You've successfully subscribed to Blog Avocat Palade Bogdan
Great! Next, complete checkout for full access to Blog Avocat Palade Bogdan
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.
Success! Your billing info is updated.
Billing info update failed.

Avocat specializat in dosare de insolventa/faliment

Bogdan Palade
Bogdan Palade

avocat specializat in dosare de insolventa faliment

avocat legea 85/2006

In ce conditii raspunde administratorul, cu bunurile proprii, pentru intrarea in faliment a unui SRL?

Raspuns avocat:

– potrivit art. 138 din legea 85/2006 ”La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a)au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b)au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c)au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
d)au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e)au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f)au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
g)în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
(2)Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiuni.
(3)Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută la alin. (1) şi răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) ameninţă să se prescrie.
(4)În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvenţă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolvenţă. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvenţă sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvenţă şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii.”
Practica judiciara angajarea raspunderii administratorului:
Curtea de apel Bucuresti:

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art 3041 Cod Pr Civ (1865), Curtea apreciază nefondat recursul, pentru următoarele considerente:

Lichidatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 138 lit. d) din legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, susţinând că pârâtul-intimat nu i-a predat documentele contabile, conform art 28, ceea ce atrage prezumtia de netinere a contabilitatii in conformitate cu prevederile legale.

Prealabil, trebuie stabilita natura răspunderii reglementate de art. 138 din legea nr. 85/2006.

Prin prezentul recurs, recurentul invoca faptul ca izvorul raspunderii paratului este atat delictuala, cat si contractuala (in baza contarctului de mandat incheiat de parat cu societatea).

Aceasta ultima sustinere nu poate fi primita.

Natura juridică a răspunderii instituite de art.  138  din legea 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale. Astfel, aceasta raspundere se angajeaza nu in baza contractului de mandat incheiat intre societate si membri din conducere, ci a faptelor ilicite limitativ prevazute. De altfel, ca sa opereze o raspundere contractuala este necesar sa existe un contract intre partea care a suferit un prejudiciu (prin incalcarea clauzelor contractuale) si celalalt co-contractant, care a produs prejudiciu. Or, in speta, intre creditorii inscrisi la masa credala si paratul -administrator al……SRL – nu s-a incheiat o astfel de conventie. Contractul de mandat invocat nu este incheiat intre creditori si parat, ci intre acesta din urma si societate. Avand in vedere ca persoanele inscrise la masa credala sunt terti fata de contractul de mandat, nu se poate invoca o raspundere contractuala.

In plus, trebuie subliniat ca, potrivit dreptului comun, cand un tert este vatamat printr-o fapta (actiune/omisiune) care isi are izvorul ……..contractanta vinovata de producerea prejudiciului nu raspunde fata de tert in virtutea contractului, ci a raspunderii delictuale sau penale, dupa caz.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi culpa), condiţii care dobândesc în această situaţie unele conotaţii speciale.

Asadar, săvârşirea unei fapte ilicite se refera la una din actiunile/omisiunile prevăzute limitativ de art 138 alin 1 din legea nr 85/2006. Prin prejudiciu se intelege pasivul societatii debitoare aflate in insolventa ce nu a putut fi acoperit in cursul procedurii. Acestea sunt două condiţii necesare, dar nu suficiente pentru antrenarea răspunderii patrimoniale. In plus, reclamantul trebuie să dovedească vinovatia paratului, precum si faptul că insolvenţa a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acţiunea în răspundere civilă delictuala. Legiuitorul nu a instituit o prezumţie legală de vinovăţie în sarcina membrilor organelor de conducere, ci a reglementat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale după administrarea de dovezi privind săvârşirea faptelor menţionate, al căror rezultat a fost insolvenţa societăţii sau a contribuit la ajungerea societatii in insolventa.

Referitor la fapta invocata si prevăzută de art. 138  alin. 1 lit. d din legea 85/2006 Curtea reţine că nu s-a probat în concret faptul ca paratul a ţinut o contabilitate fictivă, ca a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, precum si faptul ca acestea ar fi produs sau ar fi contribuit la starea de insolvenţă.

Simplul fapt ca paratul nu a depus actele contabile necesare desfasurarii procedurii insolventei, chiar daca este o obligatie legala, nu este suficient pentru stabilirea răspunderii daca nu este făcuta şi dovada existentei dublei contabilitati sau nerespectarii dispozitiile legale la intocmirea actelor contabile, precum si a legaturii de cauzalitate dintre aceste actiuni si insolventa societara.

Recurentul pleaca de la premisa ca refuzul de a depune actele contabile la dosarul de insolventa semnifica tinerea unei contabilitati fictive sau ilicite, insa aceasta este rezultatul unei simple prezumtii. Desi printre mijloacele probatorii se enumera si prezumtiile, acestea, in cazul in care nu sunt legale (adica instituite de lege, ceea ce este cazul in speta, intrucat Legea nr 85/2006 nu reglementeaza o astfel de prezumtie), trebuie să aibă o greutate şi puterea de a naşte probabilitatea (art 1203 Cod Civil). Astfel, instanţa trebuie sa porneasca de la fapte cunoscute (bazate pe probe directe), care să inducă existenţa faptului vecin şi conex cu cel generator de drepturi. In speta, faptele cunoscute ar fi existenta unei contabilitati fictive sau tinerea nelegala a actelor contabile, insa acestea trebuie dovedite, nefiind suficiente simplele presupuneri sau afirmaţii ale reclamantului, intrucat acestea nu pot conduce la nasterea prezumţiei.

Totodată, dispoziţiile art. 138 din legea 85/2006 reglementează o răspundere care se poate angaja pentru fapte anterioare apariţiei insolvenţei şi care au cauzat această stare, în timp ce nepredarea documentelor contabile prevazute art. 28 din legea nr 85/2006 presupune o inacţiune a administratorului, ulterioară apariţiei insolvenţei.

Concluzionând, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. şi art. 8 dinlegea 85/2006 , va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta ….. împotriva sentinţei civile nr…… din ……. pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII a Civilă, în dosarul nr……, în contradictoriu cu intimatul ….., ca nefondat.

Irevocabilă.

Bogdan Palade

Telefon: 0740 807 892


Postari recomandate