Avocat dare in plata

avocat dare in plata

Hotararea Tribunalului Vrancea prin care s-a sters restul de datorie atunci cand imobilul a fost vandut prin licitatie publica:Decizia civila nr…..

Analizând apelul prin prisma motivelor de apel, în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 2 NCPC coroborat cu art. 479 alin. 1 NCPC, Tribunalul îl constată fondat pentru considerentele arătate în continuare:

Limitele devoluțiunii prezentului apel

Potrivit art.476 alin.l C.p.c. Efectul devolutiv al apelului „ (1) Apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept. ”

Potrivit art.477 alin.l Limitele efectului determinate de ceea ce s-a apelat „(1) Instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. ”

Potrivit art.476 alin.2 C.p.c., Efectul devolutiv al apelului, „(1) În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima intanță”

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor de mai sus rezultă că apelul este o cale de atac ordinară și devolutivă, care provoacă o nouă judecată în fapt și în drept, asupra fondului, limitată, pe de o parte, la ceea ce s-a supus judecății în fața instanței de fond, și pe de altă parte, la ceea ce s-a criticat prin cererea de apel, expres sau implicit, iar în cazul în care apelul nu este motivat va analiza fondul cauzei în baza celor invocate la prima instanță.

În consecință, Tribunalul va analiza hotărârea de fond, prin raportare la motivele invocate în apel.

În ceea ce priveste contestatia formulata de catre intimata, Tribunalul retine ca instanta de fond a admis contestatia si a dispus repunerea partilor in situatia anterioara notificarii prevazute de art. 5 din Legea nr. 77/2016, intrucat imobilul a fost adjudecat la data de 10.07.2017, iar notificarea a fost comunicata intimatei la data de 18.09.2017. Or, in atare situatie, bunul imobil ipotecat nu se mai afla in proprietatea apelantilor, fiind vandut in cadrul procedurii de executare silita, prin licitatie, astfel incat obiectivul efectiv al darii in plata nu se mai afla in patrimoniul debitorilor pentru a fi oferit in schimbul stingerii obligatiilor nascute din contractul de credit.

Apelantii critica solutia instantei de fond, sustinand ca, în mod gresit, s-a retinut ca cerinta generica a debitorilor de a stinge obligatiile asumate prin contractul de credit excedeaza cadrului legal stabilit de Legea nr. 77/2016 si nu poate face obiectul procedurii de dare in plata.

Soluția adoptată de instanta de fond nu este împărtășită de către instanța de control judiciar.

În esență, problema care se pune vizează modul de interpretare a prevederilor art. 8 alin. (1) si (5) din Legea nr. 77/2016 , raportat la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 639 din 27 octombrie 2016, care condiționează stingerea tuturor datoriilor consumatorilor de transmiterea voluntară a dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat din patrimoniul consumatorilor în cel al profesioniștilor.

Problema în discuție a făcut obiectul unui recurs în interesul legii soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 7/2019, a dispus următoarele:

”Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite pot solicita stingerea obligațiilor izvorâte din contractele de credit debitorii care sunt supuși în continuare unei executări silite, deși executarea silită a imobilului ipotecat a fost finalizată prin adjudecare, instanța de judecată astfel învestită urmând să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența impreviziunii” .

În condițiile în care problema de drept din prezenta speță a primit o rezolvare din partea ÎCCJ în cuprinsul unei decizii pronunțată în interesul legii, iar această interpretare este obligatorie pentru instanțe conform art. 517 alin. 4NCPC, Tribunalul urmează a-și însuși această interpretare, prezentarea argumentelor care au condus la această concluzie constituind un demers lipsit de interes în condițiile în care decizia respectivă este publicată în Monitorul Oficial.

Așadar, dreptul de a cere să se constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat și nu este condiționat de stadiul în care se află executarea ori de forma executării silite care se continuă contra sa.

Prin urmare, Tribunalul constata ca se impune admiterea cererii de apel si, in rejudecare, va dispune schimbarea in tot a sentintei de fond si va respinge contestatia ca nefondata, pentru argumentele expuse mai sus.

În ceea ce priveste, cererea reconventionala, instanta retine ca, fata de considerentele Deciziei nr. 7/2019, rezulta ca nu prezinta relevanta stadiul în care se află executarea ori forma executării silite care se continuă impotriva apelantilor.

Astfel, în speta, bunul imobil a fost adjudecat in cadrul licitatiei publice care a avut loc in data de 29.06.2017, iar din cuprinsul dosarului de executare silita al BEJ …….nu rezulta sa fi fost demarate alte forme de executare ulterioare vanzarii silite. Pe de alta parte, după încuviințarea executării silite, creditorul poate porni executarea în toate formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv. Cum executarea silită imobiliară rămâne prima formă de executare în opțiunile creditorului, exercitata de catre intimata din prezenta cauza, nu este exclus a se initia si o executarea silită prin poprire sau asupra bunurilor mobile ale apelantilor.

În continuare, apreciind ca Legea nr. 77/2016 este aplicabila litigiului pendinte, Tribunalul va verifica, in virtutea Deciziei CCR nr. 623/25.10.2016, îndeplinirea conditiilor impreviziunii.

Tribunalul retine ca impreviziunea intervine atunci când în executarea contractului a survenit un eveniment excepțional și exterior ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil la data încheierii contractului în privința amplorii și efectelor sale, ceea ce face excesiv de oneroasă executarea obligațiilor prevăzute de acesta.

Curtea Constituțională prin Decizia nr. 623/2016 a subliniat ca, impreviziunea este menită să reamenajeze prestațiile la care părțile s-au obligat în condițiile noii realități economice și juridice. Ea nu are drept scop revenirea la prestațiile de la momentul a quo al încheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de către părți la același moment, fiind, așadar, străină acestora, dar oferă o bază legală pentru adaptarea sau încetarea contractului. Adaptarea are loc atunci când utilitatea socială a contractului poate fi menținută, pe când încetarea atunci când în cazul intervenirii noilor condiții contractul își pierde utilitatea socială. În consecință, revine, în primul rând, părților obligația de a renegocia contractul, iar, în al doilea rând, renegocierea trebuie să fie una efectivă prin raportare la noua realitate.

A mai stabilit aceasta că evaluarea intervenirii acestui risc trebuie privită și realizată în ansamblu, prin analiza cel puțin a calității și pregătirii economice și juridice a cocontractanților, a valorii prestațiilor stabilite prin contract, a riscului deja materializat și suportat pe perioada derulării contractului de credit, precum și a noilor condiții economice care denaturează atât voința părților, cât și utilitatea socială a contractului de credit (paragraful 98).

Prin raportare la aceste principii, instanța va analiza dacă în prezenta cauză, luând în considerare situația debitorilor, poate fi aplicată teoria impreviziunii, pentru a face o diferentiere între debitorii de bună-credinta și cei de rea-credinta, între cei care nu mai pot să plătească și cei care nu mai vor să plătească, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în decizia susmenționată (paragraful 116).

Tribunalul retine că motivele indicate de apelanti în susținerea aplicării dispozițiilor Legii nr. 77/2016 sunt scaderea considerabila a veniturilor suprapusa cu o crestere considerabila a cursului CHF, acestea constituind riscul supraadăugat în viziunea acestora.

Analizand probatoriul administrat, Tribunalul retine ca apelantii au incheiat contractul de credit in anul 2008, avand ca obiect o suma de 41.000 CHF acordata pentru o perioada de 306 luni, fiind constituita o ipoteca asupra unui imobil. Apelantii au achitat creditoarei anumite sume de bani in mod voluntar in executarea contractului, iar ulterior s-au obtinut alte sume de bani din adjudecarea bunului imobil, vandut la licitatie publica in anul 2017. Executarea silita pentru datoriile rezultate din contractul de credit din 2008 este in prezent in curs pe rolul Bej …. – dosar de executare nr…./2016.

Instanta retine ca apelantii au platit ratele la banca pentru o perioada, apoi nu au mai facut fata platii datoriilor. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosarul de fond (adeverinte de venit, adeverinte ITM, adeverinte AJOFM) rezulta ca apelantul a avut venituri in perioada 2008-2010, dupa care incepand cu anul 2011 si pana in prezent, acesta nu a mai inregistrat venituri. In ceea ce o priveste pe apelanta, aceasta nu a inregistrat niciun venit pana in prezent. În consecinta, veniturile apelantilor au scazut de la momentul acordării creditului, apelantii nemaiputând să achite ratele, formulând cereri de restructurare a contractului de credit.

Ca urmare a neachitării ratelor, contractul a fost declarat scadent anticipat, fiind declanșată executarea silită.

În drept, Tribunalul retine ca legiuitorul a reglementat art. 8 alin. 5 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată ca o fictiune juridica, in sensul ca datoriile rezultate din contractul de credit sunt considerate stinse, chiar daca bunul imobil aferent garantiei a fost vandut la un pret mai mic decat valoarea datoriei debitorului. Prin lege, s-a considerat ca sumele de bani platite in mod voluntar in executarea contractului, cele obtinute din adjudecarea bunului, indiferent de data la care aceasta a avut loc, acopera valoarea datoriilor aferenta contractului de credit, in contextul impreviziunii. Interventia legiuitorului in aceasta situatie este de natura sa asigure echilibrul contractual dintre parti in limitele riscului inerent unui contract de credit, eliminand din sfera raporturilor dintre debitor si creditor riscul supraadaugat. În acest sens se urmareste evitarea ruinarii debitorului si imbogatirea fara justa cauza a creditorului. Executarea in continuare, in temeiul contractului de credit in situatia imprevizibila intervenita, ar crea un dezechilibru intre partile contractuale.

Instanța constată că apelantii au acționat cu bună-credință și au încercat prin cereri de restructurarea a contractului de credit si incheierea mai multor acte aditionale gasirea unor solutii pentru plata in continuare a contractului de credit. Pe de alta parte, faptul că părțile au încheiat anterior acte adiționale prin care intimata a oferit facilități la plata ratelor de credit nu înlătură dreptul apelantilor de a invoca prevederile Legii nr.77/2016, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceasta.

În raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în mod evident, apelantii se află într-o situație financiară foarte dificilă, nu mai inregistreaza venituri, motiv pentru care nu si-au mai permis achitarea ratelor scadente. Este de necontestat faptul că apelantii se află într-o imposibilitate obiectivă de a-și aduce la îndeplinire obligațiile asumate, pentru suportarea cheltuielilor lunare cu caracter periodic ale celor patru membri de familie (întreținere, hrană, medicamente etc), avand in vedere ca apelantii au in intretinere si doi copii minori, respectiv o eleva si un student in intretinere (a se vedea f. 108-1()9 dosar de fond).

În ceea ce priveste cresterea cursului leu-chf, Tribunalul retine ca, banca le-a pus la dispoziție consumatorilor un credit într-o moneda CHF. Or, este de notorietate că francul elvețian nu este o monedă utilizată efectiv pe piața românească, unde plățile se efectuează constant în lei sau euro. Cu atât mai mult nici la data semnării contractului de credit această monedă nu beneficia de popularitate, partile neavând informații legate de stabilitatea și evoluția acesteia. Pe de altă parte, a avut loc o creștere galopantă a cursului valutar de la 2,2 lei, valoarea la data încheierii contractului de credit la valoarea de 4,2 lei, în prezent. Or, evoluția cursului era imprevizibila pentru ambele parti. Apelantii nu aveau niciun interes special pentru a solicita un credit în franci elvețieni de vreme ce nu realizau venituri în această monedă, nu utilizau această monedă și nu cunoșteau aproape nimic despre ea, decizia de a contracta un credit în franci elvețieni neputand fi imputata acestora.

Analizând problema riscului valutar, prin raportare la considerentele de mai sus, Tribunalul constată că ambele parti s-au aflat în imposibilitatea de a prevedea riscurile creditului în franci elvețieni. Nimeni nu putea prevedea că, în viitor, costul creditului poate crește foarte mult din cauza evoluției acestei monede exotice, astfel încat să poată evalua consecințele economice, sa poata aprecia daca tipul de credit este adaptat situației financiare si sa negocieze o clauza pentru situatia producerii riscului previzibil.

De asemenea, este pur speculativa sustinerea intimnatei ca, la data contractarii creditului de catre apelanti, consumatorul roman era pe deplin avizat asupra fluctuatiilor cursului de schimb, fiind de notorietate evolutiile/ aprecierea monedei straine in perioada anilor 1990-2008. Nu reiese din nicio proba administrata in dosar ca apelantii ar fi avut posibilitatea de a prevedea cresterea galopanta a cursului CHF-leu. Pe de alta parte, apelanții nu ar fi contractat un atare credit dacă ar fi avut cunostinta de instabilitatea valutară a monedei străine sau ar fi contractat un atare credit numai dacă în contract s-ar fi prevăzut că riscul valutar va fi suportat echitabil de ambele părți.

Față de considerentele expuse mai sus, dovada existenței dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților din contractul de credit analizat este dată de faptul că numai apelanții consumatori erau obligati să suporte riscul valutar.

Instanta retine ca nu prezinta relevanta nici faptul ca apelantii au reusit sa reziste situatiei de impreviziune pe un interval temporar mai extins de la incheierea contractului, avand in vedere ca veniturile acestora au scazut considerabil din 2011. Pe de alta parte, impreviziunea nu se raporteaza la data vanzarii bunului prin executare silita, ci doar in functie de echilibrul contractual dintre parti, respectiv dezechilibrarea prestatiilor dintre parti datorita unui element exterior conduitei lor a carui amploare nu putea fi prevazuta.

În ceea ce priveste critica intimatei privind existenta in continuare a unui imobil in proprietatea apelantilor, respectiv o casa de locuit in suprafata de 86 mp din anul 1988 si anexe, 173 mp si teren in suprafata de 0,4 ha (asa cum rezulta din adeverintele eliberate de Primaria ….), Tribunalul nu o poate primi, fiind facuta cu rea-credinta, in conditiile in care insasi intimata recunoaste ca imobilul garantat cu ipoteca a fost adjudecat (a se vedea proces-verbal de licitatie publica datat 29.07.2017-f. 34 dosar de fond), iar acest imobil este unul si acelasi imobil cu cel din adeverinta eliberata de Primaria …. (f. 78 dosar de fond) din care reiese ca apelantul figura cu o casa de locuit in suprafata de 86 mp din anul 1988 si anexe, 173 mp si teren in suprafata de 0,4 ha.

Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că notificarea îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 77/2016, fiind întrunite cerințele impreviziunii, astfel cum aceasta a fost dezvoltată în considerentele Deciziei nr. 623/2016, apelantii aflându-se în imposibilitate de a achita creditul, motiv pentru care, existand motive de schimbare a hotararii, Tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 coroborat cu art. 479 NCPC, va admite apelul, în sensul ca va schimba în tot sentinta de fond, va respinge ca nefondata contestatia, va admite cererea reconventionala si va consta stinse integral obligatiile nascute din contractul de credit nr…../14.07.2008.

Tribunalul considera ca, în temeiul art. 451 coroborat cu art. 453 NCPC, este întemeiată solicitarea apelantilor de acordare a cheltuielilor de judecata, intimata fiind partea care a pierdut procesul, in sensul legii. Asadar, instanța retine ca se impune a fi obligata intimata sa plateasca apelantilor suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial, aceste cheltuieli fiind probate, conform exigentelor art. 452 din NCPC, prin facturile fiscale depuse la dosar. In precizarea sumei acordata cu titlu de onorariu avocatial, instanta arata ca suma de 2.000 lei se încadreaza in limita rezonabila a cheltuielilor de judecata care se impun pentru parcurgerea demersului judiciar, iar onorariul avocatial solicitat nu este excesiv si nici disproportionat fata de complexitatea cauzei, activitatea desfasurata in concret de aparatorul partilor si asistența acordata acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanții ……..judetul Vrancea, cu domiciliul procesual ales – la CI Bogdan Palade, din București, str.Ițcani, nr. 20, et. 1, ap.4, sector 2, în contradictoriu cu intimata First Bank SA , cu sediul în București, str.Nicolae Titulescu, nr. 29-31, sector 1, împotriva sentinției civile numărul …. pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr…..

Schimba sentinta civila nr…..a Juedcatoriei Focsani in sensul ca

Respinge contestatia la executare formulata de Piraeus Bank Romania, ca neintemeiata

Admite cererea reconventionala si constata stinse intregal obligatiile nascute din contractul de credit nr …./14.07.2008

Obliga intimata la 2000 lei cheltuieli de judecata catre apelanta Cu recurs in termen de 30 de zile de la comunicare

Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2019.