Practica judiciara suplinire acord tata transfer alta scoala:

Practica judiciara suplinire acord tata transfer alta scoala:

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanta reţine următoarele:

În fapt, părțile sunt părinții minorei PM, născută la data de 20.01.2010, în prezent aceștia aflându-se în proces de divorț, fiind pronunțată sentința civilă nr. ….de Judecătoria Sectorului 2 Bucureștiîn dosarul nr. X/300/2017, în prezent în faza apelului, prin care s-a desfăcut căsătoria dintre părți, s-a stabilit ca autoritatea părintească cu privire la minoră să se exercite în comun, de ambii părinți, s-a stabilit locuința minorei la mamă, stabilindu-se contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere și educare a minorei, fiind stabilit și un program de legături personale între tată și minoră

În prezent, minora …. este înscrisă în clasa a doua în cadrul Școlii Italiene AM din septembrie 2016, înscriere făcută de tatăl pârât, fără acordul mamei, minora fiind înscrisă anterior –martie 2016 și la Liceul IW de către mama reclamantă, fără acordul tatălui, existând conflicte între părți în acea perioadă cu privire la unitatea de învățământ pe care minora ar trebui să o frecventeze.

În drept, potrivit art. 51 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale. Părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor şi au obligaţia să înscrie copilul la şcoală şi să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor şcolare.

Conform art. 36 alin. 3 din același act normativ, în situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți.

În final, art. 486 C.civ. stabilește că dacă între părinți exista neînțelegeri cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, între acestea fiind și înscrierea copilului minor în învățământul primar obligatoriu și respectiv alegerea școlii, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.

Școala AM este o unitate privată de învățământ, neacreditată de Ministerul Educației Naționale în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, susținerile pârâtuluireferitoare la faptul că unitatea școlară ar fi recunoscută în baza Memorandumului de înțelegere între Guvernul României și Guvernul Republicii Italiene privind funcționarea secțiilor școlare bilingve româno-italiane, publicat în M.Of. nr. 533/22.07.2002 (f. 299-300) fiind neîntemeiate, acesta prevăzând doar încercarea extinderii, pe viitor, a proiectului bilingv la Școala AM din București.Unitatea de învățământ frecventată de minoră are o programă școlară conform curriculumului italian, prevăzând un număr de 2 ore de limba română și 8 ore de limba italiană.Instanța constată că pârâtul a justificat alegerea acestei școli prin prisma faptului că nivelul de educație oferit de unitatea de învățământ privată este superior celui oferit de unitățile de învățământ de stat, aspecte care nu pot fi reținute ca întemeiate, în condițiile în care, în mod real, nu este pertinentă o astfel de comparație, fiind vorba despre sisteme educaționale diferite.În schimb, pârâtul nu a oferit o justificare pertinentă pentru care minora ar trebui să urmeze cursurile unei școli unde predarea se face în limba italiană, cu doar 2 ore de limba română în programa școlară, susținerile acestuia referitoare la faptul că limba italiana ar fi o limbă de circulație internațională și că minoraar putea studia suplimentar limba română în afara cursurilor școlare, precum și că minora își va putea însuși noțiunile necesare pentru promovarea, în viitor, a examenului de bacalaureat (prin răspunsurile la întrebările nr. 14, respectiv 5 din interogatoriu) fiind în vădită contradicție cu faptul că pregătirea școlară a unui copil trebuie adaptată mediului de viață și de activitate, în speță, cel românesc. În același timp, instanța va avea în vedere și faptul că predarea în cadrul Școlii AM se efectuează în limba italiană, minora însușindu-și această limbă pe parcursul școlarizării sale, martora DD, bunica maternă a minorei arătând că aceasta are dificultăți în a pregăti temele pentru acasă din pricina faptului că nu înțelege foarte bine limba italiană și enunțul cerințelor, folosind dicționarul pentru a desluși înțelesul acestora.

Declarația martorei se coroborează și cu înscrisurile aflate la filele 267-271 cuprinzând răspunsurile scrise minorei la enunțurile exprimate în limba italiană, acestea fiind în majoritatea lor greșit înțelese de minoră. Prin urmare, declarația martorei RC, care a arătat că minora și-a însușit limba italiană și nu are dificultăți în a înțelege textele în limba italiană urmează a fi îndepărtate de instanță.

Nu în ultimul rând, din răspunsul Școlii AM transmis instanței, pârâtul figura la data de 17.04.2018 cu un debit de 3.923 euro reprezentând taxa de școlarizare aferent anului 2017-2018, prevăzându-se că în cazul în care pârâtul nu achită debitul restant până la data de 08.06.2018, minora nu va putea fi înscrisă în anul școlar următor, 2018-2019; or, pârâtul a făcut dovada achitării numai a sumei de 4.600 lei la data de 21.06.2017, nicidecum a debitului restant la data emiterii adresei.

Prin urmare, deși pârâtul a susținut faptul că acesta suportă taxele de școlarizare, din probele administrate rezultă că acesta are dificultăți în achitarea acestor sume, aspect de natură a pune în pericol, pe viitor, certitudinea asigurării mijloacelor financiare necesare pentru urmarea de către minoră a acestei unități de învățământ.

Cât privește dificultatea reclamată de pârât de adaptare minorei la o altă unitate de învățământ, instanța apreciază că aceasta este inerentă oricărei schimbări în viața unui copil, fiind însă preferabil ca acest lucru să se întâmple mai degrabă mai devreme decât mai târziu, când minora ar avea de recuperat mai multe cunoștințe care nu fac parte din curriculum școlii la care este în prezent înscrisă și care i-ar putea crea acesteia un sentiment de inferioritate.

Pe cale de consecință, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada faptului că interesul superior al minorei reclamă că aceasta să urmeze cursurile unei unități de învățământ din sistemul de stat.În ceea ce privește unitățile de învățământ din sistemul de stat, reclamanta a solicitat, în principal, transferul minorei la Școala Gimnazială nr. X, iar în subsidiar la Școala Gimnazială nr. Y, la care minora este arondată conform circumscripției școlare.

Instanța va ține seama de dispozițiile art. 8 alin. 2 din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, potrivit cărora școlarizarea elevilor se realizează la unitățile de învățământ la care domiciliul copilului este arondat, părintele având dreptul de a solicita şcolarizarea copilului la o altă unitate de învăţământ cu clase de învăţământ primar sau gimnazial decât cea la care domiciliul său este arondat doar în condițiile alin. 4 ale aceluiași articol, care se aprobă de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ la care se solicită înscrierea, în limita planului de şcolarizare aprobat, după asigurarea şcolarizării elevilor din circumscripţia şcolară a unităţii de învăţământ respective.Prin urmare, instanța nu poate dispune suplinirea consimţământul pârâtului cu privire la transferul minorei PM decât la unitatea de învățământ de la domiciliul acesteia, respectiv Școala Gimnazială nr. Y București, urmând a admite în parte cererea și a dispune în consecință.