Pot fi supuse abuzurilor persoanele sancționate pentru încălcarea Ordonanțelor Militare?
În contextual actual, al decretării stării de urgență pentru prevenirea și stoparea răspândirii infecției cu noul Coronavirus SARS-CoV-2, autoritățile române au impus o serie de reguli și limitări ale drepturilor persoanelor.
În concret, prin Ordonanțele Militare adoptate pe parcursul stării de urgență, din 15 martie 2020 până în prezent, au limitat dreptul de liberă circulație al persoanelor, dreptul la grevă, dreptul de a organiza întruniri etc.
De ce a fost necesară emiterea Ordonanțelor Militare?
Potrivit dispozițiilor OUG nr. 1/1999 precum și a dispozițiilor Decretului nr. 195/2020, Ordonanța militară este folosită pentru a pune în concret în aplicare măsurile care se impun pentru prevenirea și stoparea răspândirii infecției cu noul Coronavirus SARS-CoV-2.
Practic, dacă prin Decretul de instituire a stării de urgență se prevede că se restrange dreptul la libera circulație a persoanelor, drept fundamental, reglementat de art. 53 din Constituția României, ordonanța militară adoptă sancțiunile pentru încălcarea dispozițiilor decretului dar prevede și excepțiile de la aceste dispoziții.
În acest sens, „renumita” Ordonanță militară nr. 3/2020 a prevăzut situațiile excepționale în care o persoană poate părăsi domiciliul, dar și sancțiunile pe care le riscă o persoană atunci când sunt încalcate dispozițiile legale.
Art. 1 din Ordonanță militară nr. 3/2020 prevede: „Se interzice circulația tuturor persoanelor în afara locuinței/gospodăriei, cu următoarele excepții:
Astfel, dacă este părăsit domiciliul pentru alte motive în afară de cele menționate anterior, persoana va fi sancționată contravențional cu pedeapsa amenzii cuprinsă între 2000 lei și 20.000 lei.
Totodată, prin dispozițiile Ordonanței militare nr. 3/2020 a fost instituită obligația de a avea o adeverință de la locul de muncă (în situațiile în care deplasările sunt în interes de serviciu) sau o declarație pe propria răspundere în care să fie menționat motivul părăsirii domiciliului.
Pentru asigurarea aplicării și respectării dispozițiilor cuprinse în Ordonanțele militare, au fost desemnate persoane din cadrul Poliției Române, Poliției locale, Jandarmeriei dar și persoane din cadrul Armatei Române.
Până în acest punct, dispozițiile legale sunt clare, concise și ușor de înțeles. În schimb, în practică, au fost semnalate anumite abuzuri în aplicarea sancțiunilor prevăzute de ordonanțe.
Auzim din ce în ce mai des că cetățenii români au fost sancționați cu amenzi „uriașe” pentru încălcarea dispozițiilor Ordonanței militare nr. 3/2020. Deși dispozițiile OUG nr. 1/1999 prevăd sancțiunea amenzii de la 2000 lei la 20.000 lei, ne-am fi dorit ca aceste măsuri să fie clar reglementate, printr-o analiză amănunțită a acestora, fără a lăsa la aprecierea organelor de poliție necesitatea aplicării sancțiunii și cuantumul acesteia.
În acest sens s-a ajuns un dezechilibru în practică, fiind semnalate diferențe între cuantumul amenzilor sau felul sancțiunilor, pentru aceeași faptă comisă. Spre exemplu, o persoană poate fi sancționată pentru lipsa declarației pe propria răspundere cu amenda contravențională în cuantum de 2000 lei, iar o altă persoană poate fi sancționată pentru aceeași faptă cu amenda contravențională în cuantum de 10.000 lei.
Deși dispozițiile OUG nr. 2/2001 prevăd că stabilirea limitelor sancțiunilor contravenționale trebuie să fie în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost comisă fapta, de modul și de mijloacele de sărvâșire a acesteia, de scopul urmărit, în realitate, caracterul întemeiat sau de necesitate al motivelor menționate în declarația de propria răspundere a persoanei, este apreciat, de la caz la caz, de agentul constatator.
Spre exemplu, poate fi considerat un motiv „neîntemeiat” sau un motiv care încalcă dispozițiile legale, ieșirea în afara domiciliului în scopuri recreative, deși acestea ar trebui să fie stabilit de la caz la caz, în funcție de starea de sănătate și de necesitatea fiecărei persoane.
În această interpretare a caracterului necesar sau urgent al motivului pentru care a fost părăsit domiciliul, agentul constatator poate săvârși abuzuri, care pot avea repercusiuni grave.
Spre exemplu, o persoană care circulă în afara localității de domiciliu este oprită de un echipaj de poliție și este rugată să prezinte documentele de identificare și declarația pe propria răspundere. Ca motiv pentru părăsirea domiciliului persoana respetiva a invocat deplasarea din motive justificate, precum îngrijirea/ însoțirea copilului, asistența persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilități ori deces al unui membru de familie, având într-o localitate apropiată pe bunica sa care este imobilizată la pat.
Fiind lăsat la aprecierea agentului constatator caracterul întemeiat, acesta poate să considere că nu este necesară deplasarea în afara locuinței și să sancționeze persoana respectivă cu amenda contravențională în cuantum de 5000 lei și de asemenea, dosar penal pentru falsul în declarații.
Ce posibilități are persoana sancționată?
În primul rând, în termen de 15 zile, potrivit dispozițiilor art. 31 din OUG nr. 2/2001, poate contesta procesul-verbal de constatare a contravenției, solicitând anularea acestuia.
O altă posibilitate pe care o are această persoană este să depună o plângere penală împotriva agentului constatator pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
Iată ce trebuie să știți despre infracțiunea de abuz în serviciu:
Potrivit dispozițiilor art. 297 Cod penal, va fi sancționat penal funcționarul public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos, prin încalcarea legii, și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legime ale unei persoane.
În concret, în ipoteza abuzului în contextul aplicării sancțiunilor prevăzute de ordonanțele militare de către agentul constatator, acesta își îndeplinește atribuțiile cu încălcarea legii cauzând persoanei sancționate pagubă materială sau provocând o vătămare prin încalcarea drepturilor oferite de dispozițiile legale.
În practica instanțelor judecătorești s-a observat explicarea noțiunii de „îndeplinire în mod defectuos” în sensul că funcționarul public a întocmit sau a eliberat un act în care se atestă în mod nereal o situație de fapt.
Sancțiunea prevăzută de lege pentru funcționarul public care săvârșește infracțiunea de abuz în serviciu este pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa funcția publică.
Ce trebuie să facem dacă suntem victimele unui abuz?
Recomandarea este ca, în situația în care suspectați că sunteți victima unui abuz, să vă adresați în primă fază unu avocat, care poate stabili cadrul legal și constata dacă au fost respectate prevederile legale.
Ulterior, dacă se constată faptul că agentul de poliție a aplicat sancțiunea contravențională cu încălcarea dispozițiilor legale, trebuie să formulați o plângere și să vă adresați organelor competente.
Join the newsletter to receive the latest updates in your inbox.