Avantajele acordului de recunoastere a vinovatiei

Avantajele acordului de recunoastere a vinovatiei

Un vechi proverb românesc spunea „Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată”, iar aplicarea acestui proverb și-a găsit locul și în domeniul juridic, chiar dacă nu este aplicat cu aceeși proporție.

Pe parcursul dezvoltării sistemului juridic din România, practicienii (organele judiciare, avocați) s-au confruntat cu diverse probleme ridicate de formalitatea excesivă a procedurilor judiciare, de costurile mari pe care acestea le implicau și, de asemenea, durata foarte mare a proceselor.

În acest context, leguitorul român a înțeles că este necesară o modernizare a sistemului legislativ și, în anul 2014, au intrat în vigoare Codul penal și Codul de procedură penală care au prevăzut anumite „proceduri speciale” care să faciliteze rezolvarea mai rapidă a unor procese.

Printre aceste proceduri speciale se regăsește și procedura Acordului de recunoaștere a vinovăției, fiind o procedură modernă care promovează ideea de deminitate umană și care contribuie la reducerea semnificativă a costurilor și a resurselor umane implicate.

Ce este Acordul de recunoștere a vinovăției? Această procedură oferă dreptul inculpatului de a negocia cu procurorul care instrumentează dosarul penal condițiile acordului, în condițiile în care inculpatul recunoaște comiterea faptelor pentru care este anchetat.

Deși este o procedură eficientă și benefică, atât pentru inculpat, cât și pentru organele judiciare, acest acord se poate încheia doar în anumite situații.

Iată ce trebuie să știți despre această procedură:

Potrivit art. 480 Cod procedură penală, acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat numai cu privire la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani.

Spre exemplu, se poate încheia acordul de recunoaștere a vinovăției dacă au fost săvârșite următoarele infracțiuni:

• violare de domiciliu;
• violarea vieții private;
• furtul;
• furtul în scop de folosință;
• tâlhăria;
• abuzul de încredere;
• înșelăciunea;
• favorizarea făptuitorului;
• tăinuirea;
• nerespectarea hotărârilor judecătoreșți;
• dare de mită;
• trafic de influență;
• delapidarea;
• neglijență în serviciu;
• falsul material în înscrisuri oficiale;
• uzul de fals;
• falsul sub semnătură privată;
• abandonul de familie;
• evaziune fiscală;
• trafic de droguri etc.

Un aspect important de subliniat este că acest acord se poate încheia atunci când (din probele administrate în cauză) vor rezulta suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția făptuitorului.

Spre exemplu, dacă o persoană se folosește de manevre mincinoase pretinzând că este asistent medical pentru a câștiga încrederea victimei și pentru a o deteremina să o invite în apartamentul său, făptuitorul având ca scop principal să fure banii pe care îi are victima în casă. În această situație dacă victima a depus plângere la poliție, organele de cercetare penală au intrat în posesia filmărilor de la camerele de supraveghere instalate pe scara victimei și, de asemenea, au găsit făptuitorul în posesia lucrurilor furate (bani, telefon, portofel, etc.), potrivit condițiilor impuse de lege, se poate încheia un acord de recunoaștere a vinovăției, probele de care dispun organele de cercetare penală fiind suficiente pentru a oferi date cu privire la faptă și cu privire la vinovăția făptuitorului.

O altă condiție prevăzută de lege pentru încheierea acordului este ca inculpatul trebuie să beneficieze, în mod obligatoriu, de asistență juridică, anume trebuie să fie în mod obligatoriu asistat de un avocat.

Care sunt beneficiile pentru inculpat atunci când se încheie un acord de recunoaștere a vinovăției?

Potrivit art. 408 Cod procedură civilă, inculpatul va baneficia de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege atunci când pedeapsa pentru infracțiune este închisoarea și cu o pătrime atunci când pedeapsa aplicabilă este amenda.

Spre exemplu, dacă luam cazul expus anterior, infracțiunea săvârșită de inculpat este furtul. Limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru această infracțiune sunt de la 6 luni la 3 ani închisoare sau pedeapsa amenzii. Dacă pedeapsa care urmează sa se aplice inculpatului este pedeapsa închisorii atunci când încheie un acord de recunoaștere a vinovăției limitele se vor micșora și pedeapsa va fi cuprinsă între 4 luni si 2 ani de închisoare.

Astfel ajuns asupra unei înțelegeri, procurorul va redacta forma scrisă  a acordului, fără a mai întocmi un rechizitoriu, această formă scrisă va fi semnată de procuror, inculpat și de avocatul inculpatului și va fi trimis instanței de judecată care este competentă să soluționeze acest caz.

Odată sesizată instanța de judecată, aceasta va analiza acordul încheiat între procuror și inculpat sau inculpați și se va pronunța:

• în sensul admiterii acordului de recunoaștere a vinovăției și va dispune condamnare inculpatului sau inculpaților la pedepsele reduse;
• în sensul respingerii acordului de recunoaștere a vinovăției și va trimite dosarul procurorului pentru a se continua urmărirea penală;

ATENȚIE! Instanța de judecată are posibilitatea să admită acordul de recunoaștere a vinovăției numai cu privire la unii dintre inculpați, în situația în care sunt mai mulți în cauză, și să respingă acordul celorlalți inculpați.

Pentru a exemplifica soluția instanțelor în această materie, ne vom raporta la Hotărârea nr. 226 din 11.03.2020 a Tribunalului București:

„În temeiul disp. art. 485 al. 1 lit. a din C.pr.p. admite acordul de recunoaștere încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, Secția de Combatere a Traficului de Droguri cu inculpatul G_______ A_______, asistat de avocat Bogdan Palade, în dosarul de urmărire penală nr. xxxxx/xxx/xxxx  în data de 12/02/2020.

În temeiul disp. art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 480 al. 4 din C.pr.p. și art. 396 al. 2 din C.pr.p., condamnă pe inculpatul G_______ A________, la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de de trafic ilicit de droguri de risc, faptă din 18/02/2019.

În temeiul art. art. 67 al. 2 din C.p. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al.1 lit. a, b și k din C.p., pe o durată de 3 ani.

În temeiul disp. art. 91 al. 1 din C.p. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere și dispune un termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condițiile art. 92 din C.p. (6).

În temeiul disp. art. 93 al. 1 din C.p., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

• să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
• să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
• să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
• să comunice schimbarea locului de muncă;
• să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.”

În raport de condițiile prevăzute de lege, s-a constatat faptul că acordul de recunoaștere a vinovăției a fost valabil încheiat, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului fiind mai mic de 7 ani. Astfel, instanța de judecată a admis acordul de recunoaștere a vinovăției și a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară, fiindu-i restricționate anumite drepturi, precum dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În concluzie, pot afirma că Acordul de recunoaștere a vinovăției poate reprezenta o soluție legislativă benefică pentru inculpatul care dorește recunoașterea faptelor sale, beneficiind ca atare de reducerea pedepsei în cuantumul prevăzut de lege.