Program vizita minor

program vizita minor

Practica judecatoreasca:

Potrivit art. 997 Cod procedură civilă, instanta de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului ca există aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii în cazuri grabnice, pentru pastrearea  unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Potrivit art. 920 Cod procedură civilă, instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonan(čł președinlială, pnâsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obliga,’ia de întrełinere. la încasarea alocatiei de stat pentru copii și la folosința locuinței tantiliei.

Procedând la analizarea cu prioritate a excepției de inadmisibilitate invocată de pârâtă prin întâmpinare în referire la art. 997 Cod procedură civilă, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă. Chiar dacă prevederile art. 920 Cod procedură civilă nu prevad în mod expres posibilitatea stabilirii unui program de legături personale și în situația relatiilor de concubinaj, instanța reține că acestea trebuie aplicate prin analogie, în interesul copilului. atât timp cât sunt verificate și celelalte condiții indicate în art. 997 Cod procedură civila ordonanta președințială este admisibilă, însă spre desebire de celelalte măsuri indicate în art. 92() Cod procedură civilă fiind necesar să se verifice urgența și paguba iminentă iar acestea rezultă din necesitatea păstrării, în interesul minorului, a legăturii cu ambii părinți chiar și pe perioada soluționării acțiunii de fond.

Admisibilitatea ordonanței președințiale, în general, trebuie analizată și în raport de îndeplinirea condițiilor speciale, anume urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.

Prima condiție ce justifică folosirea ordonanței președințiale este urgența, care trebuie analizată în raport de circumstanțele obiective ale cauzei. Legiuitorul a prezumat îndeplinirea condiției urgenței în cazul luării, în timpul procesului de divorț (aplicabile prin analogie și la situația concubinajului), a unor măsuri vremelnice referitoare la încredințarea copiilor minori, la obligația de Întreținere, la alocația pentru copii și la folosirea locuinței (art. 920 Cod procedură civilă). În speță, părțile sunt în proces privind situația minorului, așa cum s-a arătat mai sus, pe rolul Judecătoriei Buftea aflându-se dosarul nr. ……, astfel încât fiind vorba de măsuri ce vizează minorul instanța apreciază că condiția urgenței este prezumată, cu precizările anteriore de la analiza inadmisibilității.

În privința vremelniciei, măsura va dăinui până la soluționarea definitivă a dosarului nr……, iar cât privește ultima condiție, măsura nu va antama fondul, instanța fiind chemată să facă o analiză sumară, doar „pipăind” fondul, folosind un termen consacrat în doctrină și jurisprudență.

In ceea ce privește locuința minorului, instanța constată că, potrivit susținerilor părților și probatoriului administrat că acesta se află la mama-pârâtă.

In ceea ce privește cererea privind stabilirea unui program de legături personale cu minorul, instanța reține că părintele care nu locuiește în mod statornic cu copilul minor, are dreptul de avea legături personale cu acesta, conform dispozițiilor art. 495 alin. 6 C.civ., art. 17 din Legea nr. 272/2004.

Potrivit Legii 272/21.06.2004 (publicată în M.Of., Partea I nr.557 din 23.06.2004) principiul interesului superior al copilului prevalează în toate demersurile și deciziile care privesc copii, iar art. 37 din aceeași lege prevede că „minorul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială”. Articolul 3 alin. I din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (ratificată prin Legea 18/1990, republicată în M.()f. 314 din data de 13.06.2001) consacră același principiu al interesului superior al copilului. Astfel, potrivit acestui articol, „ în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituții publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorități administrative sau de organe legislative, interesele superioare ale copilului trebuie să fie luate în considerare eu prioritate”.

Dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul de vizitare a acestuia este consacrat și de art. 8 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului (cauza Keegan e. Irlandei, hotărârea din 26 mai 1994), statele având obligația pozitivă de a nu împiedica tatăl să stabilească legături cu copilul dacă dorește să facă acest lucru. Cu toate acestea, obligația autorităților nu este absolută, chiar dacă este vorba despre relații de familie având la bază filiația naturală. Natura și întinderea acestora depind de circumstanțele fiecărei cauze în parte (cauza Pini, Bertani, Manera și Atripaldi c. României ).

Dispozițiile Legii nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care au caracter de prevederi speciale promovează ideea menținerii relațiilor personale ale copilului eu părinții, rudele, realizate prin întâlniri, vizite. Acest drept se menține pentru copil și când este separat de un părinte – art. 14, 15, 16 din legea menționată.

Se arată însă, în art. 17 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 că, luând în considerare cu prioritate interesul superior al copilului se poate limita exercitarea acestui drept, când există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală morală a copilului.

Totodată, în cauză, instanța va avea în vedere și interesul superior al copilului, respectiv acela de a avea un echilibru psiho-afectiv prin legături directe cu ambii părinți.

În dimensionarea programului de vizită, instanța va avea în vedere relațiile dintre părți ce au permis, în perioada imediat anterioară judecății, ca reclamantul să poată vedea minora (așa cum rezultă din răspunsurile acestora la interogatoriu), sens în care instanța va acorda importanța cuvenită posibilității părților de a se înțelege în privința locului de vizită, la un loc apropiat stabilit de comun acord de părți, de exemplu la domiciliul unei rude sau unor prieteni.

Din analiza conversațiilor dintre părți, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse, rezultă că ambii părinți reușesc, cel mai adesea, să treacă peste problemele personale și să discute despre interesul copilului.

Însă, fiind necesar a lămuri situația programului de vizitare chiar și în situația unor neînțelegeri privind locul, apreciază, analizând sumar fondul drepturilor și situația minorului, că interesul superior al acestuia este mai bine protejat în raport de vârsta de doar 7 luni dacă legăturile personale se realizează, în lipsa acordului, la domiciliul unde este locuința minorului. pârâta având obligația de a se gândi la interesul copilului iar nu la reclamantului.

În raport de vârsta minorului, ce implică un atașament puternic inerent fâță de małnă ar fi contrar interesului copilului ca acesta să fie lipsit de prezența mamei chiar și pentru perioade de până la 24 de ore.

La această vârstă atașamentul copilul se dezvoltă prin interacțiunea directă cu părintele  indiferent de locul unde se desfășoară aceasta.

Instanța reține că din răspunsurile la interogatoriu și corespondența părților, nu rezultă că la întâlnirile anterioare ar fi existat discuții sau certuri între părți care să afecteze minorul și care să împiedice un program care să țină cont și de situația vârstei minorului și de drepturile tatălui.

Instanța are in vedere că orice copil are dreptul de a avea doi părinți care trebuie să conlucreze, chiar și după despărțire, având în gând doar interesul minorului iar nu comportamentul din relația acestora.

Analizând doar sumar situația acestuia, instanța nu poate acorda un program extins solicitat de pârât, ce implică o perioadă îndelungată, aceste aspecte urmând a fi analizate în profunzime de instanța ce judecă cererea din dosarul……

Un program de aproximativ 30 ore/lună permite tatălui (temporar, apoximativ 6 luni, până la soluționarea cauzei în fond) păstrarea legăturii cu minorul fără a afecta intreresul acestuia”

• Prin urmare, instanța consideră, în interesul superior al minorului ca legăturile personale tată-minoră, având în vedere vârsta minorului, să fie exercitate, în prezența ambelor părți, într-un loc stabilit de comun acord sau, în lipsa acordului, la locuința pârâtei, astfel:
• al doilea și al patrulea week-end din lună, duminica între orele 14.00-20.00,

– în zilele de miercuri fiecare săptămână din fiecare lună între orele 17.00-20.00.

Pentru a permite dezvoltarea relațiilor îndeosebi cu părinții, pârâta are obligația de a asigura un spațiu privat din locuință, de exemplu camera copilului, în care minorul să poată conștientiza prezența tatălui, în lipsa altor persoane, precum rude, bonă, cu excepția celor stabilite de comun acord.

Tatăl are dreptul de a organiza și participa împreună cu mama la petrecerea aniversară și onomastică a minorului într-un loc stabilit de comun acord sau, în lipsa acordului, la locuința pârâtei.

In raport eu vârsta minorului, ce nu va conștientiza importanța sărbătorilor religioase sau onomastice, ținând cont de caracterul provizoriu al măsurilor, nu se impune stabilirea unui program de vizitare în raport cu acestea, în măsura în care nu se suprapun cu programul stabilit anterior.

Conform art. 997 alin. 2 Cod procedură civilă hotărârea este executorie de drept și vremelnică.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea de ordonanță președințială, promovată de reclamantul……., în contradictoriu cu pârâta ……., privind stabilirea de legături personale cu minorul ……..

Incuviințează reclamantului să aibă legături personale cu minorul ……., după următorul program:

– al doilea și al patrulea week-end din lună, duminica între orele 14.00-20.00, – în zilele de miercuri din fiecare săptămână între orele 17.00-20.00.

Programul de legături personale se va realiza, în prezența ambelor părți, într-un loc stabilit de comun acord sau, în lipsa acordului, la locuința pârâtei, cu asigurarea unui spațiu privat.

Tatăl are dreptul de a organiza și participa împreună cu mama la petrecerea aniversară și onomastică a minorului într-un loc stabilit de comun acord sau, în lipsa acordului, la locuința pârâtei.

Executorie și vremelnică până la soluționarea definitivă a dosarului civil cu nr…..

Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.