Procedura partajului intre fostii soti, in 2018!!!

PARTAJUL BUNURILOR COMUNE ÎNTRE FOȘTII SOȚI

Fie odată cu introducerea cererii de divorț, fie după finalizarea procesului de divorț, foștii soți ajung in majoritatea cazurilor să își pună problema partajării bunurilor pe care aceștia le-au dobandit în timpul căsătoriei.

Deși legiuitorul prevede posibilitatea împărțirii bunurilor prin acordul părților, în practică, puține sunt situațiile când foștii soți ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor pe care le-au dobândit în timpul căsătoriei.

Astfel, de cele mai multe ori se ajunge în situația în care neîntelegerile privind partajarea bunurilor comune ajung să fie tranșate în fața unei instanțe de judecată.

Iată câteva aspecte teoretice și practice pe care ar fi bine să le cunoașteți în situația în care vă confruntați cu un proces de partaj, în urma desfacerii căsătoriei:

Bunurile care sunt considerate bunuri comune

Bunurile dobândite în timpul căsătoriei/regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor.

De asemenea, veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale şi altele asemenea, precum şi veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanța privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunităţii.

Bunurile care sunt considerate bunuri proprii

Aceste bunuri nu pot fi supuse împărțelii deoarece aparțin doar unuia dintre soți. Sunt Bunuri proprii:
a) bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;
b) bunurile de uz personal;
c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;
d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;
e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;
f) indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;
g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;
h) fructele bunurilor proprii.

Cât revine fiecăruia dintre soți?

Cota-parte care se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește raportat la contribuția sa la dobândirea și întreținerea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Astfel, cotele pot fi egale sau inegale, in funcție de aportul fiecăruia dintre soți.

Încă din 1978, Tribunalul Suprem, a statuat cu valoare de principu că ”la determinarea cotelor ce se cuvin soților din bunurile comune, instanța nu trebuie să pornească de la prezumția că fiecare soț are dreptul la o cotă invariabilă de 50%, ci urmează să stabilescă în concret, pe bază de probe, care este întinderea dreptului fiecărui soț din dreptul de proprietate asupra bunurilor comune, în raport de contribuția efectivă la dobândirea acestora”

Deși potrivit art. 357 alin. 2 teza a II a C.civ. se prevede că până la proba contrară se prezumă că soții au avut o contribuție egală, această prezumție operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât a celuilalt. Aportul poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, inclusiv prin depozițiile martorilor și prin prezumții simple.

Astfel, dacă vă aflați în situația în care ați contribuit mai mult la ”averea familiei”, nu ezitați să aduceți probe prin care să dovediți că ați contribuit cu mai mult de 50% .

Contribuția în muncă

Nu doar contribuția ce constă în bani sau în bunuri se ia în calcul la stabilirea cotei ce se atribuie fiecăruia dintre soți, ci și contribuția constând în muncă.

Astfel, contribuția soților se stabilește nu numai în funcție de aportul de ordin material al acestora, ci și în funcție de munca prestată în gospodărie și pentru creșterea copiilor, se ține seama de orice alte împrejurări de natură să contribuie la determinarea corectă și echitabilă a participării soților la patrimoniul comun, cum ar fi: ajutorul primit din partea părinților la asigurarea locuinței și a întreținerii gospodăriei soților, de împrejurarea dacă unul dintre soți s-a sustras de la prestarea unei munci folositoare, ori că a irosit o parte din bunurile comune, de inegalitatea veniturilor soților, contribuția fiecărui soț la lichidarea sau reducerea pasivului comunitar, sumele de bani pe care unul dintre soți le-a cheltuit cu întreținerea copiilor săi, sau dacă soțul a contribuit la întreținerea copilului celuilalt soț și orice alte asemenea împrejurări.

Alte aspecte practice
Într-o decizie de speță, referitoare la existența sau inexistența dreptului de proprietate al unuia dintre soți asupra unui imobil dobândit în timpul căsătoriei, ”Instanța a reținut, cu privire la bunul imobil că, deși titlul de proprietate a fost emis doar pe seama soțului, iar dreptul de proprietate asupra imobilului s-a intabulat doar în favoarea acestuia, contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia soțul a dobândit imobilul a fost încheiat în anul 1980, în timpul căsătoriei părtilor. Prin urmare, imobilul reprezintă bun comun, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 339 NCC. Pentru a se asigura realitatea înscrierilor de carte funciară, instanța a dispus rectificarea mențiunilor, în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea ambilor soți, în întregime, ca bun comun, dobândit prin cumpărare în timpul căsătoriei.”

Într-o altă situație unde unul dintre soți a susținut că a achitat din bunuri proprii ratele la un împrumut, instanța a reținut: ”Reiterarea prezumției comunității și faptul că veniturile obținute din muncă sunt bunuri comune, precum și că acest împrumut a fost contractat în timpul căsătoriei și a fost restituit tot în timpul căsătoriei, fără a se dovedi care au fost acele bunuri proprii ale fostei soții, cu ajutorul cărora a reușit să achite împrumutul, a determinat reținerea de către instanța a netemeiniciei susținerilor fostei soții în legătură cu modalitatea de restituire a împrumutului. În consecință, instanța a admis în parte cererea reconvențională a fostului soț, constatând dreptul de creanță al acestuia împotriva fostei soții reprezentând cota-parte de 1/2 din împrumutul contractat de aceasta în timpul căsătoriei și restituit tot în timpul căsătoriei din veniturile comune.”

În concluzie, în cazul în care vă aflați în situația unui partaj iminent, nu ezitați să vă informați detaliat cu privire la drepturile pe care le aveți și cu privire la probele pe care trebuie să le administrați pentru a câstiga în instanță, dacă este cazul, ceea ce vi se cuvine.

Legislație
Legea 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 15 iulie 2011
Legea 134/2010 privind Codul de Procedura Civila, republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 247 din 10 aprilie 2015

Avocat specializat partaj Bucuresti, Avocat Bucuresti, Avocat partaj Sector 1, Avocat partaj Sector 2, Avocat partaj Sector 3, Avocat partaj Sector 4, Avocat partaj Sector 5, Avocat partaj Sector 6, Avocat partaj Buftea, Avocat partaj Cornetu, Avocat partaj Bolintin Vale, Avocat partaj Giurgiu, Avocat partaj Oltenita, Avocat partaj Slobozia, Avocat partaj Fetesti, Avocat partaj Calarasi, Avocat partaj Lehliu Gara, Avocat partaj Urziceni, Avocat partaj Pascani, Avocat partaj Iasi, Avocat partaj Alexandria