Munca la domiciliu versus telemunca

Munca la domiciliu versus telemunca

În această perioadă de grea încercare pentru companiile din România, o soluție cât mai bună este lăsarea angajaților să lucreze de acasă prin implementarea muncii la domiciliu sau a telemuncii, însă toate aceste măsuri pot fi luate doar în concordanță cu legislația muncii.

O măsură de bun augur în acest sens a fost luată prin Decretul președintelui României nr. 195 din data de 16.03.2020 prin care s-a instituit starea de urgență pe teritoriul țării noastre în urma căreia angajatorii s-au pot prevala de prevederile art. 48 din Codul Muncii privind posibilitatea angajatorilor de a introduce munca la domiciliu sau telemunca printr-o DECIZIE UNILATERALĂ fără necesitatea încheierii unui act adițional la contractul individual de muncă.

Care sunt diferențele dintre cele două?

• telemunca este prevăzută si reglementată prin Legea nr. 18/2018 și reprezintă acea formă de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor.

• munca la domiciliu este prevăzută de art. 108 din Codul muncii: sunt consideraţi salariaţi cu munca la domiciliu acei salariaţi care îndeplinesc, la domiciliul lor, atribuţiile specifice funcţiei pe care o deţin iar în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariaţii cu munca la domiciliu îşi stabilesc singuri programul de lucru.

În esență, principala diferență dintre cele doua forme de muncă la distanță este din punct de vedere al teritoriului în care aceata trebuie realizată: spre deosebire de munca la domiciliu, în cazul telemuncii, locul muncii va putea fi NU NUMAI domiciliul, dar și în orice alt loc ales de către salariat, în afara locului de muncă organizat de angajator.

Un aspect foarte important și des întâlnit în practică prin existența unor abuzuri din partea angajatorilor este faptul că salariatul beneficiază DE TOATE DREPTURILE recunoscute de lege, prin regulamentele interne si contactele colective de muncă aplicabile salariaților.

Astfel, chiar și în cadrul adoptării celor doua forme de muncă la distanță angajatorul este obligat de a oferi tichetele de masă ( în măsura în care se beneficia și anterior de acest drept) sau alte bonusuri salariale prevăzute în contract.

Totuși, pentru a lua o astfel de decizie unilaterală, angajatorul are anumite obligații în lipsa cărora această decizie poate fi anulată iar în măsura în care vă simțiți lezați aveti chiar posibilitatea de a solicita anumite daune-interese.

Pentru a fi în conformitate cu legea, angajatorul are obligația de a emite în scris această decizie ce va trebui să cuprindă cel putin urmatoarele elemente:

• faptul că salariatul lucrează de la domiciliu;
• perioada de timp în care această masură se va aplica;
• programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului, precum si modalitatea concretă de realizare a controlului;
• obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, a materiilor prime și a materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează.

Însă, întrebarea cea mai des întâlnită este cea referitoare la raportările pe care angajatorul trebuie să le realizeze în REVISAL (registrul de evidență a salariaților).

Răspunsul este unul cât se poate de simplu dacă avem în vedere că, prin această decizie unilaterală sau chiar de comun acord cu angajatul, se modifică tipul contractului individual de muncă ceea ce în mod obișnuit atrage si necesitatea înregistrarilor corespunzătoare în REVISAL.

Modificări din punct de vedere fiscal?

Din acest punct de vedere trebuie să știți că în ambele forme de muncă la distanță se înregistrează venituri din salarii ce sunt supuse acelorași condiții impozabile, respectiv impozitul pe venit și al cel al contribuțiilor sociale obligatorii.

Mai mult, aceată perioadă se consideră vechime în muncă și perioade de stagiu pentru asigurări sociale de stat ( adică pensie și sănătate).

În concluzie, cele două forme de muncă la distantă nu ar trebuie să aduce modificări majore în ceea ce priveste activitatea dumneavostră sau din punct de vedere al remunerației primite, motiv pentru care, în cazul acestă măsură v-a prejudiciat, nu ezitați să luați legătura cu un avocat specializat în astfel de cauze așa încât prejudiciul moral sau material să fie recuperat pe deplin.