Ordin de protectie respins

ordin de protectie respins

Practica judecatoreasca:

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:

În fapt, pârâtul este fostul soț al reclamantei, aceștia având împreună un copil, respectiv minorul ….Părțile nu mai locuiesc împreună.

Astfel, prin sentința civilă nr…..pronunțată de Judecătoria Sectorului …. București în dosarul nr…… definitivă la data de 21.08.2109 prin respingerea apelului, printre altele, a fost desfăcută din culpă comună căsătoria părților, cu exercitarea autorității părintești în comun și stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei. Prin această hotărâre nu a fost stabilit vreun un program de legături personale între pârât și fiul său.

În drept, potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie„, (l) Persoana a cărei viată, integritate fizică sau psihică ori libertate estepusă în pericol printr-un act de violentă din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protectie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre măsurile – obligații sau interdicții prevăzute la lit.a — h, printre care obligarea agresorului Ia păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.

De asemenea, conform art. 3 din Legea nr. 217/2003, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.

Potrivit art. 4 din același act normativ, violenta în familie se poate manifesta sub mai multe forme, printre care: violenta verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violenta psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; violenta fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar.

Conform art. 5 lit. a din Legea nr. 217/2003, în noțiunea de membru de familie intră fostul soț. Relația de foști soți dintre reclamantă și pârât se încadrează în această noțiune de membru de familie, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile legii menționate.

De asemenea, potrivit art. 249 C.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.

Instanța reține că, pentru emiterea unui ordin de protecție, trebuie să analizeze dacă comportamentul agresorului constituie un pericol real și iminent pentru viața și integritatea fizică a victimei, copiilor acesteia sau altor rude și dacă prin atitudinea agresorului i-au fost încălcate victimei sau celorlalți membri de familie drepturi fundamentale, fiind supuși unor suferințe fizice, psihologice sau de altă natură.

Instanța reține că emiterea unui ordin de protecție presupune intervenția brutală a autorităților (instanța de judecată și alte autorități ale statului) în dreptul la viața privată a persoanelor, prin îngrădirea extremă a unor drepturi, până la suprimarea temporară a acestora, care nu poate avea loc decât în condiții absolut excepționale, când, în lipsa intervenției, se poate intui existența unei stări de pericol pentru desfășurarea normală a vieții persoanei/persoanelor agresate, generate de violența agresorului, manifestată în diferitele modalități descrise de lege.

Dincolo de această stare excepțională, care trebuie dovedită în fiecare caz în parte, nemulțumirile dintre membrii familiei, care pot genera conflicte, dovedesc doar o stare de incompatibilitate intervenită intre membrii familiei și care poate fi rezolvată pe calea unei acțiuni de drept comun și nu prin aplicarea unor restricții și limite fizice de către instanța de judecată.

În lipsa unei stări de pericol, care trebuie probate în mod riguros, în fiecare caz în parte, orice persoană este liberă să își gestioneze relațiile sociale și familiale, să tolereze și să dezvolte comportamente și limbaje considerate de societate improprii și inadecvate, până la limita la care reușește să dovedească, prin probe, că aceste atitudini și manifestări au devenit periculoase în mod real, pentru integritatea fizică și psihică a victimei.

În speță, procedând la analiza pe fond a cererii de emitere ordinului de protecție formulată de reclamantă, instanța o consideră neîntemeiată, câtă vreme în cauză nu s-a făcut dovada că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ale reclamantei ar fi puse în pericol de către pârât, reclamanta nereușind să probeze că pârâtul ar fi exercitat împotriva sa vreuna dintre formele de violență definite de art. 4 din Legea nr. 217/2003 republicată.

Din probele de la dosar, respectiv scrisoare medicală emisă de Spitalul Clinic de Urgență… chitanța nr. … emisă de INML Mina Minovici (f. 19), coroborate cu cele constatate de agenții de poliție în cadrul procesului verbal întocmit la data de …., dar și cu propriile declarații ale reclamantei (f.45, 47), instanța reține că în seara zilei menționate, între părți a avut loc un conflict legat de înapoierea minorului lor la locuința mamei, în prezența fiului părților și a altor membri de familie ai pârâtului (mama și fratele). Agenții de poliție au reținut că reclamanta nu prezenta urme vizibile de agresiune la momentul la care au ajuns la fața locului, aceștia nefiind de față la exercitarea pretinselor violențe fizice de către fostul soț împotriva reclamantei. Fostul soț al reclamantei nu a fost de față la momentul apariției agenților de poliție la fața locului. Cu toate acestea, imediat după prezentarea agenților de poliție, în prezența acestora, fratele pârâtului, numitul ….a exercitat violențe verbale și fizice împotriva reclamantei, respectiv aceștia și-au adresat reciproc jigniri și amenințări, iar fostul cumnat a lovit-o cu o legătură de chei provocându-i o rană de aproximativ 0,5 cm deasupra arcadei drepte, victima fiind condusă la spital pentru acordarea îngrijirilor medicale.

In concluzie, instanța constată că reclamanta nu și-a probat susținerile în sensul că fostul soț i-ar fi aplicat violențe fizice și verbale la data de …., ci doar că a fost agresată de fostul său cumnat. Pe de altă parte, nu se poate reține susținerea reclamantei în sensul că fostul soț l-ar fi instigat pe fratele său să-i aplice violențe fizice și verbale, câtă vreme la momentul exercitării acestora prin aruncarea cheilor și adresarea unui limbaj violent pârâtul nici nu se afla de față, acesta plecând de la fața locului după înapoierea minorului mamei, așa cum s-a reținut de către agenții de poliție prezenți în …. unde a avut loc incidentul dintre reclamantă și fostul cumnat în seara zilei de ….

De altfel, conform dispozițiilor art.22 ind. 1 din Legea nr.217/2003, dacă agenții de poliție aflați la fața locului în exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi constatat că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea reclamantei să fie puse în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc, aceștia ar fi trebuit să emită un ordin de protecție provizoriu.

Prin urmare, în speță, având în vedere că reclamanta nu a dovedit că pârâtul a exercitat violențe împotriva sa Ia data de 08.09.2019, instanța constată că nu se conturează nicio stare de pericol cu privire la viața, integritatea ori sănătatea fizică sau psihică a reclamantei ce ar impune drept măsură de urgență emiterea unui ordin de protecție.

Totodată, așa cum s-a arătat anterior, se mai reține că cererea de emitere a ordinului de protecție este, în esență, o măsură excepțională și vremelnică, iar în situația în care neînțelegerile dintre părți cu privire la minor persistă în continuare, există alte mijloace procesuale specifice prin care pot rezolva această situație.

Având în vedere toate cele expuse anterior, considerând că pârâtul….. nu constituie în acest moment, conform probelor administrate în cauză, un pericol pentru reclamantă și că nu se impune din acest motiv reglementarea relațiilor familiale în procedura specială reglementată de Legea nr. 217/2003, instanța va respinge cererea de emitere a ordinului de protecție ca neîntemeiată.

În ceea ce privește onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 500 lei, desemnat pentru asistarea juridica a pârâtului, instanța va dispune ca plata sumei să fie achitată din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art.451 și urm. C.pr.civ., fiind în culpă procesuală, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea de emitere a ordinului de protecție, formulată de reclamanta….în contradictoriu cu pârâtul …..

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Stabilește în sarcina statului și în favoarea Baroului București suma de 500 lei reprezentând onorariu asistență juridică din oficiu pentru pârât.

Numai cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 4 București

Te afli intr-o astfel de situatie? Solicita o OFERTA DE ONORARIU telefonic sau pe whats app, la 0740 807 892, pentru a te apara in dosar!