Modificările ce pot interveni în programul de vizită al minorului
Din data de 16.03.2020 Președintele României a decretat stare de urgență în contextul răspândirii în mod alarmant a infecției cu noul Coronavirus SARS-CoV-2.
Fiind răspândită infecția în peste 150 de țări, măsurile de protecție și de prevenție dispuse de statele lumii, devin unele dintre cele mai importante norme pe care omul trebuie să le respecte.
Dreptul de a avea legături personale cu minorul, drept consacrat atât la nivel național, cât și la nivel european, este concretizat prin dispozițiile art. 496 Cod civil, astfel, părintele care nu locuiește în mod statornic cu minorul va avea dreptul să mențină legături personale cu acesta, atât prin intermediul mijlocelor online, cât și fizice.
Mai mult, acest drept fiind subliniat și în literatura de specialitate, fiind necesară prezența ambilor părinți în viața minorului pentru ca acesta să se poată dezvolta în condiții normale și armonioase.
Pe lângă aspectele de ordin legal trebuie să avem în vedere și aspectele realității, absența sau slaba implicare a unuia dintre părinți pot pune presiuni pe părintele cu care minorul locuiește în mod statornic, crescând timpul de implicare în viața minorului dar având efecte și asupra calității interacțiunilor.
Astfel, în perioada în care este declarată starea de urgență se pune problema cum se vor respecta hotărârile judecătorești, având în vedere că mulți dintre cetățenii români se află în afara României.
Potrivit normelor penale aflate în vigoare, art. 287 Cod penal, nerespectarea unei hotărâri judecătorești persoana care se opune la îndeplinirea dispozițiilor prevăzute de hotărârea judecătorească se sancționează cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Deși în condiții normale, persoanele care nu respectă hotărârile judecătorești riscă să fie sancționate de legea penală, în contextul pandemiei cu noul Coronavirus SARS-CoV-2, devin incidente dispozițiile art. 20 Cod penal, fiind în prezența unui caz justificativ.
Starea de necesitate, definită prin art. 20 C0d penal, prevede înlăturarea răspunderii penale pentru o persoană care săvârșește o faptă pentru a se salva pe sine sau pe cineva de la un pericol imediat și care nu poate fi înlăturat, pericol care este de natură să pună în pericol viața, integritatea corporala sau sănătatea sa sau a unei persoane.
Totodată, trebuie să avem în vedere și principiul interesului superior al copilului, consacrat la nivel european, principiu care trebuie să stea la baza tuturor deciziilor și demersurilor în ceea ce privește minorii, pe baza acestui principiu urmând a fi stabilită măsura în care părintele va avea legături personale cu minorul.
Trebuie avută în vedere și posibilitatea carantinării minorului, în contextul în care acesta nu locuiește în mod statornic în România și acesta călătorește din zone grav afectate de pandemie.
Așadar, aceasta situație rămâne la latitudinea părinților, fiind recomandat de autorități să se evite contactul minorilor cu diferite persoane, dar și evitarea călătoriilor cât și activităților recreative în natură sau în zone unde se află mai multe persoane.
Join the newsletter to receive the latest updates in your inbox.