Avocat clauze abuzive contracte de credit: In jurisprudenta Tribunaului Bucuresti, intr-un dosar introdus de consumator pe clauze abuzive instanta a o

Avocat clauze abuzive contracte de credit: In jurisprudenta Tribunaului Bucuresti, intr-un dosar introdus de consumator pe clauze abuzive instanta a obligat banca sa dispuna:

 – Constată caracterul abuziv a prevederilor art. 6 pct.1 lit. a) şi pct. 5) din contractul de credit bancar nr. X, în ceea ce priveşte modalitatea de determinare şi ajustare a indicelui de referinţă „ dobânda de referinţă a băncii”;                  art.6. pct. 4 din contractul de credit menţionat, în ceea ce priveşte modalitatea de comunicare a modificării nivelului dobânzii prin afişare la sediile băncii, respectiv cu privire la acceptarea tacită a noului procent de dobândă în cazul în care Împrumutatul nu rambursează ratele scadente/restul din creditul angajat şi dobânzile aferente în termen de 10 zile calendaristice de la notificarea modificării dobânzii; art. I 2.2.1 din Actul adiţional propus de pârâtă în luna septembrie 2010, prin care aceasta a modificat contractul şi a majorat unilateral marja fixă de la 4,85% la 7,2225%, precum şi a graficelor de rambursare întocmite de pârâtă în baza clauzelor mai sus arătate.
Obligă pârâta să calculeze şi să restituie toate sumele încasate în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive.

TRIBUNALUL BUCURESTI –
Sentinţa civilă nr….
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea formulată la data de X, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului X, sub nr. X, reclamanta X a chemat în judecată pe pârâta X, solicitând  instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate:
1. nulitatea absolută, ca fiind abuzive în sensul și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi și consumatori, cu modificările ulterioare, a clauzelor contractuale cuprinse în contractul de credit bancar nr.X, după cum urmează:
1.1. nulitatea absolută parţială a articolul 6 punctul 1 lit. a) și punctul 5 din contractul de credit potrivit cu care banca are dreptul de a calcula și percepe pe durata creditului o dobândă ce variază în funcţie de nivelul dobânzii variabile practicate de bancă în acel moment, prin aplicarea peste marja fixă de 4,85% a unei „Dobânzi de referinţa a Băncii” „revizuibilă în funcţie de politica de dobânzi a Băncii la respectiva dată”;
1.2. nulitatea absolută a articolului 6 punctul 1 lit. b) din contractul de credit, prin care dobânda de referință a băncii este comunicată împrumutatului prin intermediul noului grafic de rambursare înmânat de reprezentanţii băncii ca urmare a modificării nivelului de dobândă variabilă;
1.3. nulitatea absolută parţială a articolului 6 punctul 4 din contractul de credit, în ceea ce priveşte comunicarea modificării nivelului dobânzii prin afișare în sediile băncii, renunțarea împrumutatului la orice plângere, apărare sau reclamaţie ulterioară cu privire la faptul că această metoda este nepotrivită sau inadecvată, precum și la acceptarea tacită a noului procent de dobândă în cazul în care împrumutatul nu rambursează ratele scadente/restul din creditul angajat și dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data notificării modificării dobânzii;
2. nulitatea absolută parțială a tuturor actelor subsecvente, respectiv graficele de rambursare emise de bancă ca urmare a modificărilor dobânzii survenite prin aplicarea clauzelor abuzive identificate la pct.1.1. – 1.3 de mai sus, respectiv prin aplicarea peste marja de 4,85% a unei dobânzi de referință a băncii calculată în mod discreţionar și abuziv de bancă, în perioada cuprinsă între semnarea contractului de credit și rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii instanţei privind constatarea nulităţii clauzelor abuzive identificate la pct.1.1 -1.3.
3. nulitatea absolută a dispozițiilor art. 1.2.2.1 din Actul adiţional propus de bancă în luna septembrie 2010 potrivit cu care contractul de credit a fost modificat unilateral de bancă, în sensul că dobânda este compusă din indicele de referință  Euribor 3M la care se adaugă marja băncii de 7,225%, precum și nulitatea absolută a tuturor actelor subsecvente, respectiv graficele de rambursare emise de bancă prin aplicarea clauzelor modificate unilateral și neacceptate în mod expres de reclamantă, în perioada 20 septembrie 2010 și data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii instanţei privind constatarea nulităţii clauzei art. 1.2.2.1 din Actul adițional.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Având în vedere faptul că dobânda este variabilă, în contractul  analizat aceasta nu este prezentată ca o dobândă ce poate fi calculată în funcție de o formulă care să conțină indici de referință clar precizați (ROBOR, EURIBOR), valoarea acestei dobânzi poate fi modificată în orice condiţii, conform voinței băncii, consumatorul nu poate să se protejeze împotriva unor majorări nejustificate ale dobânzii, întrucât dobânda ar fi trebuit să fie stabilită în baza unei formule care să conțină indici verificabili, independenți de voința operatorului economic.

Prin urmare, în speţă, dobânda a variat în mod discreţionar, astfel cum rezultă din probatoriul administrat.
Apărarea pârâtei referitoare la faptul că art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000  exclude de la aprecierea caracterului abuziv clauzele referitoare la caracterul adecvat/justeţea preţului serviciului sau produsului oferit în schimb, tribunalul consideră că acesta este permisă în măsura în care clauzele nu sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Or, în măsura în care pârâta nu a definit în contract modalitatea de desemnare și ajustare a indicelui de referinţă Dobânda de referinţă, tribunalul apreciază că dobânda poate face obiectul aprecierii  naturii  abuzive a acestei clauze, întrucât  nici Legea                    nr. 193/2000 și nici Directiva nr.93/13/CEE nu exclud automat şi nediferenţiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la  preţ, făcând referire  la necesitatea exprimării în mod clar  a  clauzei respective în așa fel încât consumatorul să aibă reprezentarea clară a rațiunilor  și efectele clauzelor asupra contractului de credit.
În ce privește  caracterul abuziv al prevederilor art. 6 pct. 4 din contractul credit mai sus menţionat privind modalitatea de comunicare a modificării nivelului dobânzii prin afişare la sediile băncii, respectiv cu privire la acceptarea tacită a noului procent de dobândă în cazul în care Împrumutatul nu rambursează ratele scadente/restul din creditul angajat şi dobânzile aferente în termen de 10 zile calendaristice de la notificarea modificării dobânzii tribunalul apreciază că nu este redată în termeni clari, neechivoci și exprimată într-un limbaj uşor inteligibil menționata clauză.
În ceea ce privește caracterul abuziv al  dispozițiilor art.I.2.2.1 din Actul adiţional propus de bancă în septembrie 2010, prin care a modificat unilateral marja fixă din contract de la 4,85% la 7,225%, tribunalul reține că are caracter abuziv, iar faptul că dobânda nu a crescut  nu are nicio relevanţă, deoarece caracterul abuziv al clauzei se apreciază în funcţie de efectele pe care aceasta le poate produce, nu pe care le-a produs.
O.U.G. nr. 50/2010 nu prevede o majorare a dobânzii și nici o formulă de calcul ca cea utilizată de banca. Art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010 interzice în fapt orice modificare a marjei fixe pe durata contractului.
Modificarea a fost operată unilateral de pârâtă, nu a fost negociată cu reclamanta, care a refuzat în mod expres aceasta modificare.
Clauza prin care pârâta a modificat marja fixă din contract este contrară cerinţelor bunei-credinţe și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligaţiile părţilor.
Potrivit art.  95 din O.U.G. nr. 50/2010,  în forma iniţială a actului normativ menţionat, „   (1) Pentru contractele aflate în curs de derulare, creditorii au obligaţia ca, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, să asigure conformitatea contractului cu dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiţionale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) Creditorul trebuie să poată face dovada că a depus toate diligenţele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor adiţionale.
(4) Se interzice introducerea în actele adiţionale a altor prevederi decât cele din prezenta ordonanţă de urgenţă. Introducerea în actele adiţionale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanţă de urgenţă sunt considerate nule de drept.
(5) Nesemnarea de către consumator a actelor adiţionale prevăzute la alin. (2) este considerată acceptare tacită.”
Or, potrivit art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010 „ În contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:
a) dobânda va fi raportată la fluctuaţiile indicilor de referinţă EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referinţă a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului;
b) marja dobânzii poate fi modificată doar ca urmare a modificărilor legislative care impun în mod expres acest lucru;
c) în acord cu politica comercială a fiecărei instituţii de credit, prin excepţie de la prevederile lit. b), valoarea marjei și valoarea indicilor de referinţă pot fi reduse;
d) formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;
e) elementele care intră în formula de calcul a variaţiei dobânzii şi valoarea acestora vor fi afişate pe site-urile şi la toate punctele de lucru ale creditorilor.”
Prin urmare, în  acord cu prevederile citate, marja băncii  trebuie să fie fixă pe toată perioada derulării contractului, putând  fi modificată doar ca urmare a altor modificări legislative,  altele decât cele avute în vedere de O.U.G. nr. 50/2010, situaţie neregăsită în speţă,  prin excepţie, aceasta putând fi doar redusă și nu  majorată, cum a procedat pârâta.
Astfel, potrivit art. 95 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2010, în forma în vigoare la data întocmirii  actului adiţional, prin care s-a majorat marja fixă prin art.I.2.2.1, introducerea în actele adiţionale a oricăror altor prevederi decât cele impuse de prezenta ordonanţă de urgenţă sunt considerate nule de drept.
Faţă de această prevedere – cu titlu de sancţiune – care a operat de drept la data întocmirii actului adiţional, nu are relevantă faptul că  actul adiţional  a fost denunţat de reclamantă, iar clauza respectivă nu mai  este în fiinţă, nulitatea operând de drept, iar, pe de altă parte, modificarea impusă de bancă a produs efecte până la data denunţării actului adiţional.
Nulitatea este o cauză de ineficacitate a actului juridic civil şi produce efecte retroactive.
Referitor la solicitarea anulării graficelor de rambursare întocmite ca urmare a clauzelor constatate ca fiind abuzive, acest capăt de cerere urmează a fi admis în temeiul principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial,  principiu care enunţă regula de drept potrivit căreia anularea actului iniţial, primar, atrage anularea și a actului subsecvent, datorită legăturii sale cu primul.
În ce priveşte capătul doi din cerere, referitor la încetarea practicilor abuzive şi nelegale, obligarea pârâtei la respectarea dispoziţiilor contractuale şi legale, tribunalul apreciază că nu poate fi admis acest capăt de cerere, întrucât pârâta în temeiul art.969 din Codul civil din anul 1864 este obligată să respecte clauzele contractului, iar în măsura în care nu le va respecta reclamanta va putea solicita obligarea acesteia la plata de despăgubiri sau a unei amenzi civile în faza de executare, dacă se va pune problema neîndeplinirii de către pârâtă a unei obligaţii de a face.
Cu privire la solicitarea ca  în temeiul art. 13 din Legea 193/2000, instanţa să dispună modificarea dispoziţiilor art.6 pct. l lit. a în sensul că indicele de referinţă Dobânda de referinţă se determină şi se ajustează exclusiv prin corelare cu Euribor 3M, fără alte adaosuri, la care se adaugă marja fixă prevăzută în contract de                    4,85%, tribunalul reţine următoarele:
Potrivit art. 14 din Legea nr.193/2000, Consumatorii prejudiciaţi prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătoreşti în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.
În aceste condiţii,  tribunalul  constată că reclamanta solicită instanţei să se substituie voinţei părţilor în raporturile juridice dintre acestea, ceea ce nu e permis, raporturile contractuale se nasc prin acordul de voinţă al părţilor, care reprezintă legea părţilor.
Părţile au libertatea de a negocia o eventuală modificare a clauzelor contractuale şi, în ipoteza în care voinţa  reclamantei coincide cu cea a pârâtei, contractul poate fi modificat.
Art. 13 din Legea n. 193/2000, invocat de reclamantă nu este aplicabil în speţă, într-o acţiune  pornită potrivit art. 14 din Legea nr. 193/2000, ci se aplică proceselor privind constatarea  contravenţiilor şi soluţionarea litigiilor în legătură cu acestea, la cererea organelor de control  abilitate să efectueze  verificări la sesizarea persoanelor prejudiciate prevăzute la art. 2 alin. (1) sau din oficiu în legătură cu respectarea  dispoziţiilor prezentei legi.
Instanța nu poate stabili că dobânda de referinţă variabilă este compusă din Euribor la 3 luni și marja de 4,85% (aşa cum se solicită la capătul doi al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată), întrucât – în acest mod – judecătorul ar interveni, cu încălcarea principiului libertăţii contractuale, în contractul părţilor. Este de reţinut că Legea nr. 193/2000 nu oferă instanţei de judecată posibilitatea de a modifica dispoziţii din contracte, ci numai de a constata că unele clauze sunt sau nu abuzive şi să dispună înlăturarea lor. Consecinţa este că, fie se derulează contractul în continuare, cu acordul consumatorului, dacă după eliminarea clauzei mai poate continua, fie, dacă contractul nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptăţit să ceară rezoluţiunea contractului (cu daune interese, dacă este cazul).
Aceasta este şi practica C.J.U.E. (la data motivării hotărârii). Astfel, în Hotărârea Curţii (Camera întâi) din data de 14.06.2012 în cauza C – 618/ 10, având ca obiect o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 T.F.U.E. de Audiencia Provincial de Barcelona (Spania), prin decizia din 29.11.2010 primită de Curte la 29.12.2010 în procedura Banco Español de Credito SA împotriva Joaquin Calderón Camino, Curtea a hotărât că atunci când constată existenţa unei clauze abuzive, instanţele au numai obligaţia de a exclude aplicarea unei astfel de clauze pentru ca aceasta să nu mai producă efecte obligatorii în ceea ce priveşte consumatorul, fără a avea posibilitatea să modifice conţinutul acesteia. Astfel, contractul în care este inclusă clauza trebuie să continue să existe în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menţinere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic.
Ca urmare a constatării nulităţii absolute a clauzelor menţionate mai sus constatate ca fiind abuzive, plata de către reclamantă a sumelor percepute în temeiul acestora a devenit nejustificată, motiv pentru care, reţinând caracterul retroactiv al efectelor nulităţii, va dispune obligarea  pârâtei la restituirea către reclamantă a sumelor plătite cu acest titlu.
Cererea de restituire a acestor sume este întemeiată pe plată nedatorată, ca urmare a dispariţiei fundamentului executării prestaţiei reclamantei, prin declararea nulităţii clauzelor contractuale în baza cărora acesta şi-a executat obligaţiile.
Raportând situaţia de fapt la dispoziţiile art. 992 şi urm. din Codul civil de la 1864 (aplicabil în speţă potrivit art. 5 din Legea nr. 71/ 2011), ce reglementează instituţia plăţii nedatorate, tribunalul constată întrunirea cumulativă a condiţiilor acesteia, din moment ce prestaţia efectuată de reclamantă – solvens cu privire la sumele achitate în temeiul clauzelor constatate abuzive a avut semnificaţia operaţiei juridice a unei plăţi, că datoria vizată, deşi a existat iniţial, a dispărut cu efect retroactiv, ca urmare a desfiinţării clauzelor contractuale respective prin aplicarea sancţiunii nulităţii absolute, şi că, în ipoteza restituirii plăţii efectuate în temeiul unei obligaţii lovite de nulitate absolută, legea nu impune condiţia erorii solvensului, acesta având dreptul să pretindă restituirea prestaţiei, în caz contrar eludându-se efectele nulităţii absolute.
Pentru aceste considerente, dând efect obligaţiei de restituire ce incumbă                           pârâtei – accipiens şi apreciind că aceasta a fost de rea-credinţă, cunoscând caracterul abuziv al clauzelor stipulate în contractele de credit preredactate de aceasta, neputând invoca în sprijinul său necunoaşterea Legii nr. 193/ 2000, tribunalul o va obliga la restituirea către reclamantă a sumelor achitate în temeiul clauzelor  constatate ca fiind abuzive.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, va constata caracterul abuziv a prevederilor                             art. 6 pct.1 lit. a) şi pct. 5) din contractul de credit bancar nr. X, în ceea ce priveşte modalitatea de determinare şi ajustare a indicelui de referinţă „ dobânda de referinţă a băncii”; art.6. pct.4 din contractul de credit menţionat, în ceea ce priveşte modalitatea de comunicare a modificării nivelului dobânzii prin afişare la sediile băncii, respectiv cu privire la acceptarea tacită a noului procent de dobândă în cazul în care Împrumutatul nu rambursează ratele scadente/restul din creditul angajat şi dobânzile aferente în termen de 10 zile calendaristice de la notificarea modificării dobânzii; art.I 2.2.1 din Actul adiţional propus de pârâtă în luna septembrie 2010, prin care aceasta a modificat contractul şi a majorat unilateral marja fixă de la 4,85% la 7,2225%, precum şi a graficelor de rambursare întocmite de pârâtă în baza clauzelor mai sus arătate; va obliga pârâta să calculeze şi să restituie toate sumele încasate în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive și va respinge capătului doi din cererea astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiat.
În temeiul art. 1169 din Codul civil din anul 1864 tribunalul va respinge cererea reclamantei privind obligarea reclamantei la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, deoarece cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar reclamanta nu a achitat potrivit înscrisurilor aflate la dosar taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Pe de altă parte, deoarece astfel cum am arătat cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, reclamanta putea solicita restituirea taxei judiciare de timbru care nu era datorată, în temeiul art. 23 lit. a) din Legea nr. 146/1997 și nu ar putea fi pusă în sarcina părții care a căzut în pretenții, respectiv pârâta, această taxă.
În baza principiului disponibilităţii se va lua act că reclamanta și intervenientul forțat și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat pe cale separată și că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată formulata de reclamanta X, domiciliată în X, împotriva pârâtei X, înmatriculată la registrul comerţului sub nr. X, C.U.Î. X, cu sediul în X, şi în contradictoriu cu intervenientul forţat X  domiciliat în X, și domiciliul ales la Cabinetul de Avocat X,  în X, persoana împuternicită cu primirea actelor de procedură fiind domnul avocat X.
Constată caracterul abuziv a prevederilor art. 6 pct.1 lit. a) şi pct. 5) din contractul de credit bancar nr. X, în ceea ce priveşte modalitatea de determinare şi ajustare a indicelui de referinţă „ dobânda de referinţă a băncii”;                  art.6. pct. 4 din contractul de credit menţionat, în ceea ce priveşte modalitatea de comunicare a modificării nivelului dobânzii prin afişare la sediile băncii, respectiv cu privire la acceptarea tacită a noului procent de dobândă în cazul în care Împrumutatul nu rambursează ratele scadente/restul din creditul angajat şi dobânzile aferente în termen de 10 zile calendaristice de la notificarea modificării dobânzii; art. I 2.2.1 din Actul adiţional propus de pârâtă în luna septembrie 2010, prin care aceasta a modificat contractul şi a majorat unilateral marja fixă de la 4,85% la 7,2225%, precum şi a graficelor de rambursare întocmite de pârâtă în baza clauzelor mai sus arătate.
Obligă pârâta să calculeze şi să restituie toate sumele încasate în baza clauzelor constatate ca fiind abuzive.
Respinge capătului doi din cererea astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiat.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
Ia act că reclamanta şi intervenientul şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, pe cale separată.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Avocat litigii banci, clauze abuzive in contractele de credit, Care sunt clauzele abuzive din contractul de credit, clauzele abuzive in contractele de credit jurisprudenta, clauze abuzive exemple, comisioane abuzive