Reglementarea LIBERTATII DE EXPRIMARE IN MASS-MEDIA si a conditiilor de exercitare a acesteia. Analiza legilor nationale si a Conventiei Europene a Dr

Reglementarea libertatii de exprimare in MASS-MEDIA si a conditiilor de exercitare a acesteia. Analiza legilor nationale si a Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Aceasta reglementare este cuprinsa atat in NORME INTERNE, cat si in NORME INTERNATIONALE, ratificate sau adoptate de statul roman, norme care au intemeiat, in buna masura, apararile partilor litigante.

Astfel, potrivit prevederilor art. 31 al. 4 din Constitutia Romaniei “mijloacele de informare in masa, publice sau private, sunt obligate sa asigure INFORMAREA CORECTA a opiniei publice”, iar, in conformitate cu dispozitiile art. 30 al. 6 din aceeasi Constitutie “libertatea de exprimare nu poate prejudicial DEMNITATEA, ONOAREA, VIATA PARTICULARA A PERSOANEI SI NICI DREPTUL LA PROPRIA IMAGINE”

Dispozitiile art. 30 al. 8 din Constitutia Romaniei statueaza ca: “raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare(s.n.), al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii”, respectiv in conditiile dreptului comun, reprezentat de cele ale art. 1349 si urm. Cod civil, cu modificarile ulterioare.

Art. 10 din CEDO prevede la paragraful 1, ca orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare, drept care cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontier.

La paragraful nr. 2 norma conventionala prevede ca exercitarea acestor libertati, ce comporta indatoriri si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratic, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a morale, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea dezinformarii confidential sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea ordinii judecatoresti.

Rezulta ca dreptul garantat de art. 10 din Constitutie NU ESTE UNUL ABSOLUT. Daca paragraful nr. 1 al art. 10 consacra existenta dreptului la libertate de exprimare, paragraful 2 al articolului mentionat permite restrangerea exercitarii acestui drept, in ipoteza in care folosirea libertatii de exprimare este indreptata impotriva anumitor valori pe care statul le poate in mod legitim apara sau chiar impotriva democratiei insasi.

Alfel spus, libertatea de exprimare, ca drept esential intr-o societate democratica, NU POATE FI EXERCITATA DINCOLO DE ORICE LIMITE. Ca orice alta libertate sociala, ea presupune luarea in considerare a unor interese de ordin general, cum sunt siguranta nationala, integritatea teritoriala ale statelor contractante, siguranta publica, apararea acesteia si prevenirea savarsirii unor infractiuni, protectia sanatatii si a moralei publice, garantarea autoritatii si impartialitatii puterii judiciare, precum si a unor interese de ordin personal, anume: REPUTATIA si DREPTURILE ce apartin altor persoane, impiedicarea de a divulga informatii confidentiale.

Aceste limitari se concretizeaza in posibilitatea existentei unor ingerinte ale autoritatilor statale in exercitiul dreptului la libertatea de exprimare, spre a se realiza scopurile enuntate de art. 10 paragraful 2 din Conventie.

Instanta europeana a subliniat, in repetate randuri, ca restrictiile la libertatea de exprimare, oricare ar fi contextul in discutie, nu sunt compatibile cu dispozitiile art. 10 din paragraful 2 decat daca indeplinesc conditiile pe care textul le impune in privinta lor.

Conform celor ce rezulta din dispozitiile normei conventionale evocate, exercitiul libertatii de exprimare presupune “indatoriri si responsabilitati” si el poate fi supus unor “formalitati, conditii, restrictii sau sanctiuni”, ceea ce semnifica recunoasterea posibilitatii pentru stat de a exercita anumite “ingerinte” in exercitiul acestei libertati fundamentale.

Aceste ingerinte trebuie sa indeplineasca, insa, anumite conditii, respectiv: sa fie prevazute de lege, sa urmareasca un scop legitim si sa fie necesare intr-o societate democratica.

Pe cale pretoriana, acestor ingerinte li s-a adaugat si conditia privind PROPORTIONALITATEA, ce are a fi apreciata ca un balans intre interesele aflate in joc, intre masura dispusa si legitimitatea scopului urmarit prin aplicarea acelei masuri, aleasa de stat pentru restabilirea legalitatii sau repararea prejudiciilor produse. “Scopul legitim” in virtutea caruia poate fi aplicata o anumita ingerinta este dat de interesele de ordin general si de cele individuale prevazute la paragraful 2 al art. 10 si acesta va fi intotdeauna invocat de stat.

In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a statuat, cu valoare de principiu, ca orice persoana, in exercitarea libertatii sale de expresie, isi asuma “indatoriri si responsabilitati”, a caror intindere depinde de situatia concreta in discutie si de procedeul tehnic utilizat.

In ceea ce priveste dreptul la viata privata, Curtea Europeana a statuat, in jurisprudenta sa, ca notiunea de VIATA PRIVATA cuprinde elemente care se raporteaza la identitatea unei persoane, cum ar fi numele, imaginea, integritatea sa fizica si morala, garantia oferita de art. 8 din Conventie fiind destinata, in principal, sa asigure dezvoltarea, fara ingerinte din afara, a personalitatii fiecarui individ in relatiile cu semenii.

Asadar, exista o zona de interactiune intre individ si terti care, chiar si intr-un context public, apartine “vietii private” (a se vedea Von Hannover c. Germaniei, cererea nr. 59320/00, paragraful 50). De asemenea, s-a statuat ca “dreptul la apararea reputatiei este un drept care, in calitate de element al vietii private, este legat de art. 8 din Conventie”  – a se vedea Chauvysi altii c. Frantei, nr. 64915/01, paragraful 70).

            Totodata, s-a aratat ca trebuie gasit un echilibru intre libertatea de exprimare si dreptul la viata private, care cade sub incidenta art. 8, echilibru care impune tragerea la raspundere a persoanelor vinovate de comiterea afirmatiilor denigratoare, daca afirmatiile reprezinta situatii factual, lipsite de support probatoriu, effectuate in cadrul unei adevarate campanii de denigrare si reiterate in public, prin mijloace de comunicare prin presa si mass-media cu rea-credinta – cauza Petrina c. Romaniei, cauza Andreescu c. Romaniei.

In acest sens, instanta europeana a statuat, in cauza Sipos c. Romaniei, ca, “ii revine Curtii sarcina de a stabili daca statul, in contextual obligatiilor pozitive care decurg din art. 8 din Conventie, a administrat un just echilibru intre protectia dreptului reclamantei la reputatia sa, element constituent al dreptului la protectia vietii private si libertatea de exprimare protejata de art. 10.

Astfel, CEDO considera ca obligatia pozitiva care decurge din art. 8 din Conventie trebuie sa se aplice in cazul in care afirmatiile susceptibile sa afecteze reputatia unei persoane depasesc limitele criticilor acceptabile din perspectiva art. 10 din Conventie.

In cauza Delfi AS c. Estoniei (hotararea din 10 octombrie 2013), Curtea Europeana a considerat ca aspectele relevante in evaluarea existentei unei ingerinte in dreptul la libera exprimare: CONTEXTUL MESAJELOR POSTATE PE INTERNET, MASURILE PE CARE SOCIETATEA DELFI AS le-a luat pentru impiedicarea MESAJELOR DEFAIMATOARE, RESPONSABILITATEA INDIVIDUALA A AUTORILOR ACESTOR MESAJE, DAR SI DIFICULTATEA IDENTIFICARII ACESTORA, IN CONDITIILE IN CARE O MARE PARTE DIN MESAJE ERAU ANONIME, IAR POSTARILE ERAU REALIZATE FARA OBLIGATIA AUTORILOR DE A-SI DEZVALUI IDENTITATEA, SANCTIUNEA APLICATA DE INSTANTA NATIONALA.

In acelasi sens sub aspectul personalitatii, este important nu doar ceea ce cred ceilalti despre tine, reflectarea imaginii tale, alteritatea, ci si propria ta subiectivitate, care poate fi atinsa prin expresii insultatoare proferate de terti in spatiul public, virtual.

Avocat daune pentru afirmatii defaimatoare, Avocat bun Bucuresti, pretentii civile defaimare in presa, Defaimarea unei persoane in presa