Avocat dare in plata noutati

avocat dare in plata noutati

Impreviziunea – opinia judecatorilor Curtii de apel Bucuresti

Hotarare recurs Curtea de apel Bucuresti dare in plata

Impreviziunea in contractul de credit:

Materializarea riscului valutar caracteristica impreviziunii intra in discuție numai in momentul unei depășiri semnificative, excepționale, a limitelor de variație ale cursului previzibile la momentul încheierii contractului, fie ca efect brusc al unui soc valutar, fie ca efect cumulat al unei deprecieri continue, si cu condiția ca acesta depășire sa transforme obligația de rambursare a împrumutatului intr-una excesiv de oneroasa pentru debitor. Or, o asemenea fluctuație valutara, apta sa transforme obligația de rambursare a împrumutului intruna excesiv de oneroasa pentru debitor, exista în speță.

Contractarea creditului in franci elvețieni s-a prefigurat a fi mai avantajoasa fata de ofertele de creditare in lei sau euro. In condițiile in care creditul in franci elvețieni era un produs nou pe piața si in lipsa unor informații corespunzătoare cu privire la moneda in care subsemnații am contractat împrumutul, respectiv cu privire la istoricul evoluției francului elvețian si riscuri generate de variațiile cursului de schimb valutar, apelanții ne-am obligat sa returnam suma împrumutata la termenele si in cuantumul prevăzut in contract, având ca premisa cursul de schimb valutar CHF- leu din perioada încheierii convenției de credit lei). Ulterior însă, pe parcursul derulării contractului, francul elvețian s-a apreciat într-un mod galopant, astfel ca, raportat la moneda naționala, valoarea acestuia s-a dublat, cursul de schimb depășind valoarea de 4,00 lei/CHF in luna iulie 2010, cu repercusiuni grave asupra împrumutaților, în ceea ce privește posibilitatea de îndeplinire a obligațiilor de plată a ratelor lunare, cu riscul de a fi puși în imposibilitatea de executare fortuită a contractelor încheiate.

Aceasta creștere accelerată a valorii francului elvețian în raport de moneda națională, precum și cheltuielile generate de mecanismul de schimb valutar, din lei în euro și din euro în franci elvețieni, lipsa francilor elvețieni de la casele de schimb valutar perioada mare de timp, diferențele dintre cursul practicat de bancă și casele de schimb valutar și respectiv cursul stabilit de BNR, diferențele dintre cursul de vânzare și cel de cumpărare, au condus la majorarea continuă a costurilor contractelor, producând un dezechilibru major prestațiilor reciproce ale părților, în detrimentul apelanților, cu efectul obținerii unor foloase de către intimată fără contraprestație.

Așadar, s-a produs o schimbare fundamentala a condițiilor de contractare, astfel ca in prezent, subsemnații suntem obligați la prestații vădit disproporționate fata de cele in considerarea cărora ne-am manifestat voința de a contracta.

De asemenea, nu exista niciun element probator din care sa rezulte ca subsemnații neam fi asumat o fluctuație ce depășește limitele rezonabilității, trecând in sfera unei onerozități excesive. In contract nu s-a specificat in mod expres ca apelanții, in calitate de consumatori, ne asumam riscul valutar indiferent de fluctuațiile valutare care ar putea surveni pe parcursul executării contractului intre aceasta moneda străina si moneda naționala.

Banca nu a făcut dovada si, de altfel, nici nu a susținut ca cel puțin in ultimii 20 de ani moneda CHF a mai înregistrat o astfel de apreciere, nu a făcut dovada ca in ultimii 20 de ani a existat vreo alta moneda străina care sa fi înregistrat o astfel de apreciere pentru a putea retine ca o astfel de apreciere de peste 100% a CHF este ceva cat se poate de normal.

Având în vedere toate aceste argumente, nu putem înțelege cum instanța de apel susține în pagina 5 din Decizia Civilă nr. 2659/2018 „obținerea unor venituri insuficiente, nu sunt o cauză absolut imprevizibilă, criza economică nu are un caracter extraordinar și poate fi prevăzută cu diligente reduse”.

Instanța de judecată nu a motivat pentru ce argumente a reținut faptul că o criză economică poate fi prevăzută cu diligente reduse. Această concluzie este contrară conceptului de criza. Un astfel de incident intervină fără să poată fi anticipat, nici analiști din domeniu (economiști, bancheri, politicieni etc.) nu sunt în măsură să spună precis când va interveni o nouă criză economică. Intervenția crizei economice din 2007-2008 a fost un fenomen neprevăzut pentru marea masă a oamenilor – poate au existat un număr finit de oameni ce puteau analiza, însă 99% din cetățeni nu au avut nicio cunoștință despre intervenirea crizei economice. Criza economică a reprezentat falimentul multor societăți comerciale, multe locuri de muncă fiind închise.

Contestatorul nu a prezentat nicio dovadă că subsemnații am avea calitatea de comerciant în relația cu banca, (extras ONRC/ANAF) sau prin care să dovedească că banii nu au fost destinați reamenajării locuinței.

Având în vedere argumentele prezentate apelanții consideră că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a normelor de drept materia aplicabile în speță reținând că intimata nu și-a încălcat obligațiile legale care îi reveneau la momentul încheierii contractului de credit, astfel ca se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața instanței de apel.

Temeiuri de drept: art. 488 alin. I pct. 8 CPC, Decizia CCR 369 din 30.05.2017.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare și pe fond respingerea acestuia ca nefondat.

Curtea reține de asemenea, că instanța de fond a procedat în conformitate cu probatoriul administrat în cauză, respectiv constatând că din probatoriul administrat nu rezultă o stare de impreviziune, de asemenea nu este îndreptățită să procedeze la adaptarea contractului de credit, întrucât acesta este supus adaptării tot ca motiv al impreviziunii.

În acest sens sunt considerentele de la pct. 121 din decizia nr. 623/2016 a CCR unde se arată următoarele:

„Instanța judecătorească care, în condițiile legii, este independentă în aprecierea sa va putea face aplicarea impreviziunii până la limita superioară impusă de Legea nr. 77/2016 (predarea imobilului și ștergerea datoriilor principale și accesorii). Cu alte cuvinte, în lipsa acordului părților și în temeiul art. 969 și art. 970 din Codul civil din 1864, respectiv al Legii nr. 77/2016, instanța judecătorească va pronunța o hotărâre prin care va dispune fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa.”

După cum se poate constata și ipoteza adaptării sau încetării contractului este condiționată de existența și aplicarea stării de impreviziune. Or, constatând că cerințele impreviziunii nu sunt îndeplinite în cauza dedusă judecății instanțele de apel și de fond nu au putut trecere la aplicarea mecanismului menționat de decizia CCR cu privire la adaptarea sau încetarea contractului de credit.

Diminuarea veniturilor nu reprezintă un eveniment exterior, cu caracter obiectiv și care să nu poată fi prevăzut în mod rezonabil încă de la data încheierii contractului de credit.

În condițiile în care contractul de credit a fost încheiat pentru o perioadă îndelungată în mod evident ambele părți au avut în vedere posibilitatea intervenirii unor modificări ale veniturilor consumatorului, acesta fiind și motivul pentru care contractul de credit a și fost însoțit de o garanție reală imobiliară.

Prin urmare, Curtea reține că prin admiterea excepției de neconstituționalitate impreviziunea devine din legală ope legis — judiciară, și este supusă controlului judecătoresc, instanțele fiind independente în aprecierile lor asupra caracterului impreviziunii și a efectelor acesteia asupra adaptării sau încetării contractului de împrumut.

Or, impreviziunea trebuie să fie fundamentată pe apariția unui eveniment excepțional și exterior voinței părților ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului.

Evoluția crescătoare/descrescătoare a valutei raportat la perioada contractuală (300 rate lunare) nu este un aspect care în mod rezonabil nu putea fi prevăzut.

O creștere exacerbată, determinată de situații faptice excepționale (inflație galopantă, război etc.), ar fi putut teoretic constitui un astfel de eveniment excepțional. Dar nu acesta este cazul în speță.

Însă situația personală a reclamanților-debitori nu poate justifica reținerea impreviziunii și nici ruina contractuală.

În acest sens, Curtea reține că așa cum s-a indicat anterior premisa aplicării teoriei impreviziunii este reprezentată de existența unui dezechilibru între prestația unei părți în raport cu prestația celeilalte părți, dezechilibru cauzat de un eveniment excepțional și exterior, imposibil de previzionat, dezechilibru care trebuie apreciat prin raportare la însuși conținutul contractului, la drepturile și obligațiile corelative stabilite prin acesta; altfel spus, în cazul impreviziunii, prestația unei părți apare ca fiind excesiv de oneroasă în raport cu contraprestația celeilalte părți, nu în raport cu posibilitățile de plată ale debitorului, deci trebuie dovedită ruina contractuală, nu personală.

Pentru toate aceste motive, Curtea în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulată de recurenții — pârâți …… având codul numeric personal …… și ……, sectorul 6 și cu domiciliul ales în București, Str. Ițcani, nr. 20, et. I, ap. 4, sectorul 2, împotriva deciziei civile nr…../30.05.2018, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. ….., în contradictoriu cu intimata – reclamantă FIRST BANK SA (FOSTĂ PIRAEUS BANK ROMANIA S.A.) înregistrată în registrul comerțului sub nr. J40/1441/1995, având codul unic de înregistrare 7025592, cu sediul în București, Șos. Nicolae Titulescu, nr. 29-31, sectorul l , ca nefondat.