreptul părintelui separat de copilul său de a avea legături personale cu acesta, art.262 alin.2 Cod civil și cele ale art. 17-20 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care dispun în sensul că minorul care nu locuiește la unul dintre părinți săi are dreptul de a avea legături personale cu acesta, iar exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului, reglementat de dispozițiile art. 263 Cod civil.

Așadar, posibilitatea copilului și cea a părintelui la care nu locuiește în mod statornic de a întreține relații personale și contacte directe regulate sunt drepturi recunoscute de lege în favoarea celor doi, copil și părinte, limitările putând fi impuse de instanța judecătorească, doar în interesul superior al copilului, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

In cauză, instanța reține faptul că neînțelegerea dintre părți vizează, în ceea ce o privește pe minora ..., în principal, posibilitatea tatălui de a lua minora la domiciliul său peste noapte în exercitarea relațiilor personale dintre aceștia, invocând pârâta-reclamantă vârsta fragedă a minorei de 3 ani.

In soluționarea cererii, instanța va avea în vedere vârsta minorei, modul de structurare a relațiilor tată-fiică până la data soluționării prezentei cauzei, mediul și condițiile de trai pe care minora le poate regăsi la domiciliul tatălui. De asemenea, instanța va avea în vedere ca programul stabilit să nu o dezorienteze pe minoră, urmărindu-se un program stabil, previzibil și predictibil, minimalizarea, pe cât posibil, a schimbărilor în programul de viață al copilului.

Aceste aspecte, coroborate cu concluziile raportului de anchetă psihosocială efectuat la locuința mamei, din care rezultă că minora este un copil normal dezvoltat biologic, psihologic și social pentru vârsta sa și că nu prezintă, aparent, nevoi speciale de îngrijire ori probleme de sănătate, conduc instanța la concluzia reducerii firești a gradului de dependență fizic al minorei față de mamă și a posibilității lărgirii sferei de interacțiune socială cu tatăl.

De asemenea, aceste aspecte permit ca minora să rămână și la domiciliul tatălui peste noapte, astfel încât în timpul petrecut în compania tatălui să poată fi incluse și activități care nu ar putea fi desfășurate în programul de legături personale propus de mamă - inclusiv concedii și excursii în afara localității de domiciliu.

Instanța va avea în vedere că vârsta preșcolară mică la care se situează minora este una de intensă dezvoltare psihică, caracterizată de dezvoltarea comportamentelor, conduitelor sociale diferențiate, a câștigării de modalități diverse de activități și dobândirii de abilități de comunicare și a dezvoltării sociabilității, fiind un moment optim ca tatăl să petreacă timp efectiv cu minora, să desfășoare activități curente, să se joace, să o introducă în mediul său obișnuit de viață și, prin aceasta să dezvolte legături de comunicare și atașament reciproc.

Pârâta-reclamantă nu a făcut dovada faptului că deplasarea minorei la locuința reclamantului-pârât ar putea prezenta un risc suplimentar pentru sănătatea și dezvoltarea sa, astfel încât stabilirea programului de legături personale în sensul solicitat de reclamant să fie contrar interesului superior al acesteia, faptul că până acum minora nu a stat fără prezența mamei neconstituind un impediment absolut pentru ca în viitor minora să stea împreună cu tatăl său, fără prezența mamei.

Instanța apreciază că stabilirea unui program de legături personale cu o frecvență săptămânală va avea un efect benefic în consolidarea relației celor doi,

De asemenea, o perioadă de o lună și jumătate în vacanța de vară, în modalitatea solicitată de reclamantul- pârât este apreciată de instanță ca reprezentând o perioadă prea îndelungată de timp în care minora ar fi lipsit de prezența figurii materne, putând fi de natură să creeze acesteia un disconfort emoțional semnificativ, apreciind că o perioadă de o lună, împărțită în lunile iulie și august, respectă interesul superior al copilului,

Prin urmare, instanța va stabili în favoarea tatălui a unui program de legături personale cu minora după cum urmează:

- În a doua și a patra săptămână din lună, de vineri ora 18:00 până duminică ora 18:00;

- Săptămânal, în fiecare zi de miercuri, în intervalul orar 17:00-19:00;

- Posibilitatea tatălui de a păstra zilnic legătura cu minora prin telefon/video, cu respectarea programului acesteia

- In vacanța de iarnă o săptămână, în anii impari o săptămână care să includă Crăciunului, iar în anii pari o săptămână care să includă Anul Nou

- în vacanța de Paște o săptămână, în anii impari săptămâna anterioară Paștelui, iar în anii pari o săptămână care să includă prima și a doua zi de Paște

- o lună în vacanța de vară, primele două săptămâni în luna iulie și ultimele două săptămâni în luna august

- 24 ianuarie în anii impari; 1 mai în anii pari; Rusaliile în anii impari; 15 august în anii pari; 30 noiembrie-1 decembrie în anii impari, în intervalul orar 10:00-19:00; 1 iunie împreună cu ambii părinți;

- Ziua de naștere va fi organizată alternativ de părinți — în anii pari tatăl iar în anii impari mama, cu posibilitatea celuilalt părinte de a participa.

- Minora va petrece ziua de naștere a tatălui împreună cu acesta, în intervalul orar 10:00-19:00, în toate cazurile cu preluarea minorei de la locuința mamei/unitatea de învățământ și înapoierea la locuința mamei.

În ipoteza în care reclamantul-pârât apreciază că ulterior împlinirii de către minoră a vârstei de 6 ani se impune modificarea programului de legături personale stabilit, acesta va avea posibilitatea de a solicita acest lucru, urmând ca instanța să aprecieze criteriile prevăzute de lege la acel moment.

În ceea ce privește programul de legături personale cu minora ..., instanța constată că tatăl a solicitat același program de legături personale, însă, ținând seama de vârsta fragedă a minorei, aceasta fiind nou-născut, precum și dependența acesteia de mamă, se impune stabilirea unui program care să îi permită tatălui să o viziteze pe minoră, la locuința mamei, cu o frecvență suficientă pentru a permite stabilirea unei relații de atașament între cei doi.

Astfel, instanța apreciază că se impune stabilirea unui program de legături personale prin posibilitatea tatălui de a vizita minora la locuința mamei, în fiecare săptămână în zilele de luni, miercuri și vineri, precum și în a doua și a patra duminică din lună, timp de o oră, cu respectarea programului de odihnă/alimentație al minorei și potrivit înțelegerii părților.

În temeiul art. 453 alin. 1 și 2 raportat la art. 451 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, față de soluțiile date cererii principale, respectiv cererii reconvenționale, cheltuielile de judecată necesare, proporționale și dovedite în cauză, va obliga pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat...; va obliga reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 2000 cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ...; va compensa cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 2000 lei și obligă pârâtulreclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 3000 lei. Totodată, instanța apreciază că nu se impune reducerea onorariului avocațial al pârâtei-reclamante, acesta nefiind vădit disproporțional prin raportare la complexitatea cauzei, respectiv a activității efective desfășurate de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

la act de renunțarea pârâtului-reclamant la judecarea capătului de cerere având ca obiect tăgadă patemitate.

Adtnite în parte acțiunea privind pe reclamantul-pârât ...,

Admite în parte cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată.

Desface căsătoria încheiată la data de ...prin acordul soților.

Ia act de înțelegerea părților cu privire la modul de soluționare a cererilor accesorii privind:

Revenirea soției la numele purtat anterior căsătoriei, acela de ''....”.

Exercitarea autorității părintești cu privire la minorele ...în comun, de ambii părinți.

Ziua de naștere va fi organizată alternativ de părinți — în anii pari tatăl iar în anii impari mama, cu posibilitatea celuilalt părinte de a participa.

Stabilește în favoarea tatălui un program de legături personale cu minora ..., astfel:

- Posibilitatea tatălui de a vizita minora la locuința mamei, în fiecare săptămână în zilele de luni, miercuri și vineri, precum și în a doua și a patra duminică din lună, timp de o oră, cu respectarea programului de odihnă/alimentație al minorei și potrivit înțelegerii părților.

Obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sumei de 2000 cu titlu de cheltuieli de judecată.

Dispune compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența sumei de 2000 lei și obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 3000 lei.

Definitivă cu privire la divorț, numele soției după căsătorie, autoritate părintească și cu drept de apel în rest în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sector 2 București.