Curtea a statuat:
Articolul 3 literele (a) și (d) și articolul 5 din Regulamentul nr. 4/2009 trebuie interpretate în sensul că, atunci când o instanță dintr-un stat membru este sesizată cu o acțiune care cuprinde trei cereri referitoare la divorțul părinților unui copil minor, la răspunderea părintească față de acest copil și, respectiv, la obligația de întreținere față de acesta, instanța care se pronunță asupra divorțului și care s-a declarat necompetentă să se pronunțe asupra cererii referitoare la răspunderea părintească dispune totuși de competența de a se pronunța asupra cererii privind obligația de întreținere referitoare la acel copil atunci când ea este de asemenea instanța de la locul reședinței obișnuite a pârâtului și instanța în fața căreia acesta s-a înfățișat fără să îi conteste competența.