Mostenirea legala sau testamentara?

Moștenirea legală vs moștenire testamentară

Moștenirea legală și testamentară cunoscută si sub denumirea de succesiune, reprezintă acea modalitate prin care sunt transmise bunurile unei persoane care a încetat din viață altor persoane, mai exact, moștenitorilor.

Moștenirea este de două feluri:

• legală, atunci când legea stabilește modul în care operează transmisiunea (ex: cine sunt moștenitorii, ce cote revin moștenitorilor etc);

• testamentară, atunci când defunctul stabilește, prin intermediul unui testament, modul în care operează transmisiunea (ex: cine sunt moștenitorii, ce cote revin acestora etc).

Un aspect interesant este faptul ca cele două feluri de moșteniri pot coexista, în funcție de alegerile pe care persoana decedată le-a luat cu privire la bunurile din patrimoniul său.

Moștenirea testamentară se referă la acea situație cand prin intermediul unui testament, persona care a încetat din viață a înteles să aleagă în mod expres persoana care va beneficia de bunurile sale.

Spre exemplu, dacă defunctul dispune cu privire la întreg patrimoniul său prin testament, moștenirea se va desfășura potrivit testamentului dar în cazul în care defunctul dispune numai cu privire la o parte din patrimoniul său prin testament cealaltă parte din patrimoniu se va desfășura potrivit regulilor moștenirii legale.

Această regulă este prevăzută de art. 955 din noul Cod civil:

“ Patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care iasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament. O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire testamentară, iar cealaltă parte prin moştenire legală.”

Însă, pentru ca un testament să fie legal, acesta trebuie să aibă una din următoarele forme:

• testament olograf – reprezină acel document scris de mână, semnat și datat de către persoana care vrea să lase testament (testator).

• testament notarial (autentic) – acest document este mult mai sigur deoarece acesta este întocmit de catre un notar în anumite condiții ce ii oferă atenticitate

Tin să subliniez faptul că, în cazul în care sunt descoperite mai multe testamente, se va lua în calcul ULTIMUL testament, chiar dacă acesta nu a fost întocmit în fața notarului și este doar un testament olograf, intrucât se consideră că acesta din urma este voința reală a testatorului.

În ceea ce privește mostenirea legală, aceasta are loc în cazul în care persoana care a încetat din viață nu a lăsat scris un testament ori în cazul în care testamentul nu este legal și nu a fost încheiat în una din formele la care am făcut referire mai sus.

Întrucât la moștenire nu ar putea veni toate persoanele care ar avea totuși un interes, sau din punct de vedere juridic, ar avea vocație, Codul civil a prevăzut patru clase de moștenitori legali care vor veni în functie de rangul lor:

• clasa întâi (descendenți) – copiii și copiii acestora, adică nepoți și strănepoți (au dreptul la moștenire atât copiii naturali, cât și cei adoptați).

• clasa a doua (ascendenți și colaterali privilegiați) – mai exact, este vorba de părinți (ascendenți privilegiați) și de frați sau surori (colaterali privilegiați), inclusiv descendenții acestora, precum copii sau nepoți.

• clasa a treia (ascendenți ordinari) – bunici, străbunici (pe linie maternă sau paternă).

• clasa a patra (colaterali ordinari) – mai exact, rudele până la gradul al patrulea, precum mătuși, unchi, veri primari sau frații și surorile bunicilor.

Adică, dacă la mostenire ar avea vocație atât părinții/frații defunctului (ce fac parte din clasa a doua) cât și copii (ce fac parte din clasa întâi), acestia din urmă vor beneficia de întreg patrimoniul lăsat de defunct, întrucât clasa întâi înlătură clasa a doua și așa mai departe pana la clasa a patra.

Așa cum am menționat mai sus, moștenirea se împarte în funcție de clasa de moștenitori, de la clasa întâi spre clasa a patra. Mai exact, moștenitorii din clasa a patra nu vor primi moștenire decât dacă nu există moștenitori înainte lor sau dacă pe aceștia nu îi interesează să primească ceva.

Singura excepție în materie de împărțire a moștenirii este soțul supraviețuitor care se poate prezenta la moștenire împreună cu celelalte clase de moștenitori și îi va reveni o parte mai mică sau mai mare din moștenire.

Iată care este cota pe care o poate primi soțul supraviețuitor:

• un sfert din moștenire dacă este împărțită cu descendenții (copii);
• treime din moștenire dacă este împărțită cu ascendenții privilegiați (părinți) și cu colateralii privilegiați (frați sau surori și copiii acestora);
• jumătate din moștenire dacă este împărțită numai cu ascendenții privilegiați ori doar cu colateralii privilegiați;
• trei sferturi din moștenire dacă este împărțită numai cu ascendenții ordinari (bunici) sau numai cu colateralii ordinari (rude până la gradul al patrulea).

Precizez faptul că există posibilitatea ca soțul supraviețuitor să primească toată moștenirea dacă soții nu au avut copii iar celelalte persoane din clasele 2-4 care ar fi avut vocație nu doresc sau nu mai sunt în viață.

Un aspect des întâlnit în practică este atunci când decesul persoanei se realizează în plin proces de divorț. În această situație, , soțul supraviețuitor are dreptul la moștenire conform cotelor indicate mai sus dacă, la momentul decesului, nu exista deja o hotărâre de divorț.

Altfel spus, căsătoria va înceta prin moartea soțului si nu prin intermediul divorțului care de altfel nici nu s-a finalizat.

Un alt aspect important este cel al concubinilor care, conform legislației în vigoare, nu au drept de moștenire unul asupra celuilalt.