Program vizita minor

Program vizita minor: practica judecatoreasca:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1552 din data de 11.12.2017, Judecătoria  XXXa admis acţiunea formulată de reclamantul  XXX, împotriva pârâtei  XXX, a stabilit la pârâtă locuinţa minorului  XXX, născut la  XXX, a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului  XXX să fie exercitată de ambii părinţi, a obligat reclamantul să plătească pârâtei pensie de întreţinere în favoarea minorului  XXX, în cotă de 1/6 din veniturile nete lunare, pe care reclamantul le primeşte de la  XXX, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorului, a obligat  pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul  XXX, în sensul de a-l lua în domiciliul lui în prima şi a treia săptămână din fiecare lună, de vineri ora 18,00 până duminica ora 17,00; o lună în vacanţa de vară; cate o zi de Crăciun şi de Paşte de la ora 10,00 până la ora 19,00 şi a compensat  cheltuielile de judecată.
In motivare, instanţa a reţinut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Judecătoriei  XXX la data de 13 decembrie 2016 reclamantul  XXX a chemat în judecată pe pârâta  XXX, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să stabilească la pârâtă locuința minorului  XXX, născut la 8 august 2004, autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinți, el să aibă legături personale cu minorul, în sensul de a-l lua în domiciliul lui în prima şi a treia săptămâna din lună de vineri ora 18,00 până duminică ora 17,00; o lună în vacanţa de vară şi câte o zi de Crăciun şi Paste de la ora 10,00 până la ora 19,00 şi să plătească pârâtei pensie de întreținere în favoarea minorului.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în urma relației de căsătorie cu pârâta s-a născut minorul  XXX, iar prin sentinţa 1203/2008 a Judecătoriei Vălenii de Munte, definitivă prin decizia 564/2009 s-a dispus desfacerea căsătoriei şi obligarea pârâtei să-i permită să aibă legături personale cu minorul în prima şi a treia sâmbătă din lună, între orele 09,00 – 19,00 la domiciliul lui şi în a doua şi a patra săptămâna în ziua de marţi între orele 17,00 – 20,00 la domiciliul pârâtei, o săptămână în concediul de odihnă a reclamantului la domiciliul acestuia şi o zi în perioada sărbătorilor de Paști şi Crăciun, între orele 09,00 – 14,00, la domiciliul tatălui.
În continuare, reclamantul arată că prin decizia civilă nr. 184 din 08 febr.2011 a Tribunalului Prahova a fost obligat să plătească pensie de întreţinere în favoarea minorului în procent de 25% din venitul net realizat.
Mai precizează reclamantul că la acest moment este căsătorit şi mai are doi copii minori în întreţinere.
Pârâta a formulat întâmpinare, precizând că cele relatate de reclamant nu corespund adevărului.
Mai menţionează pârâta că prin sentinţa de divorţ i s-a încredinţat ei spre creştere şi educare minorul, astfel încât solicitarea reclamantului este una formală.
În ceea ce priveşte exercitarea autorităţii părinteşti pârâta arată că reclamantul nu a fost obstrucţionat în exercitarea acestui drept, de care de altfel nu a înţeles să se folosească în fapt, iar cu privire la programul de legături personale cu minorul reclamantul nu a fost împiedicat să beneficieze de acest program stabilit de instanţă.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, s-a luat interogatoriu pârâtei şi au fost audiate martorele Matei Gabriela şi  XXX.
In fapt, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1203 din 9 iunie 2008 a Judecătoriei  XXX s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor şi i s-a încredinţat pârâtei spre creştere şi educare minorul  XXX, născut la 8 august 2004.
Prin decizia civila nr. 564 din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Prahova – Secţia civilă, s-a admis apelul declarat de pârâta  XXX împotriva sentinţei civile nr. 412 din 16 febr.2009 a Judecătoriei  XXXşi s-a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că pârâta a fost obligată să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul  XXX, de doua ori pe lună, în prima şi a treia sâmbătă din lună, între orele 09,00 – 19,00 la domiciliul reclamantului, în a doua şi a patra săptămână în ziua de marţi între orele 17,00 – 20,00 la domiciliul pârâtei, o săptămână în concediul de odihnă al reclamantului, la domiciliul acestuia şi o zi în perioada sărbătorilor de Paşte şi Crăciun, între orele 09,00 – 14,00 la domiciliul tatălui.
După cum precizează martora  XXX, minorul  XXX, se află în prezent la pârâtă, unde este bine îngrijit, menţionând că nu l-a văzut niciodată pe minor împreuna cu tatăl său.
În continuare, martora declară că în prezent reclamantul nu poate avea o relaţie normală cu minorul, deoarece acesta refuză.
La rândul ei, martora Matei Gabriela arată că reclamantul merge să-l viziteze pe minor, însă acesta refuză să-l vadă pe tatăl său.
Copiile certificatelor de naştere privind pe minorii —, născuţi la data de —, atestă că reclamantul mai are în întreţinere doi copii minori.
Având în vedere cele mai sus menţionate şi considerând că este în interesul superior al minorului  XXX, instanţa de fond în baza art. 496 alin. 2 cod civil, a admis acţiunea şi a stabilit la pârâtă locuinţa acestuia.
În baza art. 397 cod civil, instanţa a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului  XXX să fie exercitată de ambii părinţi.
Ţinând  cont de disp. art. 525 alin.1, art. 529, art. 532 alin. 1 cod civil, instanţa de fond a obligat pe reclamant să plătească pârâtei pensie de întreţinere în favoarea minorului  XXX, în cotă de 1/6 din veniturile nete lunare, pe care reclamantul le primeşte de la  XXX, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorului.
Potrivit art. 496 alin. 5 cod civil, instanţa de fond a obligat pe pârâtă să permită reclamantului să aibă legături personale cu minorul  XXX, în sensul de a-l lua în domiciliul lui în prima şi a treia săptămână din fiecare lună, de vineri ora 18,00 până duminică ora 17,00; o lună în vacanţa de vară; câte o zi de Crăciun şi de Paşte de la ora 10,00 până la ora 19,00.
În baza art. 453 alin. 2 cod procedura civila, instanţa a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentinţe ,în termen legal, pârâta  XXX a declarat apel arătând că este nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul menţinerii sentinţei instanţei de fond numai în ceea ce privesc următoarele capetele de cerere: exercitarea autorităţii părinteşti şi reducerea pensiei de întreţinere, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, apelanta-pârâtă a arătat că prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze, intimatul a investit instanţa de fond cu o cerere ce cuprindea patru solicitări.
Prima solicitare se referea la stabilirea locuinţei minorului la mamă, respectiv la apelantă.
Prin întâmpinarea depusă, apelanta-pârâtă a arătat că această  solicitare a reclamantului urmează a fi respinsă deoarece există stabilită locuinţa minorului la aceasta, prin sentinţa civilă nr. 1203 din 09.06.2008, prin care s-a dispus încredinţarea spre creştere şi educare acesteia, ceea ce echivalează, conform noului Cod civil cu stabilirea locuinţei minorului.
Apelanta-pârâtă a arătat că cel de-al treilea capăt de cerere se referă la legăturile personale cu minorul, cerere care a fost soluţionată prin Decizia civilă nr. 564 din 15.10.2009, existentă la fila 48 din dosar.
De asemenea, apelanta-pârâtă a învederat că pentru ambele cereri există autoritate de lucru judecat şi instanţa a respins apărările sale, apreciind că se impune fixarea unui alt program de  vizitare şi obligarea sa să-i permită reclamantului să aibă legături cu minorul  XXX.
Totodată, apelanta-pârâtă a precizat că acest capăt de cerere urma a fi respins, nu  numai pe cale de excepţie dar şi pe fond, pentru următoarele considerente: nu l-a împiedicat niciodată pe reclamant să aibă legături personale cu minorul, noul program fixat este un program care nu aduce nici un beneficiu interesului minorului, ci dimpotrivă îi creează dezavantaje.
Apelanta pârâtă a menţionat că nu a invocat în faţa instanţei de fond faptul că reclamantul din cea de-a doua căsătorie are un copil în vârstă de aproximativ 5 ani, ce are un handicap sever, nu se poate deplasa şi nu comunică. Astfel, în situaţia în care fiul său ar fi luat în domiciliul reclamantului de vineri de la orele 18, până duminică la orele 17,00,  o zi de Crăciun şi de Paşte şi câte o lună din vacanţa de vară ar avea un contact direct cu acest minor, a cărui situaţie medicală l-ar afecta profund pe fiul său.
A mai arătat apelanta-pârâtă că dacă reclamantul ar fi avut în vedere interesul fiului lor, ar fi evitat pe cât posibil o astfel de situaţie, urmând ca pe măsură ce trecea timpul şi fiul lor devenea major, se obişnuia treptat şi nu ar fi fost aşa afectat.
În ceea ce priveşte celelalte două capete de cerere, respectiv cea cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti şi reducerea pensiei, apelanta-pârâtă a precizat că instanţa de fond  avea posibilitatea să se pronunţe la primul termen de judecată, deoarece aceasta a fost de acord cu reducerea pensiei şi cu exercitarea autorităţii părinteşti.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând cauza în raport de sentinţa apelată, situaţia de fapt reţinută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate şi ţinând seama de dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 476 alin. 1 C.pr.civ., apelul provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept, în limitele stabilite expres sau implicit de către apelant (art. 477 alin. 1 c.proc.civ.), devoluţia operând cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu e limitat la anumite soluţii din dispozitiv (art. 477 alin. 2). Â
Cu privire la motivul de apel constând în faptul că există autoritate de lucru judecat pe capătul de cerere privind stabilirea locuinţei minorului la mamă, instanţa îl va respinge ca neîntemeiat având în vedere următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1203 din data de 09.06.2008 pronunţată de Judecătoria  XXXîn dosar nr. 269/331/2008, definitivă prin neapelare, (f. 54-55), s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Popescu Crina Cătălina împotriva pârâtului  XXX, s-a desfăcut căsătoria încheiată la data de 03.07.1999 şi înregistrată sub nr. 35/03.07.1999 în registrul de stare civilă al Primăriei oraşului  XXX din vina pârâtului, s-a dispus ca reclamanta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de  XXX; s-a dispus încredinţarea reclamantei spre creştere şi educare a minorului  XXX, născut la data de  XXX şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei, în favoarea minorului, pensie de întreţinere în cuantum de 320 lei lunar,  începând cu data pronunţării hotărârii, 09.06.2008 şi până la majoratul copilului.
La pronunţarea sentinţei civile nr. 1203 din data de 09.06.2008 de către Judecătoria  XXXinstanţa a avut în vedere dispoziţiile legale aplicabile în materia „minori şi familie”, respectiv Codul familiei.
Potrivit art. 42 Codul familiei, instanţa judecătorească va hotari, odata cu pronuntarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţati copiii minori; totodată instanţa judecătorească va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Codul familiei a fost abrogat prin art. 230 din legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Potrivit art. 5 alin. 2) din legea nr. 71/2011, dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.
Conform art. 483 alin. 1 C.civ., autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.
In reglementarea anterioară (Codul familiei), desfacerea căsătoriei părinţilor antrena ipso facto scindarea ocrotirii părinteşti, în sensul că drepturile părinteşti reveneau aceluia dintre părinţi căruia instanţa a încredinţat creşterea şi educarea copilului, celălalt părinte păstrând prerogativa de a veghea la creşterea, educarea, pregătirea profesională a copilului şi de a păstra legături personale cu acesta.
Potrivit art. 397 C.civ., după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.
In reglementarea actuală, regula o constituie exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi.
In reglementarea actuală, legiuitorul a instituit totodată norme cu privire la stabilirea locuinţei minorului precum şi cu privire la drepturile părintelui separat de copil.
Astfel, conform art. 400 alin. 1 C.civ., în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic.
Articol 496 alin. 2 C.civ. prevede că dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. Alineatul 3 al aceluiaşi articol prevede că în caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărâşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Conform art. 430 alin. 1 C.proc.civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acestea se sprijină, inclusiv  cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Potrivit art. 431 alin. 1 C.proc.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei  XXXla data de 13.12.2016, sub nr. 4451/331/2016, reclamantul  XXX a chemat în judecată pe pârâta  XXX, solicitând instanţei să dispună stabilirea locuinţei minorului  XXX la mamă, exercitarea autorităţii părinteşti în comun de ambii părinţi şi stabilirea unui program de vizitare.
Având în vedere cele de mai sus, instanţa reţine că nu este  autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect stabilirea locuinţei minorului la mamă, instituţia „locuinţei minorului” fiind introdusă prin dispoziţiile Legii nr. 289/2009 privind Codul civil.
Cu privire la motivul de apel constând în faptul că instanţa de fond în mod eronat a respins excepţia autorităţii de lucru judecat privind capătul de cerere având ca obiect stabilire legături personale cu minorul  XXX, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 412/16.02.2009 pronunţată de Judecătoria  XXXîn dosar nr. 1371/331/2008, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 564/15.10.2009 (f. 48 – 51 din dosar) s-a dispus obligarea pârâtei  XXX să permită reclamantului  XXX să aibă legături personale cu minorul  XXX, născut la data de  XXX de două ori pe lună, în prima şi a treia sâmbătă din lună, între orele 09:00 – 19:00, la domiciliul reclamantului, în a doua şi a patra săptămână în ziua de marţi între orele 17:00 – 20:00 la domiciliul pârâtei, o săptămână în concediul de odihnă al reclamantului, la domiciliul acestuia şi o zi în perioada sărbătorilor de Paşte şi de Crăciun între orele 09:00 – 14:00 la domiciliul tatălui.
Potrivit art. 403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.
Având în vedere dispoziţiile legale de mai sus, tribunalul reţine că în mod corect instanţa de fond a respins excepţia autorităţii de lucru judecat pe capătul de cerere privind stabilirea legăturilor personale cu minorul.
Pe fondul acestui capăt de cerere, instanţa reţine că potrivit art. 10 alin. 1 C.proc.civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Judecătoriei  XXXla data de 13.12.2016 reclamantul a solicitat stabilirea de legături personale cu minorul  XXX astfel: în prima şi a treia săptămână din lună de vineri orele 18:00  până duminică orele 17:00 prin luarea acestuia la domiciliul său, o lună în vacanţa de vară şi câte o zi de Crăciun şi Paşte de la orele 10:00 până la orele 19:00.
Din declaraţiile martorilor propuşi de către reclamant, XXX şi  XXX (f. 103-104 dosar fond) reiese că intimatul reclamant îl vizitează pe minor la şcoală, îi cumpără cadouri şi încearcă să ia legătura cu acesta din urmă însă minorul refuză comunicarea cu tatăl său.
Din procesul verbal întocmit cu ocazia ascultării minorului  XXX (f. 42 dosar fond) reiese că acesta din urmă nu a mai fost căutat de către tatăl său de aproximativ o jumătate de an.
Potrivit art. 488 alin. 1 C.civ., părinţii au îndatorirea de a creşte copilul în condiţii care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială în mod armonios. Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că în acest scop, părinţii sunt obligaţi: să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea; să prezintă şi să permită informarea şi lămurirea copilului despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia; să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor copilului şi să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a copilului.
Având în vedere dispoziţiile legale sus menţionate, instanţa reţine că ambii părinţi au obligaţia de a conlucra în ceea ce priveşte copilul şi de a participa în egală măsura la dezvoltarea unei relaţii armonioase cu acesta.
Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză reiese că intimatul reclamant depune eforturi în vederea îmbunătăţirii relaţiei tată copil şi se interesează de situaţia acestuia din urmă, participând la creşterea şi educarea sa.
In ceea ce priveşte susţinerea apelantei în sensul că modificarea programului de vizitare în sensul luării minorului  XXX în domiciliul intimatului reclamant este de natură să îl afecteze pe acesta din urmă din cauza problemelor de sănătate ale celuilalt copil al intimatului, instanţa o va înlătura ca neîntemeiată având în vedere pe de o parte faptul că nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens iar pe de altă parte faptul că intimatul mai are un minor cu handicap sever nu este de natură să îngrădească relaţia dintre intimat şi fiul său  XXX.
Având în vedere cele de mai sus, în raport şi de vârsta minorului, instanţa reţine că se impune modificarea programului de vizitare astfel încât să permită întâlniri frecvente, pentru ca minorul să dezvolte o relaţie afectivă corespunzătoare cu tatăl său.
Pentru aceste considerente, instanţa va admite apelul declarat de apelanta pârâtă; va schimba în parte sentinţa civilă nr. 1552/11.12.2017 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, va obliga apelanta pârâtă să permită reclamantului să aibă legături personale cuj minorul  XXX, prin luarea acestuia în domiciliul tatălui, în prima şi a treia sâmbătă din fiecare lună, între orele 10:00-19:00, două săptămâni în vacanţa de vară, câte o zi de Crăciun şi de Paşte de la ora 10:00 până la ora 19:00 şi va păstra în rest sentinţa.
Cu privire la cheltuielile de judecată, având în vedere dispoziţiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, instanţa va obliga intimatul rec reclamant la plata către apelanta pârâta a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.