Avocat dezbatere mostenire Bucuresti

avocat dezbatere mostenire Bucuresti

Moștenirea testamentară

Moştenirea este de două feluri: legală şi testamentară.

•  Raportul dintre aceste două feluri ale moştenirii decurge din art. 955 CC: potrivit alin. (1)- patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament. De aici rezultă că în dreptul nostru civil moştenirea legală este regula, care se aplică în toate cazurile şi pentru toate bunurile în legătură cu care defunctul nu a dispus printr-un testament eficace.

Moştenirea este legală atunci când patrimoniul succesoral se transmite către persoanele, în ordinea şi în cotele prevăzute de lege.

Moştenirea este testamentară atunci când cel puţin unul dintre aceste elemente este prevăzut de un testament eficace. Moştenirea legală poate coexista cu moştenirea testamentară în privinţa aceluiaşi patrimoniu succesoral, dar nu în privinţa aceloraşi bunuri (art. 955 alin.(2) – „o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire testamentară, iar cealaltă parte prin moştenire legală”). O astfel de situaţie este aceea în care prin testament se dispune asupra unora dintre bunurile defunctului, fie cu titlu individual (legate particulare), fie pentru cote părţi din patrimoniul succesoral (legate cu titlu universal – spre exemplu o treime din averea sa revine fostei soții).

•  Există cazuri în care deşi există testament şi el este eficace, întreaga moştenire este legală. Aceasta pentru că testamentul nu cuprinde în mod necesar dispoziţii privind transmiterea bunurilor defunctului. Testamentul, ca act unilateral, poate include orice dispoziţii de ultimă voinţă ale defunctului (orice efecte juridice pe care acesta le doreşte a se produce în privinţa sa după moarte – spre exemplu poate să prevadă că doreşte să fie incinerat, poate să prevadă dispoziţii privind respectarea memoriei defunctului, modul de desfasurare a funerariilor, recunoaşterea unui copil).
• Este posibil ca moştenirea testamentară să coexiste cu moştenirea legală împotriva voinţei defunctului atunci când el a lăsat un testament cu privire la întreg patrimoniul succesoral, însă dispoziţiile acestuia sunt în parte ineficace. Spre exemplu, atunci când defunctul a dorit ca prin modul în care a dispus asupra bunurilor din patrimoniul succesoral să îi înlăture de la moştenire pe moştenitorii săi rezervatari. Rezerva este o parte a moştenirii legale. Aceasta are caracter imperativ în raport cu defunctul. Prin intermediul rezervei, este obligatoriu ca o parte din patrimoniul succesoral să revină anumitor categorii de moştenitori legali (soţul supravieţuitor, descendenţii, părinţii defunctului). Rezerva lor este de jumătate din cota ce li s-ar cuveni ca moştenitori legali în absenţa testamentului. Rezerva este obligatorie doar pentru defunct. Dar dacă el o încalcă, pentru moştenitorii rezervatari rezerva reprezintă un drept (nu este obligatorie).

Modul de exercitare a acestui drept se numeşte reducţiune. În cazul în care moştenitorii rezervatari exercită dreptul la reducţiune, atunci legatele cuprinse în testament vor deveni ineficace în limita rezervei, ceea ce va face ca patrimoniul succesoral să se transmită în parte potrivit legii (în limita rezervei) şi în parte potrivit testamentului (în limita în care legatele au rămas eficace). Şi în acest caz deci, moştenirea testamentară va coexista cu cea legală.

•  Este posibil ca una şi aceeaşi persoană să reunească în raport cu unul şi acelaşi patrimoniu succesoral atât calitatea de moştenitor legal, cât şi calitatea de moştenitor testamentar. Spre exemplu, defunctul are doi unchi, unuia dintre ei îi lasă prin testament maşina (legat cu titlu patricular cu privire la automobil). Restul bunurilor succesorale se vor împărţi potrivit regulilor de la moştenirea legală. Deci dacă cei doi unchi sunt de grad egal, ei vor primi fiecare jumătate. În consecinţă, unchiul care a fost gratificat va primi maşina în calitate de legatar şi restul de jumătate din bunurile succesorale în calitate de moştenitor legal. La fel se întâmplă dacă unul dintre unchi a primit un legat un titlu universal (1/3 din moştenire). Însă, în acest caz trebuie verificat dacă nu cumva prin instituirea legatului cu titlu universal care prevede o cotă mai mică decât i-ar fi revenit legatarului potrivit moştenitorului legale, defunctul nu a urmărit să-l dezmoștenească pe legatar. În cazul în care se stabileşte că prin dispoziţia testamentară s-a urmărit exheredarea(dezmoștenirea) parţială a moştenitorului legal, atunci acestuia din urmă în revine doar dreptul de a accepta legatul, el fiind înlăturat de la restul moştenirii legale prin voinţa defunctului. În consecinţă, în acest caz în persoana lui nu va coexista calitatea de moştenitor testamentar cu aceea de moştenitor legal. Când beneficiarul legatului este moştenitor rezervatar, atunci exheredarea parţială este eficace numai în limita rezervei.
• Atunci când în legătură cu acelaşi patrimoniu succesoral, aceeaşi persoană reuneşte atât o vocaţie legală cât şi o vocaţie testamentară, ea poate opta diferit cu privire la cele două vocaţii – drept de opţiune succesorală (nimeni nu poate fi obligat să primească o moştenire. În consecinţă, persoanele care au dreptul de a moşteni, au în mod accesoriu acestui drept şi dreptul de a opta în legătură cu moştenirea în cauză).  Acesta este un drept potestativ şi se exercită printr-un act unilateral numit act de obţiune succesorală. Actul de opţiune succesorală poate fi fie un act de acceptare a moştenirii, fie un act de renunţare. Atunci când aceeaşi persoană reuneşte cele 2 calităţi – moștenitor testamentar și moștenitor legal, va putea exercita diferit dreptul de opţiune pentru fiecare din vocaţii.