Comisionul de administrare este clauza abuziva in contractul de credit

Pe data de 11.09.2018 Tribunalul Bucuresti a pronuntat urmatoarea solutie in contradictoriu cu GARANTI BANK SA:

• Admite apelul. Schimbă în parte sentinţa civilă apelată în sensul că: Constată caracterul abuziv şi declară nulitatea absolută a clauzei privind comisionul de administrare cuprinse în art. 3.1.7 lit. b din contractul de credit. Dispune restituirea sumei percepute cu titlu de comision de administrare de la data perceperii până la data restituirii acestuia la care se adaugă şi dobânda legală calculată până la data plăţii efective. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Obligă intimata la plata către apelantă a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat). Definitivă. Pronunţată azi 11.09.2018 în şedinţă publică.

Argumente din practica instantelor de judecata care au constatat comisionul de administrare drept clauza abuziva in contractul de credit bancar:

În cuprinsul contractului, la art. 4.10 lit b. este prevazut comisionul de administrare : “comision de administrare lunara a creditului de 0.06% aplicat la valoarea soldului creditului”, fara a se face vreo precizare la serviciile pe care institutia de credit de presteaza in schimbul acestor sume de bani.

Conventia de credit nu defineste  « comisionul de administrare/acordare », nefiind indicat ce risc acopera, in conditiile in care riscurile aferente creditului sunt deja suportate de catre imprumutat, prin intermediul diverselor mecanisme contractuale si garantii constituite.

Conform Conventiei, acest comision acopera un risc al Bancii inexistent ulterior datei acordarii creditului, respectiv riscul « pentru punerea la dispozitie a creditului ». Or, punerea la dispozitie a creditului reprezinta obligatia esentiala asumata de Banca fata de imprumutati, care a fost executata, iar Banca , dincolo de prestatia care reprezinta obligatia imprumutatilor- rambursarea creditului si a dobanzii, impune imprumutatului sa efectueze o plata nedatorata pentru simplul fapt ca aceasta si-a asumat o obligatie, pe care a si executat-o- punerea la dispozitie a creditului

Mai mult, in cazul executarii de catre imprumutati intocmai a Conventiei de credit, Banca nu are nicio obligatie de a restitui respectivul comision.

Asadar, clauzele referitoare la comisionul de administrare reprezinta clauze abuzive, astfel cum se prevede in art. 4 din legea 193/2000 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, intrucat odata cu intrarea in vigoare a dispozitiilor OUG 50/2010, a disparut temeiul perceperii unui comision lunar de administrare (acesta fiind in fapt un comision de risc, respectiv o dobanda mascata), acesta nefiind inserat in enumerarea limitativa prevazuta la art. 36 din ordonanta si care a fost mentinut de catre institutia de creditare prin transformarea acestuia in comision de administare. Asadar, perceperea acestui comision este abuziva, incalcand art. 35 lit b) din ordonanta, conform caruia: “se interzice introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri aferente contractului, cu exceptia costurilor specifice unor servicii suplimentare solicitate in mod expres de consumator, neprevazute in contract si care nu erau oferite consumatorilor la data incheierii acestuia”

Din lecturarea prevederilor mentionate anterior rezultă urmatoarele:

1. nu este stabilit în mod clar şi fără echivoc în cuprinsul contractelor ce reprezintă acest comision;
2. în situaţia în care plata acestui comision constituie o obligatie, aceasta este vadit disproporţionată şi în defavoarea subsemnatei în raport cu obligaţiile asumate de ambele parti. Doar pentru punerea la dispozitie a creditului, fără alte precizări, comisionul în acest sens, plătibil pe toata perioada creditului, este exagerat. Această clauză nu a fost negociată (în conformitate cu prevederile art.4 din Legea 193/2000), iar în raport cu drepturile şi obligaţiile asumate de subsemnata faţă de banca, se constată un dezechilibru evident şi contrar bunei credinţe, în defavoarea mea, prin plata acestui comision.
3. în graficul de rambursare a creditului (scadenţar), anexa la contractul încheiat, este prevăzută plata acestui comision, deşi acesta nu a fost negociat iar scadentarul nu cuprinde acordul expres în sensul asumării de către subsemnata a acestei obligaţii;

Prin graficul pus de banca la dispoziţie, anexă la contract, această posibilitate a interpretat-o în mod unilateral ca o obligaţie din partea clientului de a plăti acest comision, fără a avea posibilitatea obiectivă de a negocia această clauză, fiind impusă în cadrul unui contract standard, preformulat. Mai mult, acest comision nu este  definit in contracte, iar interpretarea acestuia este lăsată exclusiv la aprecierea Bancii, în sensul unei obligaţii contractuale.

1. convenţiile de credit sunt în fapt contracte standard, preformulate, fără să fi avut posibilitatea la data încheierii de a negocia vreo clauză.
2. prin modul în care Banca a redactat şi a pus în aplicare acest tip de contract, s-a urmarit prejudicierea, cu ştiinţă, din partea bancii a subsemnatilor în calitate de clienti ai bancii.

Acest comision, calculat si perceput lunar, disimuleaza, de fapt, un procent consistent de dobanda, marind artificial costul efectiv al creditului si, in plus, creand bancii un avantaj concurential contrar uzantelor cinstite fata de celelalte banci.

Acest comision nu reprezinta altceva decat o dobanda mascata care, pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientilor, aduce atingere si mediului concurential al bancii, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision. Aceasta disimulare a dobanzii echivaleaza cu un dol.

Asadar, perceperea acestui comision de administrare nu are un temei legal si a fost perceput de catre Banca fara justificare, contrar principiilor echitatii si bunei credinte care guverneaza raporturile contractuale.