Avocat drept civil

avocat drept civil

Cum identificăm corect tipul contractului?

•    Calificarea corectă a contractului nu este dată mereu de titlul acestuia. Spre exemplu un contract poate fi denumit de părți ca fiind unul de vânzare, însă în realitate, după analizarea clauzelor acestuia se poate concluziona că obligațiile părților nu sunt specifice întrutotul contractului de vânzare, întrucât părțile și-au asumat obligații specifice contractului de vânzare, prestări servici și antrepriză. Voința juridică a părților trebuie cercetată amănunțit. Nu este exclus ca un contract să fie încadrat în final ca fiind nenumit și să fie reglementat de alte norme juridice decât care credeau părțile că se aplică inițial.

Pentru a identifica regimul juridic aplicabil unui contract special este necesar ca în primul rând să se identifice în ce categorie de contracte specifice se încadrează acel contract. Pe baza acestei încadrări juridice urmând a se stabili reglementarea. Un contract se califică în funcție de scopul principal urmărit de părți la încheierea lui. Acest scop principal se mai numește și cauza contractului care are două componente:

• cauza imediată – este abstractă, invariabil, tipică, unică pentru aceeași categorie de contracte;
• cauza mediată este concretă (să cumpăr mașina pentru că am nevoie la efectuarea deplasărilor) și infinit variabilă;

Calificarea contractului nu se face în funcție de cauza mediată, ci numai în funcție de cauza imediată, de cele mai multe ori, în funcție de cauza imediată a fiecăreia dintre părți, în felul acesta obținându-se un tandem de cauze imediat, iar uneori doar pe baza cauzei imediate a uneia dintre părțile contractante – dacă o parte urmărește transferul unui bun și cealalată transferul unui alt bun suntem în prezența unui contract de schimb, dacă o parte urmărește transferul unui bun și cealaltă să obțină o contraprestație echivalentă  suntem în prezența unei antreprize de lucrări, dacă prin contract o persoană se angajează să conserve un bun, vom avea un contract de depozit.

O problemă ce poate să apară în practică este ce se întâmplă atunci când la încheiere aunui contract părțile urmăresc obiective care țin de cauza imediată a mai multor contracte diferite. În această situație sunt posibile două soluții:

-legea însăși a reunit aceste cauze imediate într-un nou tip de contract special, caz în care contractul încheiat în concret va fi încheiat ca atare – dacă o parte urmărește să folosească un lucru pentru o perioadă de timp și să dobândească proprietatea sa la sfărșitul acelei perioade, iar cealaltă parte urmărește să primească sume de bani periodice pe perioada folosiri bunului și o sumă reziduală la final – legiuitorul a spus că suntem în prezența unui contract de leasing – nefiind nici locațiune, nici vânzare – O.G. 51/1997;

-daca legiuitorul nu a creat o asemenea categorie, in principiu, calificarea mixta a contractului trebuie evitata pe cat posibil pentru ca daca s-ar ajunge la o calificare mixta ar fi necesare aplicarea a 2 seturi de reglementari speciale din materia a 2 contracte speciale diferite cu aceeasi forta juridica, reglementari ce pot fi contradictorii, astfel incat solutia juridica aplicabila sa ramana incerta. De aceea, in principiu, intre diversele obiective urmarite de parti, va fi necesar sa se incerce prin aplicarea tuturor regulilor de interpretare, sa se stabileasca care este obiectivul lor principal. Spre exemplu daca la incheierea unui contract, o parte urmareste dobandirea unui bun, iar cealalta parte urmareste in schimb sa primeasca intretinere pana la sfarsitul vietii si sa i se plateasca o suma de bani determinata. Contractul in cauza este un contract de intretinere sau de vanzare? – ce trebuie sa stabilim este obiectivul dominant. Daca nu se poate stabili altfel, atunci se va determina acest obiectiv prin compararea obiectiva a prestatiilor – daca suma de bani e mai mare de jumatate din valoarea bunului de la data incheierii contractului, atunci e o prezumtie simpla ce va presupune ca ea a fost determinanta la incheierea contractului, iar contractul va fi calificat ca vanzare, cu obligatie accesorie aleatorie de a asigura intretinerea transmitatorului pana la sfarsitul vietii sale, in caz contrar, calificarea va fi de contract de intretinere cu o obligatie accesorie aleatorie de a plati o suma de bani.

Pe baza calificarii juridice a contractului, urmeaza a se identifica regulile aplicabile efectelor juridice pe care acesta le va produce. Aceste reguli pot avea originea fie in lege in sens larg, fie in stipulatiile contractuale ce au rol de izvor de norma privata – intre partile contractante.

Pentru a nu întâmpina dificultăți și a nu se ajunge la situația unor interpretări diferite, este recomandabil ca redactarea unui contract să se facă de către un avocat cu experiență. În acest fel pot fi evitate neplăceri ulterioare.