You've successfully subscribed to Blog Avocat Palade Bogdan
Great! Next, complete checkout for full access to Blog Avocat Palade Bogdan
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.
Success! Your billing info is updated.
Billing info update failed.

Model decizie de concediere - Avocat dreptul muncii

Bogdan Palade
Bogdan Palade

Cum se contesta o decizie de concediere?

Potrivit Codului Muncii concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului.
Decizia angajatorului poate fi dispusă pentru motive:
– ce țin de persoana salariatului (faptul că acesta nu corespunde profesional, inaptitudinea psihică sau fizică, abatere disciplinară gravă, abateri disciplinare neimportante dar repetate);
– ce nu țin de persoana salariatului, concedierea fiind dispusă din motive obiective (existența problemelor economice ale angajatorului, necesitatea de a reorganiza societatea, eficientizarea modului de lucru prin intervenția mașinăriilor);
Ulterior acestui moment, intervine intrebarea, cum pot contesta această decizie de concediere?
Dacă salariatul este de părere că decizia de concediere a fost dispusă fără respectarea normelor legale, acesta poate introduce contestație împotriva acestei decizii la instanța de judecată, în termen de 45 de zile calendaristice, calculate de la data comunicării.
Pe calea contestației fostul salariat solicită ca instanța să dispună:
• anularea deciziei de concediere, întrucât este nelegală;
• plata unei sume de bani egală cu valoarea salariilor, indexate și reactualizate cu orice alte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul în lipsa deciziei de concediere;
• reintegrarea în postul avut anterior concedierii;
• repararea prejudiciului moral produs prin decizia de concediere, respectiv plata de daune morale (pentru care sunt necesare probe care să dovedească prejudiciul moral suferit);
• plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces (onorariu avocat, expertiză etc);
Recent a existat o dezbatere cu privire la termenul în care se poate introduce contestația, fiind necesar corelarea textelor de lege pentru a ajunge la răspunsul corect.
Astfel, potrivit art. 268 din Codul Muncii:
,,(1)Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a)în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;’’

Aceste dispoziții trebuie corelate cu prevederile legii nr. 62/2011 a dialogului social, care stabilește termene de prescripție în litigiile de muncă. Art. 211 din această lege prevede:
,,Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează:
„a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă;”
Pentru aceste motive, plecând de la principiul aplicării imediate a legii civile noi, de îndată ce a fost adoptă legea 62/2011 se aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi.
Pentru aceste motive, se poate constata că termenul în care decizia de concediere poate fi contestată este de 45 de zile calendaristice,
Cu toate acestea în situația în care vorbim de o contestație împotriva deciziei de concediere disciplinară, termenul rămâne de 30 de zile întrucât Codul Muncii prevede expres acest lucru, iar legea 62/2011 nu face nicio trimitere expresă la modificarea acestui termen.
Hotărârea tribunalului de admitere sau de respingere a contestatiei este executorie, aceasta urmând să fie pusă în executare de la momentul comunicării către salariat, indiferent dacă angajatorul face sau nu apel.
Din dispozitivul Sentinței nr. 1054 din 3 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Suceava se poate observa că în astfel de litigii, instanța înțelege să se pronunțe cu privire la aspectele precizate anterior:
,, Admite acțiunea civilă având ca obiect „ contestație decizie de concediere ”, privind pe contestatorul H_____ M____ (CNP xxxxxxxxxxxxx), domiciliat în orașul Salcea, localitatea P______, _______________________, județul Suceava, cu domiciliul ales p_____ comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat „I________ O___”, cu sediul în municipiul Suceava, ______________________, județul Suceava, în contradictoriu cu intimata S_________ L____ P___ SRL (CUI xxxxxx), cu sediul în localitatea Z_______, ____________________ 17 B, scara A, apartament 18, județul Teleorman.
Anulează Decizia de concediere nr. 306/07.09.2017, emisă de intimată.
Obligă intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data concedierii și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Dispune reintegrarea contestatorului în postul deținut anterior.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune, în caz de formulare, la Tribunalul Suceava – Arhiva Secției a I-a Civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 septembrie 2018. ’’
În concluzie, în comparație cu perioada trecută, salariatul beneficiază de o protecție superioară în raporturile cu angajatorul, legiuitorul dorind să echilibreze raporturile de putere între cele două părți. Pentru acest motiv, orice decizie de concediere trebuie să respecte prevederile legale (comunicarea deciziei către salariat cu respectarea legii; în funcție de motivul concedierii este necsară motivarea deciziei prin detalierea motivelor de fapt și de drept; protecția acordată în concediul de maternitate etc), iar încălcarea acestor prevederi trebuie contestată de salariat.

In considerarea faptului ca Legea nr. 62/2011 este o norma adoptata ulterior, iar art. 211 lit. a) limiteaza ipotezele prevazute la art. 268 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, apreciez ca termenul in care decizia de concediere poate fi contestata este de 45 de zile calendaristice, acesta fiind stipulat si in favoarea salariatilor.

Altfel stau insa lucrurile referitor la contestarea deciziei de concediere disciplinara. Codul muncii prevede expres aceasta situatie la art. 252 alin. 5 si art. 268 alin. 1 lit. b), fara a se interveni ulterior asupra acestei reglementari prin legea nr. 62/2011. Astfel, din interpretarea coroborata a prevederilor de mai sus, reiese ca dispozitiile Codului muncii vor fi aplicabile in continuare, astfel ca termenul de contestare a deciziei de concediere disciplinara este de 30 de zile calendaristice.

Consider ca aceasta masura se impune si in lumina excluderii din sfera de aplicare a legii 62/2011 a posibilitatii de contestare a sanctiunilor disciplinare. Prevederile art. 268 lit. b) din Codul muncii nu sunt preluate si nici nu se face vreo trimitere in Legea nr. 62/2011 la procedura si/sau termenele aplicabile in cazul contestarii unei sanctiuni disciplinare (inclusiv concedierea disciplinara). Prin urmare, aceasta echivaleaza cu eliminarea din Legea nr. 62/2011 a posibilitatii contestarii sanctiunilor disciplinare, fapt ce reprezinta o incalcare a dreptului constitutional la aparare si a documentelor internationale la care Romania este parte5. In consecinta, termenul de contestare a sanctiunii disciplinare ramane 30 de zile calendaristice, conform art. 268 alin. 1 lit. a) si b) coroborat cu art. 252 alin. 5 din Codul muncii, aceasta fiind o exceptie de la regula stabilita prin Legea nr. 62/2011 si aplicandu-se in cazul contestarii oricarei sanctiuni disciplinare, inclusiv in cazul concedierii.

Bogdan Palade

Telefon: 0740 807 892


Postari recomandate