Avocat despagubiri auto Sector 1,2,3,4,5,6 si judetul Ilfov: Dupa cum suntem obisnuiti, PRIMAVARA vine si cu GROPILE din asfalt. O hotarare castigata

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.11.2016 sub nr. …, reclamanta E. SA  a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ASB, obligarea acesteia, la plata sumei de 11.537,28 lei reprezentând contravaloare despăgubire, dobânda legală de la data achitării despăgubirii către asigurat (22.08.2016) şi până la data plăţii efective şi plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 24.05.2016 autoturismul cu numărul de înmatriculare …. în timp ce se deplasa pe Calea Călăraşi a fost avariat în urma traversării unei gropi nesemnalizate aflate în carosabil iar în urma evaluării efectuate de unitatea reparatoare costul aducerii autoturismului la starea anterioară se ridică la suma de 11.735,28 lei.

Reclamanta a arătat că autoturismul avariat avea încheiată poliţa CASCO seria AAFA nr.6030246459/18.03.2016 în temeiul căreia a achitat, la data de 22.08.2016 suma de 11.537,28 lei reprezentând contravaloarea reparării autoturismului.

Reclamanta a precizat că în temeiul art.1376 C.civ. pârâtele sunt obligate să repare prejudiciul întrucât acestea au paza juridică a respectivei porţiuni de drum conform HCGMB 254/2008 iar în ceea ce priveşte dobânda legală reclamanta a arătat că pârâtele sunt de drept în întârziere potrivit art.1523 alin.2 lit.e C.civ.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1376, 1377, 1523 alin.2 lit.e C.civ.

În dovedirea cererii reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba testimonială şi proba cu expertiza tehnică auto.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 681,86+20 lei conform art.3 din OUG 80/2013.

La data de 23.01.2017, pârâta ASB a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive motivat de aspectul că obligaţia de întreţinere a căii de rulare a tramvaielor aparţine RATB iar groapa se afla lângă calea de rulare.

Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând instanţei că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a putea fi angajată răspunderea civilă a acesteia întrucât reclamanta nu a făcut dovada că prejudiciul a fost produs de groapa aflată pe Calea Călăraşi şi nu au fost depuse planşe foto purtând data la care au fost efectuate.

A mai arătat pârâta că este de notorietate modalitatea de conducere şi participare la traficul rutier de către conducătorii auto care în goana zilnică sfidează Legea Circulaţiei pe drumurile publice iar reclamanta nu a probat săvârşirea de către pârâtă a faptei ilicite şi nici culpa acesteia

În drept, pârâta a invocat prevederile C.proc.civ.

În dovedirea cererii pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt,

Conform declaraţiei numitei M.C. (fila 15) în data de 24.05.2016, în timp ce conducea autoturismul cu nr…… pe Calea Călăraşi dinspre Udrişte către Hala Traian a trecut peste o groapă nesemnalizată şi acoperită cu apă pe care nu a văzut-o din cauza faptului că ploua torenţial.

Autoturismul cu nr…… avea încheiată poliţa CASCO seria AAFA nr.6030246459/18.03.2016 (filele 12-14).

Potrivit facturii seria SEV nr.4236 (fila 24) costul reparării autoturismului asigurat a fost de 11.735,28 lei.

La data de 22.08.2016 reclamanta a achitat în contul unităţii reparatoare suma de 11.537,28 lei (fila 25).

Conform raportului de expertiză judiciară (filele 85-90) avarierea autoturismului cu nr……. a fost cauzată de groapa existentă în carosabil şi există legătură directă de cauzalitate în ceea ce priveşte avariile suferite de acest autoturism. Expertul a mai precizat că este corectă valoarea reparaţiilor necesare readucerii autoturismului la starea iniţială.

Potrivit raportului de expertiză şi mijloacelor materiale de probă constând în fotografii, groapa nesemnalizată se afla pe partea carosabilă lângă calea de rulare a tramvaielor.

În drept,

În temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, astfel instanţa va analiza excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

În raport de situaţia de fapt reţinută de instanţă, respectiv avarierea autoturismului cu nr. ….. din cauza unei gropi aflate pe partea carosabilă iar nu pe calea de rulare a tramvaielor, faţă de temeiul de drept al cererii constând în răspunderea civilă delictuală obiectivă, instanţa va aprecia asupra excepţiei prin raportare la persoana care deţinea paza juridică a sectorului de drum menţionat, acest aspect determinând atât calitatea procesuală cât şi o condiţie de fond a angajării răspunderii.

Conform art.5 alin.6 din OUG 195/2002 În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii.

Conform art.2 din HCGMB 254/2008 Administraţia Străzilor va administra reţeaua principală de străzi, pieţe publice şi lucrări de artă ale Municipiului Bucureşti cuprinse în anexele 1 şi 2 care potrivit art.3 fac parte integrantă din hotărâre.

Conform poziţiei 215 din anexa 1 la hotărârea menţionată, sectorul de drum pe care era situată groapa, pe Calea Călăraşi, intră în administrarea pârâtei.

Pentru considerentele anterior expuse instanţa constată că pârâta avea paza juridică a sectorului de drum pe care s-a format groapa iar nu pe calea de rulare a tramvaielor, de altfel şinele de tramvai sunt montate pe blocuri prefabricate de beton iar din fotografiile depuse la dosarul cauzei nu se remarcă avarii de natură a pune în pericol traficul rutier, în consecinţă instanţa va respinge excepţia ca neîntemeiată.

Instanţa retine ca, în materia asigurării de răspundere civila, Legea nr. 136/1995 şi C.civ. stabilesc existenta unor raporturi juridice între asigurator şi terţa persoana păgubită, născute prin subrogare, raporturi juridice ce izvorăsc ex delictu.

Astfel, art. 2210 alin.1 din noul C.civil reglementează subrogarea asiguratorului în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa, reţine că, în speţă, reclamanta, achitând în baza poliţei auto – CASCO, în interesul persoanei păgubite contravaloarea reparaţiilor efectuate, potrivit facturii şi ordinului de plată depuse la dosarul cauzei, a preluat acţiunea de care acesta beneficia, în baza art. 2210 din C.civ..

Cu privire la fondul cauzei, instanţa va înlătura toate apărările pârâtei referitoare la îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie întrucât, în mod evident, aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu acesta este temeiul de drept al cererii ci reclamanta şi-a întemeiat pretenţiile pe prevederile art. art. 1376, 1377 C.civ. ce reglementează răspunderea civilă delictuală obiectivă.

Conform art.1376 alin.1 şi 2 C.civ. Oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul coliziunii unor vehicule sau în alte cazuri similare. Cu toate acestea, în astfel de cazuri, sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte, faţă de ceilalţi, condiţiile forţei majore.

Conform art.1377 C.civ. În înţelesul dispoziţiilor art. 1.375 şi 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziţii legale sau al unui contract ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul şi supravegherea asupra animalului sau a lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.

Din dispoziţiile precitate, instanţa reţine că pentru a obţine despăgubiri de la cel care deţine paza juridică a lucrului, persoana vătămată trebuie să probeze existenţa prejudiciului şi cauzarea prejudiciului de către lucrul respectiv.

O primă condiţie vizează existenţa identităţii între persoana pârâtului şi paznicul juridic al bunului aspect deja lămuri de instanţă în considerentele pentru care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Existenţa prejudiciului a fost probată de reclamantă prin fotografiile depuse la dosarul cauzei, declaraţia conducătorului auto şi expertiza judiciară întocmită în cauză, mijloace de probă care se coroborează întocmai.

Instanţa constată că a fost probată şi producerea prejudiciului de către groapă astfel cum rezultă din mijloacele de probă menţionate de către instanţă.

Instanţa a arătat deja că nu este relevant cauzei a proba care este fapta ilicită, în raport de atribuţiile legale ale pârâtei cât timp temeiul răspunderii nu a fost cel faţă de care pârâta a înţeles să facă apărări.

Instanţa va respinge toate apărările pârâtei ca vădit neîntemeiate şi de natură a decela reaua-credinţă a autorităţilor publice care îşi încalcă în mod constant oligaţia de diligenţă în exercitarea atribuţiilor în vederea cărora au fost constituite, singurul fapt de notorietate pe care instanţa, în temeiul art.255 alin.2 C.proc.civ., îl reţine este că sectorul de drum Calea Călăraşi între străzile Mântuleasa şi Traian arată ca un drum de ţară desfundat şi nicidecum ca o artera de importanţă majoră din capitala unui stat european.

Pentru toate considerentele anterior menţionate instanţa constată întemeiată cererea pe care o va admite şi va obliga pârâta Administraţia Străzilor Bucureşti la plata către reclamantă a sumei de 11.537,28 lei cu titlu de despăgubiri.

Conform art.1535 alin.1 C.civ. În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Conform art.1523 alin.2 lit.e C.civ. debitorul se află de drept în întârziere când  obligaţia se naşte din săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale.

În raport de dispoziţiile precitate instanţa va obliga pârâta şi la plata dobânzii legale de la data efectuării plăţii despăgubirii de către reclamantă, respectiv 22.08.2016 şi până la data achitării efective a debitului.

În baza art.453 C.proc.civ. constatând că pârâta a pierdut procesul, fiind în culpă faţă de reclamantă, o va obliga la plata sumei de 2133,38 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 701,86 lei (fila 39) taxă judiciară de timbru şi 631,52 lei onorariu de avocat (filele 71-72) şi 800 lei onorariu de expert (fila 77).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ASB ca neîntemeiată.

Admite cererea.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11.537,28 lei cu titlu de despăgubiri şi dobânda legală de la data de 22.08.2016 şi până la data achitării efective.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2133,38 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22.05.2017