Cum poate obtine un parinte programul de vizitare minor?

Cum poate obtine un parinte programul de vizitare minor?

Dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală și socială a copilului presupune, întâi de toate, ca acesta să aibă relații personale specifice raporturilor de familie, să interacționeze cu părinții, bunicii, frații sau surorile lui, precum și cu orice alte persoane față de care acesta a dezvoltat un atașament.
Deseori, această realizarea acestei interacțiuni a minorului cu persoanele de care s-a atașat nu este atât de simplă cum, probabil, ar putea părea la prima vedere.
Cele mai frecvente situații în care intervin probleme delicate în privința păstrării legăturilor personale de către minor, chiar cu unul dintre părinții lui, sunt cele în care părinții au locuințe diferite, în special, ca urmare a divorțului.
Astfel, art. 401 C. civ., situat în materia divorțului, instituie dreptul părintelui separat de copilul său de a avea legături personale cu acesta. Corelativ, art. 17 alin (1) din legea 272/2004 consfințește dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Alineatul 4 al aceluiași articol prevede faptul că, în caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia , de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte. De menționat este și faptul că părintele la care locuiește copilul are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte.
Potrivit principiilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, atunci când apar dificultăţi, în special ca rezultat al refuzului părintelui cu care locuieşte copilul de a se conforma hotărârii, autorităţile competente trebuie să aplice sancţiuni adecvate pentru această lipsă de cooperare şi aplicarea sancţiunilor nu trebuie să fie exclusă în cazul unui comportament, în mod vădit contrar legii, al părintelui cu care locuieşte copilul. În acelaşi timp, însă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că înţelegerea şi cooperarea tuturor persoanelor implicate reprezintă întotdeauna un element important şi de multe ori singura soluţie paşnică, adecvată şi care ţine cont de starea psihologică a copilului.
Situația, oricum delicată, prezentată mai sus, se complică și mai mult atunci când părinții locuiesc în state diferite. Legiuitorul a avut în vedere și această ipoteză pe care a preferat să reglementeze expresis verbis în art. 22 din legea 272/2004: Copilul ai cărui părinți locuiesc în state diferite are dreptul de a întreține relații personale și contacte directe cu aceștia, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Edificatoare în acest sens sunt câteva exemple din practica judiciară:
-Judecătoria Pitești a decis, astfel, într-o speță în care i s-a solicitat de către mama copilului, stabilită în Germania, stabilirea unui program de vizită : Admite în parte acţiunea. Dispune ca autoritatea părintească cu privire la minora B. V., născută la data de 29 aprilie 2008, să fie exercitată în comun de către ambele părţi. Stabileşte locuinţa minorei la domiciliul pârâtului (în România). Obligă pârâtul să permită reclamantei să păstreze legături personale cu minora, la reşedinţa reclamantei din Germania, prima jumătate din vacanţa de Crăciun în anii pari, din vacanţa de Paşti în anii impari şi din vacanţa de vară în fiecare an. Obligă pârâtul să permită reclamantei să se intereseze de activităţile educative şi sportive ale minorei, precum şi să menţină legătura cu minora prin mijloacele de comunicare la distanţă (telefon, internet).
Într-o altă speță, reclamanta a cerut ca relațiile personale dintre ea si copilul ei minor a cărui locuință a fost stabilită la tatăl-pârât să aibă loc în Italia, unde aceasta are rezidență arătatând că, deși a încercat să ţină legătura, cel puţin telefonic, pe perioada în care a lucrat în străinătate, iar când venea în ţară încerca să-şi vadă copilul, să stea mai mult în preajma lui, legătura cu minorul devenea tot mai ascunsă şi întreruptă de intervenţia pârâtului care a încercat tot mai mult ruperea acestei legături fireşti. Instanța a hotărât : având în vedere că, la momentul în care reclamanta a dorit să viziteze pe minor la domiciliul pârâtului, a fost refuzată sau, deşi s-a permis acest lucru , vizita nu s-a desfăşurat în condiţii normale, singura modalitate de a avea legături personale cu minorul este aceea de a-l lua pe minor la rezidenţa sa din Italia timp de trei săptămâni în vacanţa de vară şi o săptămână în vacanţa de iarnă.Pentru aceste considerente urmează a admite acţiunea aşa cum a fost formulată.