Alienarea parentala

Alienare parentală

Suspectați că se pun presuni asupra copilului dvs. ?

Nu recunoașteți comportamentul copilului dvs. din ultima perioadă?

Iată câteva informații pe care trebuie să le aveți în vedere:

Inainte de a face o analiza in concreto a sindromului de alienare parentală principalul sfat pe care il ofer tuturor persoanelor care ma contacteaza este angajarea unui avocat civil București care are posibilitatea de a realiza apărări efective și, totodată, crearea unui “scut” impotriva unor astfel de abuzuri.

Sindromul alienării parentale reprezintă activitatea săvârșită de către un părinte cu intenția de a  aliena (înstrăina) minorul de celălat părinte, activitate ce este realizată în mod sistematic și care se concretizează în acțiuni de denigrare despre modul cum părintele alienat își îndeplinește obligațiile parentale, realizat, în fapt, prin gânduri, acțiuni, maniere verbale sau non-verbale, minorul fiind abuzat emoțional pentru a-l convinge să creadă că celălalt părinte este inferior părintelui alienator sau  este dușmanul minorului.

Sindromul apare îndiferent de vârsta minorului sau de sexul acestuia, de asemenea, sexul părintelui alienator nu este impoartant (poate fi mama sau tatăl), acest fenomen fiind unul întâlnit deseori și la familia extinsă al părintelui alienator (bunici, unchi, mătuși), astfel, activitățile pe care copilul cu celălalt părinte sunt controlate, vizitele la domiciliul părintelui alienat sunt interzise sau restricționate, nu există cooperare între cei doi părinți etc.

Căteva dintre simptomele prezente în fenomenul alienării parentale:

• minorul pretinde că decizia de a-l îndepărta pe părintele alienat îi aparţine, simptom care este reținut in literatura de specialitate ca “fenomenul de gânditor independent”;
• minorul exprimă indiferenţa faţă de sentimentele părintelui alienat; sunt prezente scenarii împrumutate de la adulţi, afirmaţiile copilului reflectând tematica şi /sau termenii utilizaţi de părintele alienator;
• extinderea animozităţii minorului şi asupra familiei exinse a părintelui alienat ( bunicii, unchii etc.)

Din perspectiva prof. Douglas Darnall, ”una dintre caracteristicile părinţilor obsedaţi de alienare a copilului faţă de celălalt părinte este aceea că prezintă o mare dorinţă în a obţine decizii judecătoreşti care să blocheze accesul celuilalt părinte la copil”.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, acest sindrom a fost recunoscut în cuprinsul hotărârii pronunţate în cauza  Lombardo împotriva Italiei (cererea nr.xxxxx/2011), sau în cauza Zavrel împotriva Cehiei (cererea nr.xxxxx/2005, decizia din 18 aprilie 2007), prin ambele hotărâri concluzionându-se în sensul unei încălcări a prevederilor art.8 din Convenţie, întrucât copilul nu a fost protejat faţă de o atare conduită manifestată de către mama alienatoare.

Alienarea parentală poate fi înţeleasă şi ca intervenție negativă în dezvoltarea relaţiilor specifice părinte-copil, a relaţiilor de ataşament ale unui minor cu părintele sau, provocată de oricare dintre părinţi, de bunici sau de oricare altă persoană care locuieşte în mod permanent cu copilul sau exercită autoritatea parentală ori tutela în locul părinţilor, cu scopul înstrăinării copilului de părintele său, pentru a împiedica construirea şi menţinerea relaţiilor specifice părinte-copil şi este un semn clar al incapacitatii de a nu-si transmite conflictele personale cu fostul partener copilului si de a se concentra pe nevoile copilului

Potrivit opiniilor personalului de specialitate : „Pe termen lung: consecinţele vor duce la scheme cognitive deficitare, îi vor afecta gândirea, calitatea vieţii, echilibru, declanşând tulburări afective şi/s au comportamente dezadaptative”

În urma studiilor în această materie s-a obervat că România este prima ţară din Uniunea Europeană şi a patra ţară la nivel mondial, care a subliniat că alienarea parentală este formă de violenţă gravă asupra minorilor. Alarment este faptul că în ultimii  cinci ani, numărul de cazuri de specifice fenomenului de alienare parentală a crescut, mii de cauze fiind instrumentate, anual, de instanţe, după cum s-a învederat  în cadrul conferinţei care a avut loc în anul 2018 la Bucureşti, cu ocazia Zilei Internaţionale a Alienării Parentale.

Iata una dintre solutiile la care, dupa o analiza detaliată a raportului de expertiză medico-legală și a intregului material probator administrat în respectiva cauză s-a obșinut o soluție favorabilă, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului București:

„ Pe rol soluţionarea apelului civil de faţă formulat de apelantul-reclamant …… împotriva sentinţei civile nr…… pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr. …. în contradictoriu cu intimata-pârâtă …….având ca obiect exercitarea autorității părinteşti.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub numarul…..  reclamantul …….în contradictoriu cu pârâta…… a formulat acțiune pentru obstrucționarea autorității parentale comune asupra minorei …, născută la 31.01.2013, prin care solicita :

-sancționarea pârâtei pentru obstrucționarea reclamantului în exercitarea autorității părintești, în mod repetat;

-stabilirea unei modalități eficiente de asigurare a autorității părintești;

-pârâta a schimbat foarte des domiciliul său și al minorei ( de 5 ori intr-un an ) fără a comunica tatălui sau bunicii paterne adresele ;

– pârâta s-a mutat în locații foarte îndepărtate de grădinița minorei , fiind nevoie ca minora să fie transportată 2 ore dimineașa pentru a ajunge la gradiniță;

– pârâta s-a angajat într-o relație de concubinaj notoriu cu o persoana fumatoare, posesoare de câine de luptă în apartament și a obligat minora să apeleze cu “tata “ această persoană. Pârâta a postat diferite fotografii ale minorei în prezența prietenului său, cu câinele acestuia etc. ;

-nerespectarea în mod repetat a hotărarilor judecătorești care prevedeau un program minim de relații personale tată-fiică;

-refuzul de a comunica reclamantului programul de viață al minorei , informații cu privire la starea sa de sănătate , data deplasărilor minorei î provincie ( la Râmnicu Vâlcea, unde se află bunica maternă) ;

-implicarea unor persoane străine ( concubine) în relațiile tensionate dintre părti , în soluționarea situațiilor de criză pentru minoră, în intimidarea reclamantului prin apelarea telefonică, urmărire, etc.

– schimbarea grădiniței minorei fără acordul reclamantului ;

-formularea de plângeri penale în scop șicanator ( ulterior retrase ).

Ulterior, la 31.08.2017, reclamantul a depus la dosar precizare  prin care a indicat temeiu l juridic al actiunii ca fiind art. 67 din Legea 272/2004 actualizata. In ceea ce priveste masurile concrete solicitate , arata ca acestea se regasesc la art. 8 din Protocolul de recunoastere a alienarii parintesti dintre Asociatia…..pentru Custodie ….Psihologie Judiciara din 01.02.2016, fiind indicate in cauza urmatoarele :

• Extinderea programului de legaturi personale in mod compensatoriu in favoarea parintelui alienat ;
• Adoptarea de sanctiuni la adresa alienatorului ;
• Obligarea parintelui alienator la consiliere psihologica sau psihoterapie;
• Stabilirea printr-un ordin judecatoresc a locuintei copilului la o adresa identificabila care poate sa coincida sau nu cu locuinta alienatorului;
• suspendarea exercitiului autoritatii parintesti pentru parintele alienator , in baza art. 398 Cod civil

Prin sentinta de divort nu s-a stabilit un program de relatii personale tata-fiica si nici ulterior reclamantul nu a solicitat acest lucru instantei, desi DGASPC Sector 6 i-a recomandat acest lucru in raspunsurile la numeroasele sesizari facute de acesta . Mai mult, chiar in considerentele deciziei din apel ( prin care a fost respins apelul declarat de tatal-reclamant ) instanta a mentionat ca „_______________________________ determinate de stabilirea unui program de legaturi personale cu minora, insa acesta va putea fi transat de instanta de tutela prin formularea unei cereri in termen, ci nu cu prilejul concluziilor asuora fondului cauzei „. Din aceasta perspectiva este de neinteles atitudinea reclamantului care acuza mama-parata de alienarea copilului fata de acesta, insa nu face nici un demers pentru a obtine o hotarare care sa stabileasca un program de relatii personale tata-fiica , lasand aceste intrevederi cu minora la bunavointa mamei-parate.

Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel şi în raport de dispoziţiile art….. tribunalul reţine că apelul formulat este fondat şi urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Tribunalul retine ca este intemeiata crititica adusa cat priveste continutul programului de vizitare doar sub aspectul obligatiei stabilită în sarcina reclamantului de a comunica pârâtei locaţiile şi activităţile desfăşurate cu minora , continutul programului de vizitare stabilit de prima instanta in toate celelalte prevederi ale sale fiind unul apta asigura mentinerea unei legaturi tata-minora adecvata , de natura a impiedica alienarea parentala in privinta tatalui , ramand la latitutidinea acestuia daca doreste/poate sau nu sa uzeze de programul dispus in perioada vacantelor sau cu ocazia zilelor de nastere cu asumarea constienta a unui program restrans din propria vointa.

In concluzie, in baza art. 480 alin. 2 C.pr.civ. tribunalul va admite apelul si va schimba in parte sentinta civila apelata in sensul ca va inlatura obligaţia stabilită în sarcina reclamantului de a comunica pârâtei locaţiile şi activităţile desfăşurate cu minora .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul-reclamant……….cu domiciliul în Bucureşti, Sector 2, împotriva sentinţei civile nr…… pronunţată de Jud ecătoria Sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr…… în contradictoriu cu intimata-pârâtă ….. cu domiciliul în Bucureşti, sector 3,

Schimbă în parte sentinţa apelată în sensul că:

Înlătură obligaţia stabilită în sarcina reclamantului de a comunica pârâtei locaţiile şi activităţile desfăşurate cu minora.

Menţine celelalte dispoziţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă public , azi, 05.2019