Protectia penala a vietii private

Protectia penala a vietii private

Unele dintre faptele la care suntem supuși în viața de zi cu zi, cu sau fără voia noastră, chiar dacă știm sau nu de existența acestora sau că sunt săvârșite împotriva noastră, constituie, de cele mai multe ori, infracțiunea de violare a vieții private.

În contextul avansării tehnologiei, putând face aproape orice operațiune cu noile dispozitive telefonice tip „smartphone” viața privată a persoanei poate fi pusă în pericol în orice moment.

Având în vedere aceste aspecte, leguitorul român a înțeles să încrimineze prin Noul Cod penal infracțiunea de violare a vieții private, făcând parte din categoria infracțiunilor care aduc atingere domiciliului sau vieții private (violare de domiciliu, violare de sediu profesional etc.).

Deși multe din acțiunile pe care le săvârșim sau avem în intenție să le săvârșim par, la prima vedere, inofensive, de cel mai multe ori aceste acțiuni au repercusiuni grave, putând duce chiar la decesul persoanei în cauză.

Ce se „apără” prin această infracțiune? Dreptul la viață privată al fiecărei persoane, drept care este reglementat prin Constituția României, făcând parte din categoria drepturilor fundamentale.

Fiind o infracțiune larg răspândită în lume, fiind incriminată de legislația tuturor statelor lumii, această infracțiune fiind consacrată prin art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Ce se poate înțelege prin dreptul la viața privată enunțat de textul de lege român? În principal, scopul pe care l-a avut leguitorul român când a reglementat această infracțiune a fost de a suplimenta sancțiunile pentru persoana care încalcă dreptul persoanei la propria imagine și confidențialitatea convorbirilor private.

Cine și împotriva cui se poate comite această infracțiune? Făptuitorul sau subiectul activ nu este circumstanțiat, adică această infracțiune poate fi săvârșită de ORICE persoană. Victima, ca și în cazul făptuitorului, poate fi ORICE persoană, astfel putem observa gradul de pericol pe care l-a avut leguitorul în vedere atunci când a incriminat aceste fapte.

Infracțiunea reglementată de art. 226 a fost împărțită în trei variante, în funcție de gradul de pericol pe care îl generează, astfel:

• prima variantă, cea tip, este reglementată de alin. (1) prin care sunt sancționate atingerile aduse vieții private;
• în a doua variantă, cea prevăzută de alin. (2), sunt reclementate sancțiuni pentru acțiunile de divulgare, publicare a unor aspecte din viața privată a unei persoane, obținute prin comiterea infracțiunii în varianta anterioară.
• în a treia variantă, cea prevăzută de alin. (5), sunt reglementate sancțiuni pentru acțiunile de plasare a mijloacelor de înregistrare necesare pentru a săvârși variantele anterioare.

Ca fiecare infracțiune prevăzută de Codul penal român, violarea vieții private se poate comite în mai multe modalități:

• în varianta tip:
• prin fotografiere;
• prin captarea sau înregistrarea unor imaginii;
• prin înregistrarea audio a unei persoane;

 

• în a doua variantă:
• prin divulgare;
• prin difuzare;
• prin prezentare;
• prin transmiterea fără drept a informațiilor captate prin modalitățile prevăzute la varianta anterioară.
• în a treia variantă:
• plasarea unor mijloace de înregistrare audio sau video

Ce este important de subliniat este că aceste modalități prin care se poate comite infracțiunea (fotografiere, înregistrare audio sau video etc.) trebuie să se desfășoare împotriva unei persoane care se află într-o locuință sau încăpere și nu în spațiul public.

De asemenea, un alt aspect important, aceste acțiuni prin care se aduc atingere dreptului la viața privată a unei persoane trebuie să se facă fără drept, adică persoana care încalcă dreptul la viață al persoanei nu trebuie să dețină un mandat prin care îi este atribuit dreptul de înregistrare, folografiere etc. al unei persoane.

În ceea ce privește a treia variantă trebuie să subliniez că leguitorul a sancționat în mod distinct și acțiunile prin care făptuitorul poate să comită infracțiunea în celelalte două variante. Astfel, chiar dacă nu se obțin informații, fotografii, inregistrări prin dispozitivele amplasate de făptuitor, el în continuare va fi sancționat din punct de vedere penal pentru plasarea acelor dispozitive în scopul obținerii comiterii infracțiunii în primele două variante.

ATENȚIE! Dacă scopul nu este prezent în cadrul acestei variante atunci făptuitorul nu va răspunde penal pentru infracțiunea de violare a vieții private.

Un exemplu care este foarte întâlnit în realitate este dat de activitatea desfășurata de paparazzi. Atunci când este un „scandal monden” pentru a fi primii care desvăluie știrea, de cele mai multe ori paparazzi săvârșesc infracțiunea de violare a vieții private. Astfel, ei urmăresc persoana publică, „mondenă” până la domiciliul acesteia și amplasează dispozitive de înregistrare video care au ca principal obiectiv filmarea persoanei publice în domiciliul acesteia.

Deși de foarte multe ori se întâmplă ca paparazzi să încalce legea pentru a obține o informație, totuși nu sunt sancționați penal pentru că acțiune penală este pusă în mișcare doar la plângerea prealabilă a victimei.

SANCȚIUNI

Textul de lege prevede diferite sancțiuni pentru fiecare variantă a infracțiunii. Astfel, pentru prima variantă, cea prevăzută la alin. (1) al art. 226 Cod penal, persoana care încalcă dreptul la viață privată al unei persoane este sancționată cu pedeapsa închisorii de la o lună la 6 luni sau cu pedeapsa amenzii.

Pentru varianta asimiliată, cea prevăzută de alin. (2) al art. 226 Cod penal, leguitorul român a prevăzut pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau pedeapsa amenzii. Iată care este pedeapsa pe care o riscă paparazzi atunci când difuzează imagini obținute cu încalcarea dreptului la viață privată.

În cazul variantei asimilate prevăzută de alin. (5) al art. 226 Cod penal, pedeapsa prevăzută de leguitor este una mai mare, fiind vorba de pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani.

ATENȚIE! Leguitorul a introdus în textul legal câteva situații în care încalcarea vieții private a unei persoane nu este sancționată:

• nu este sancționată persoana care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată, în cadrul căreia au fost suprinse convorbirile, imaginile etc. NUMAI dacă justifică un interes legitim;

 

• nu este sancționat făptuitorul dacă persoana vătămata a acționat în mod explicit pentru a atrage atenția acestuia;

 

• nu este sancționat făptuitorul dacă prin acțiunile sale suprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei infracțiuni;

 

• nu este sancționat făptuitorul dacă acesta prin acțiunile sale surprinde fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.

O atenție deosebită trebuie acordată acestor cazuri de nepedepsire deoarece ele trebuie interpretate în mod obiectiv, nu orice acțiune se poate încadra în cadrul acestora iar făptuitorul poate risca să fie sancționat din punct de vedere penal.

În concluzie, recomandările pe care orice jurist, avocat etc. pe poate oferi persoanelor este ca acțiunile pe care le desfășurăm să fie foarte bine analizate pentru că, de cele mai multe ori, atunci când sunt săvârșite acțiuni de „supraveghere” a unei persoane, acestea sunt sancționate din punct de vedere penal.