Recuperare taxa auto in 2021

Cum recuperez taxa auto/timbrul de mediu in anul 2021?

Raspuns avocat: doar prin instanta!

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a VIII-a CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL

Decizia civilă nr….

CURTEA

Asupra recursului defafă:

1. Circumstanțele cauzei

1.1 Cererea de chemare în iudecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București — Secția a II a contencios administrativ și fiscal sub nr.14928/3/2019, reclamanta …. în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU a solicitat restituirea sumei de 4076 lei reprezentînd timbru de mediu, cu dobînda aferentă și cu cheltuieli de judecată.

1.2 Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 5706/17.09.2019, Tribunalul București, secția a II a contencios a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI FONDULUI PENTRU MEDIU; a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei de obiect, lipsei de interes și lipsei calității procesuale passive; a admis excepția inadmisibilității și a respins ca atare acțiunea.

Soluția instanței de recurs:

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în baza art. 488 pct 8 C pr civ și a apărărilor expuse în întâmpinări, Curtea constată că recursul este fondat având în vedere următoarele considerente:

Alineatul I din OUG nr. 52/2()17 prevede:

„ (l) Contribuabilii care au achitat taxa specială pentru ałłtoturisme și autovehicule, prevăzută la articolele 2141-2143 din Legea nr. 571/2()()3 privind Codulfiscal, cu modificările și conłpletările ulterioare, taxa pe poluare pentrłł autovehicule, prevăzută de Ordonanła de urgentă a Guvernului nr 5()/2()()8 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aprobată prin I.egea nr. 14()/2()11, taxa pentru entisiile poluante provenite de Ia autovehicule, prevăzută de Legea nr, 9/2()12 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. cu pnodifîcările ulterioare, și timbrul de mediu pentru autovehicule, prevăzut de OUG nr. 9/2()13 privind tiłnbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări și copnpletări prin Legea nr. 37/2014, cu modificările .yi completările ulterioare, și care nu au beneficiat de restituire pcînă Ia intrarea în vigoare a prezentei ordonanłe de urgen!ă pot solicita restituirea acestora, precum și a dobânzilor datorate pentru perioada cuprinsă între data perceperii și data restituirii, prin cerere adresată organului fiscal central competent. Nivelul dobânzii este cel prevăzut la articolul 174 alineatul (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedurăfiscală, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Dreptul contribuabililor prevăzu/i la alineatul (l) de a cere restituirea se naște la data intrării în vigoare a prezentei ordonan/e de urgentă, indiferent de momentul la care soa perceput taxa, iar prin derogare de la prevederile articolului 219 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, cererile de restituire se depun, sub sanctiunea decăderii, până la data de 31 august 2018″.

Cu privire la această sancțiune a decăderii care urmează a fi aplicată cererilor de restituirea depuse, precum în cauza de față, cu depășirea termenului instituit, anume 31 august 2018, Curtea arată că în lipsa unei reglementări a Uniunii în materie de restituire a unor taxe naționale percepute fără a fi datorate, este de competența fiecărui stat membru să stabilească modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor în justiție destinate să asigure protecția drepturilor care decurg din dreptul Uniunii, cu conditia însă ca modalitățile respective să respecte atât principiul echivalenței, cât și principiul efectivității (Hotărârea din 15 septembrie 1998, Edis, C0231/96, EU:C:1998:401, punctul 19), mai ales în ceea ce privește stabilirea unor termene de decădere sau de prescriptie aplicabile unor astfel de actiuni (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 decembrie 2017, Caterpillar Financial Services, C0500/16, punctul 37, și Hotărârea din 19 decembrie 2019, Cargill Deutschland, CC]360/18, EU:C:2019:1124, punctul

În plus, CJUE a statuat că din principiul cooperării loiale (articolul 4 alineatul (3) TUE) reiese că un stat membru nu poate adopta dispoziții care supun rambursarea unui impozit care a fost declarat contrar dreptului Uniunii printrOo hotărâre a Curții sau a cărui incompatibilitate cu acest drept rezultă dintrOo astfel de hotărâre unor condiții care privesc în mod specific acest impozit și care sunt mai putin favorabile decât cele care soar fi aplicat, în lipsa lor, unei asemenea rambursări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 februarie 1999, Dilexport, C0343/96, EU:C:1999:59, punctul 39, Hotărârea din 30 iunie 2016, Câmpean, C0200/14, EU:C:2016:494, punctul 40, precum și Hotărârea din 30 iunie 2016, Ciup, C0288/14, nepublicată, punctul 27).

În concret, asupra modului în care instituirea unui termen de decădere în cuprinsul art. I alin 2d din OUG nr. 52/2017 respectă sau nu principiile efectivității și echivalenței corroborate cu principiul cooperării loiale, CJUE s-a pronunțat prin Hotărârea din 14.10.2020 SC Valoris

SRL C- 677/19

Sub acest aspect, potrivit art. 19 alin l, alin 3 lit b din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), articolele 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TF UE), aparține CJUE competenâa de a interpreta dreptului Uniunii, iar hotărârea Curții de Justiție pronunțată în cadrul unei trimiteri preliminare este obligatorie pentru celelalte instanțe naționale sesizate cu o problemă identică.

Cu privire la respectarea principiului efectivității coroborat cu principiul cooperării loiale (cu luarea în considerare și a principiului protecției dreptului la apărare, a principiul securității juridice și buna desfășurare a procedurii (punctele 22 — 27), CJUE a arătat prin hotărârea din cauza SC Valoris SRL că termenul de aproximativ un an care decurge din articolul I alineatul (2) din OUG nr. 52/2017 impus pentru introducerea unor cereri sau a unor acțiuni întemeiate pe o încălcare a dreptului Uniunii nu este în sine nerezonabil cu conditia însă ca momentul de la care începe să curgă acest termen să nu fie stabilit astfel încât să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea de către persoana în cauză a drepturilor conferite de dreptul Uniunii.

”În spetă este necesar să se considere că principiul efectivităłii coroborat cu principiul cooperării loiale nu se opune ca o reglementare a unui stat membru să stabilească, sub sancțiunea decăderii, un termen pentru introducerea cererilor de restituire a unor taxe considerate incompatibile cu dreptul Uniunii care are o durată de aproximativ un an și care începe să curgă de la intrarea în vigoare a acestei reglementări ce urmărește remedierea încălcării dreptului menționat. ” (punctul 28)

Cu privire la respectarea principiului echivalentei care presupune ca statele membre să nu prevadă modalități procedurale mai puțin favorabile pentru cererile de rambursare a unei taxe care sunt întemeiate pe o încălcare a dreptului Uniunii decât cele care sunt aplicabile acțiunilor similare, din punctul de vedere al obiectului, al cauzei și al elementelor lor esențiale, întemeiate pe o încălcare a dreptului intern, s-a constatat că instanța de trimitere a procedat la compararea termenului de un an de decădere instituit prin art. I alin 2 din OUG nr. 52/2017 cu termenul general de prescripție de cinci ani prevăzut la articolul 219 din Codul de procedură fiscală pentru restituirea creanțelor fiscale.

CJUE a analizat comparative aspectele procedurale ale acțiunilor întemeiate pe OUG nr. 52/2017 prin care se urmărește să remedieze o nerespectare a normelor dreptului Uniunii cu cele ale acțiunilor întemeiate în exclusivitate pe încălcarea normelor dreptului național.

Din această privință este suficient să se constate că, astfel cum au arătat în esență atât instanța de trimitere în decizia sa, cât și Comisia în observațiile sale scrise, cererile având ca obiect restituirea taxelor menționate de OUG nr. 52/2017, întemeiate pe o încălcare a dreptului Uniunii, sunt supuse unui termen procedural de aproximativ un an care este considerabil mai scurt și, prin urmare, mai putin avantaios decât termenul de cinci ani aplicabil cererilor având ca obiect restituirea unor creanțe fiscale întemeiate pe o încălcare a dreptului intern. (punctul 34).

”Astfel, cu toate că adoptarea OUG nr. 52/2017, care impune data de 31 august 2018 ca dată limită pentru a solicita restituirea taxelor românești pe poluare plătite, dar nedatorate din perspectiva dreptului Uniunii, a avut ca efect favorabil prelungirea termenului de restituire aplicabil unora dintre contribuabilii care au plătit aceste taxe, este cert că această adoptare a avut de asemenea ca elect dezavantaios reducerea termenului de restituire aplicabil altor contribuabili care au pierdut beneficiul deplin al perioadei de cinci ani prevăzute la articolul 219 din Codul de procedură fiscală, dispoziłie care a rămas, în schimb, pe deplin aplicabilă în ceea ce privește creantele fiscale achitate, dar nedatorate din perspectiva dreptului nalional. Or, principiul echivalentei nu permite compensarea unui dezavantaj suferit de un grup de contribuabili cu un avantaj acordat unui alt grup care se află întrno situa(ie similară. ” (punctul 36)

CJUE a concluzionat în cauza C-677/19, deplin aplicabilă în prezenta cerere de chemare în judecată prin situația de fapt și normele legale aplicabile, următoarele:

-aceste împrejurări, este necesar să se considere că principiul echivalentei coroborat cu principiill cooperării loiale se opune ca o reglementare a unui stat membru să stabilească, sub sanctiunea decăderii, un ternłen de aproximativ un an pentru introducerea cererilor de rambursare a unor taxe considerate incompatibile cu dreptul Uniunii în conditiile în care un astfel de termen nu a fost prevăzut de acest stat membru în ceea ce privește cererile de restituire similare întemeiate pe o încălcare a dreptului intern. ” (punctul 37)

Față de cele arătate, Curtea constată ca fiind întemeiată criticata recurentei reclamante privind încălcarea dreptului UE prin respingerea ca inadmisibilă a acțiunii sale de către instanța de fond.

Astfel, în baza art. 496 C pr civ, art 488 pct 8 C pr civ, Curtea va admite recursul formulat, va casa sentința recurata, iar în baza art. 498 C pr civ va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe având în vedere că a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului. Urmează să se analizeze în concret, și prin raportare la hotărârea CJUE din cauza SC Valoris SRL, C — 677/19, dacă cererea reclamantei de restituire a timbrului de mediu desi formulate cu depășirea termenului din art. 1 alin 2 din OUG nr. 52/2017, totuși se încadra în termenul de prescripție general de 5 ani care s-ar fi aplicat unor cereri de restituire similare dar întemeiate strict pe dreptul intern — art. 168, art. 219 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscal. De asemenea, instanța de fond va avea în vedere și apărările intimate pârâte ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu privire la excepția lipsei calității procesuale passive, astfel cum au fost invocate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite recursul declarat de recurenta —reclamanta …., cu domiciliul ales la CA Bogdan Palade, cu sediul în București, str. Ițcani nr. 20, et. l, ap. 4, sector 2, împotriva sentinței nr…./17.09.2019 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 14928/3/2019, în contradictoriu cu intimatelepârâte DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul ales în București, sector 2, str. Speranței nr.40, și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, splaiul Independenței nr.294, Corp A, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr.294, Corp A.

Casează sentința atacată și trimite cauza pentru judecată în fond la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată azi 16.10.2020 prin punerea soluției la dispoziția părților prin grefa instanței.