Cum recuperez datoriile de la firmele rau-platnice?

Cum recuperez datoriile?

Raporturile juridice civile sau comerciale încheiate între persoanele fizice sau juridice pot conduce la situația în care una dintre părți nu își onorează obligațiile financiare asumate.

De cele mai multe ori pentru recuperarea creanțelor nu este suficientă încercarea de soluționare pe cale amiabilă, astfel creditorul va fi nevoit să acționeze prin intermediul instanțelor judecătorești.

Pentru soluționarea rapidă și eficientă a litigiului, legiuitorul a facilitat mai multe proceduri, cum ar fi:

• procedura ordonanței de plată;
• procedura cu privire la cererile cu valoare redusă;
• procedura pe drept comun ( acțiune în pretenții).

Astfel, pentru a putea, alege soluția cea mai eficientă pentru recuperarea creanței datorate, creditorul, care poate să fie atât o persoană fizică, cât și juridică, trebuie să analizeze condițiile procedurilor mai sus menționate.

Procedura ordonanței de plată

Prima procedură pe care o are la dispoziție creditorul este procedura ordonanței de plată. Este o procedură reglementată de dispozițiile art. 1014-1025 Cod procedură civilă,  fiind una dintre procedurile speciale regăsite ăn Titlul IX.

Una dintre condițiile importante ale acestei proceduri este dată de natura creanței pe care creditorul o are împotriva debitorului. Astfel, procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor rezultate dintr-un contract civil, inclusiv cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă ( care poate fi o autoritate publică a statului român sau al unui stat al UE, orice organism de drept public), ori creanțelor determinate potrivit unui statut, regulament sau a altui înscris ( acesta trebuie să fie semnat de ambele părți).

Ca orice procedură specială, aceasta prevede și domenii în care nu este admisibilă:

• în materia dreptului muncii ( spre exemplu pretenții bănești ale salariatului față de angajator);
• în sistemul asigurărilor sociale ( spre exemplu: plata pensiilor);
• în materia contractelor încheiate cu autorităție publice care au ca obiect bunurile proprietate publică;

O altă condiție a procedurii ordonanței de plată este dată de caracterul creanței. În acest sens creanța trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă, anume, aceasta este certă atunci când existența ei este constată chiar de înscrisul încheiat cu debitorul astfel existență sa este neîndoielnică. Aceasta este lichidă atunci când obiectul creanței pe care creditorul o are este determinat, sau există elemente în înscrisul constatator al creanței care să permită determinarea lui. Creanța creditorului este exigibilă atunci când a ajuns la scadență.

Cea de a treia condiție de admisibilitate a procedurii constă în somarea prealabilă a debitorului. În această situație, înainte de introducerea acțiunii pe rolul instanței judecătorești, creditorul îi va trimite debitorului o somație prin care trebuie să îi pună în vedere că trebuie să achite sumele datorate într-un termen de 15 zile de la primirea acesteia. Somația poate fi trimisă prin intermediul executorului judecătoresc, prin intermediul avocatului sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și cu confirmare de primire.

Această condiție facilizează și un alt efect juridic, anume întreruperea cursului prescripției extinctive, dar întreruperea operează doar dacă este introdusă cererea de ordonanță de plată în termen de 6 luni de la momentul comunicării somației către debitor.

Trebuie subliniat faptul că prin intermediul procedurii ordonanței de plată pot fi valorificate doar creanțele care sunt constatate prin înscrisuri, scopul acestei proceduri fiind acela de a obține un titlu executoriu pe calea unei proceduri simplificate.

În ceea ce privește competența instanței judecătorești,  pentru creanțele cu o valoare de până la 200.000 de lei instanța competentă să soluționeze litigiul  va fi  judecătoria.

De asemnea, prin intermediul acestei proceduri pot fi valorificate și sumele ce reprezintă dobânzile aferente sau despăgubirile ce i se cuvin creditorului, potrivit legii și, totodată, putându-se solicita și daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile efectuate pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexutării la timp a obligațiilor asumate de debitor.

O particularitate a procedurii ordonaței de plată este  dată de durata de soluționare a cererii. Astfel, dacă debitorul nu contestă creanța prin întâmpinare, ordonanța de plată trebuie emisă în termen de cel mult 45 de zile de la data introducerii cererii.

O altă particularitate este dată de probatoriul administrat în cauză. În principiu, singura probă admisibilă în cadrul acestei proceduri speciale este cea prin înscrisuri.

Potrivit art. 1025 Cod procedură civilă, ordonanța de plată emisă potrivit procedurii menționate anterior, este executorie, chiar daca aceasta este constestă cu cerere în anulare de către debitor, putând fi valorificată prin intermediul executorului judecătoresc.

O particularitate importantă a procedurii ordonanței de plată este dată de valoarea taxei judiciare de timbru. Potrivit art. 6 din OUG nr. 80/2013, cererile privind ordonanța de plată se taxează cu 200 lei.

Procedura cu privire la cererea de valoare redusă

Această procedură specială de recuperare a creanțelor este reglementată de dispozițiile art. 1026-1033 Cod procedură civilă. Rațiunile practice care au dus la crearea acestei proceduri au fost reprezentate de necesitatea de a simplifica regulile de procedură în cazurile în care costul demersurilor judiciare pe care comună ar fi vadit disproporționat față de valoarea creanței pe care o are creditorul.

Fiind un mijloc de recuperare a creanțelor pe cale contencioasă, adică prin intermediul instanțelor judecătorești, cererile de valoare redusă, trebuie să îndeplinească anumite condiții speciale.

O primă condiție este dată de valoarea creanței care poate fi valorificată prin intermediul acestei proceduri speciale. Potrivit art. 1026 Cod procedură civilă, pot fi valorificate doar cererile având un obiect a cărui valoare nu depășește suma de 10.000 lei.

În schimb, pentru a determina valoarea obiectului cererii, va fi luată în considerare exclusiv valoarea capătului de cerere principal, fiind excluse valoarea dobânzilir sau a altor venituri accesorii, precum și cheltuielile de judecată.

O altă condiție este dată de natura dreptului patrimonial. Astfel, în cadrul acestei proceduri sunt avute în vedere orice drepturi care sunt evaluabile în bani, și care nu depășeșsc valoarea de 10.000 lei.

Ca orice procedură specială, aceasta prevede și anume domenii în care nu este aplicabilă:

• starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice;
• drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie.
• moștenire;
• insolvență;
• concordatul preventiv;
• procedurilor referitoare la lichidarea socităților insolvabile;
• asigurări sociale;
• dreptul muncii.

Trebuie subliniat faptul că aceste condiții menționate anterior sunt condiții cumulative, astfel încât neîndeplinirea uneia dintre aceste condiții va face inadmisibilă cererea de valoare redusă, însă creditorul va fi îndrumat spre soluționarea litigiului pe calea dreptului comun.

Potrivit prevederilor art. 1028 Cod procedură civilă, instanța competentă să soluționeze cererea de valoare redusă este judecătoria.

De asemenea, potrivit art. 1030 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este una scrisă, citarea părților nefiind obligatorie.

O particularitate importanta a acestei proceduri este dată de probatoriul administrat în cauză. Pe lângă înscrisuri, potrivit art. 1030 Cod procedură civilă, instanța poate încuviința și alte probe depuse de părți. În schimb, nu vor fi încuviințate acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporționate față de valoarea cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește durata acestei proceduri, potrivit dispozițiilor art. 1031 Cod procedură civilă, instanța de judecată va pronunța și va redacta hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare, sau de la dezbaterea orală.

În aceste condiții, hotărârea primei instanțe prin care a fost admisă cererea de valoare redusă este executorie.

Taxa judiciară de timbru în cadrul acestei proceduri speciale, potrivit art. 6 din OUG nr. 80/2013, se taxează cu 50 lei, atunci când valoarea cererii nu depășește 2.000 lei, și cu 200 lei, atunci când valoarea ei depășește 2.000 lei.

Procedura pe drept comun ( acțiune în pretenții)

Atunci când nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererilor întemeiate pe cele două proceduri menționate anterior ( ordonanța de plată și cererea de valoare redusă) creditorul are la dispoziție procedura întemeiată pe dreptul comun.

Potrivit art. 30 Cod procedură civilă, oricine are o prețenție împotriva altei persoane ori urmărește soluționare în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instaneței competente.

O condiție de admisibilitate a acțiunii în pretenții bănești este dată de caracterul creanței pe care o are creditorul. Aceasta trebuie să fie certă, licidă și exigibilă, anume, creanța este certă atunci când existența ei este constată chiar de înscrisul încheiat cu debitorul astfel existență sa este neîndoielnică. Aceasta este lichidă atunci când obiectul creanței pe care creditorul o are este determinat, sau există elemente în înscrisul constatator al creanței care să permită determinarea lui. Creanța creditorului este exigibilă atunci când a ajuns la scadență.

Din punct de vedere al probatoriului administrat în cauză, spre deosebire de cele două proceduri speciale anterior analizate, în cadrul acțiunii pe drept comun nu se impun restricții cu privire la probatoriu. Astfel, în cadrul acestei acțiuni pot fi încuviințate proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului-debitor, dar și proba testimonială cu martori.

În ceea ce privește proba testimonială, sunt impuse anumite restricții de art. 309 Cod procedură civilă, aceasta fiind amisibilă atunci când valoarea obiectului nu este mai mare de 250 lei. Cu toate acestea, este admisibilă proba testimonială și atunci când valoarea obiectului este mai mare de 250 lei în anumite sitauții prevăzute expres de legiuitor, spre exemplu, atunci când creditorul s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic.

În legătură cu competența instanțelor de judecată, pentru creanțele cu o valoare de până la 200.000 de lei instanța competentă să soluționeze litigiul  va fi  judecătoria.

Taxa judiciară de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din OUG nr. 80/2013, se vor stabili în funcție de valoarea creanței.

Deși aceste proceduri vor rezolva litigiul din punct de vedere formal, acestea nu garantează solvabilitatea debitorului.

Pentru asigurarea recuperării creanței, creditorul are la îndemână, potrivit art. 952, sechestrul asigurator, fiind măsura asiguratorie menită să indisponibilizeze bunurile mobile și/sau imobile urmăribile ale debitorului. Aceste bunuri se pot afla fie în posesia debitoriului, fie în posesia unei terțe persoane.

Scopul sechestrului asigurator este acela de a asigura posibilitatea valorificării bunurilor debitorului de către creditorul unei sume de bani până în momentul în care creditorul va obține un titlu executoriu.

Legislația națională nu reglementează în mod expres conținutul pe care cererea de sechestru trebuie să îl aibă, în schimb este necesar să fie individualizate bunurile asupra cărora se solicită înființarea sechestrului.

Cererea de sechestru asigurator se soluționează de urgență, fără citarea părților, iar încheierea dată este instanța de judecată are caracter executoriu cu privire la măsura dispusă. Astfel, încheierea va fi comunicată creditorului de către instanța de judecată,iar debitorului i se va comunica de către executorul judecătoresc.

Întrucât sechestrul asigurator este doar o măsură de asigurare a creditorului, iar nu una de executare, valorificarea bunurilor sechestrate se va putea face doar după ce creditorul va obține titlul executoriu.