Malpraxis medical: Care sunt pașii pe care trebuie să îi urmăm?

   Malpraxisul (termen provenit din latină: malus = „rău” și greacă: praxis = „practică”) reprezintă  un tratament incorect sau neglijent aplicat de un medic unui pacient, care îi produce acestuia prejudicii de orice natură, în relație cu gradul de afectare a capacității fizice și psihice.

 CADRUL NORMATIV

Legiuitor român reglementează răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice în titlul XV, din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare si normele de aplicare al acestuia. În acest sens, conform art. 642 alin. (1) lit. b)  „malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice.”

  Ce înțelegem prin personal medical?

Potrivit art. 642 alin. 1, lit. a),  personalul medical este medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale.

Personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse:

• din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament;
• din nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale;
• în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.

Nu trebuie neglijat nici faptul că, prin neexecutarea contractului de asistenţă medicală, pot fi cauzate  prejudicii indirecte.  Vorbim aici despre acele prejudicii cauzate persoanelor apropiate victimei, adica, prejudiciile cauzate  prin pierderea fiinţei dragi.

Răspunderea civilă a personalului medical nu înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii.

Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii:

a) când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare folosite;b) când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei acordate.

Atragerea răspunderii în caz de malpraxis

Pentru angajarea răspunderii personalului medical trebuie să existe cumulativ cele patru condiții reglementate de dreptul comun, respectiv: o faptă ilicită, un prejudiciu( meterial și/sau moral), legatura de cauzalitate între conduita culpabilă și rezultatul vătămător, vinovație din partea personalului medical.

În doctrină se face distincția între culpa comisivă- manifestată în cadrul unei acțiuni inadecvate prin imprudență, nepricepere sau stângacie, culpa omisivă- manifestată în cadrul unei inacțiuni prin neexecutarea unei acțiuni necesare, culpa „in eligendo”-  constând în alegerea greșită a unor proceduri medicale ori în delegarea unei persoane necompetente și culpa „in vigilando”-  constând în nesolicitarea unui ajutor, prin neinformare.

Potrivit art. 668-674, pacienții care consideră că au suferit un prejudiciu în urma unui act medical, se pot adresa Comisiilor de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, organizate la nivelul direcțiilor de sănătate publică din fiecare județ, respectiv din municipiul București. Această Comisie poate fi sesizată de:

• persoana care se consideră victima unui act de malpraxis săvârșit în exercitarea unei activități de prevenție, diagnostic și tratament ;
• succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis imputabil unei activități de prevenție, diagnostic și tratament.

Trebuie să facem două precizări extrem de importante. În primul rând,  această procedură vizează doar răspunderea civilă a medicului. În al doilea rând, procedura în fața Comisiei de monitorizare și competență profesională  pentru cazurile de malpraxis este una facultativă.

Odată sesizată, Comisia are competența de a stabili printr-o decizie dacă există sau nu un caz de malpraxis, fără a avea vreo putere decizională cu privire la obligarea medicului la plata de despăgubiri. Așadar, rolul Comisiei se reduce doar la stabilirea existenței cazului de malpraxis, iar în situația în care decizia acesteia este în sensul existenței unui astfel de caz, persoana prejudiciată va fi nevoită să valorifice decizia în instanță.

În cazul în care persoana ce se consideră a fi victima unui act medical nu vrea să se adreseze Comisiei,  poate introduce direct o cerere de chemare în judecată pe rolul instanței competente. În această situație, reclamantul va trebui sa dovedească pe de-o parte existența unui caz de malpraxis, nucleul probatoriului fiind raportul de expertiză medico-legală, iar pe de altă parte dovedirea prejudiciului în vederea obținerii de despăgubiri. În timp ce prejudiciul material este simplu de dovedit, prejudiciul moral este lăsat la latitudinea instanței.