Stafilococ auriu luat din spital daune

Am luat din spital bacteria stafilococ auriu. Cine raspunde? Ce daune se acorda? Procedura de judecata?

Practica judecatoreasca a unei instante din Romania:

DECIZIE Nr....

Şedinţa publică de la ......2019

CURTEA

Asupra apelului de faţă:

Prin sentinţa civilă nr....2019, pronunţată de Tribunalul .... în dosarul nr. ....s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de r eclamantul....impotriva pârâtului Spitalului Judeţean de Urgenţă ....cu sediul în ....având ca obiect pretenţii privind suma de 150.000 euro reprezentând daune morale şi suma de 5400 lei reprezentând daune materiale, cheltuieli de judecată.

A fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 5400 lei reprezentând daune materiale.

S-a dispus obligarea pârâtului să achite reclamantului suma de ...euro echivalent în lei la data plăţii cu titlu de daune morale.

A fost obligat pârâtul la plata către stat a sumei de ... lei reprezentând ajutorul public judiciar de car e a beneficiat reclamantul .

Pentru a se pronunţa astfel , instanţa a reţinut:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul ....a chemat în judecată pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă ....solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 150.000 euro, echivalent în lei la data plăţii , conform cursului stabilit de BNR reprezentând despăgubiri morale, plata sumei de 5400 lei reprezentând daune materiale şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În data de ....2015 , reclamantul a fost implicat într-un accident rutier şi la aceeaşi dată a fost internat la ...., fiind diagnosticat cu

În ....2016 la internare, sub anestezie rahidiană , se practică fistulectomie coapsă dreaptă, iar examenul secreţiei purulente (cultură + antibiogramă) menţionează prezenţa stafilococului coagulazo negativ.

În biletul de externare corespunzător FOC 5649 s-a consemnat prezenta infecţiei cu stafilococ auriu şi nu cu stafilococ coagulazo negativ.

Conform menţiunilor din raportul de expertiză efectuat în cauză, Staphilococcus aureus este un tip de bacterie sau germen care există în mod normal la nivelul pielii sau nasului. Aproximativ 20-30% dintre persoanele sănătoase sunt purtătoare ale acestui germen la nivelul cavităţii nazale. În majoritatea cazurilor, nu produce infecţii. Uneori, în cazul în care stafilococul pătrunde în organism , poate produce infecţii severe de tipul pneumoniei sau poate întârzia vindecarea unor plăgi postoperatorii. Stafilococul se răspândeşte de la o persoană la alta prin contact direct cutanat , sau prin intermediul diverselor obiecte pe care acesta persistă. Persoanele ce au risc de a contacta infecţia sunt cele care lucrează în spital, în clinici private sau alte instituţii de sănătate, cele care au suferit recent o intervenţie chirurgicală, dializă sau alte proceduri medicale, persoanele care au sistem imun slăbit, incluzând persoanele cu infecţie şi cei ce locuiesc în locuri aglomerate (adăposturi, puşcării etc.).

Potrivit art. 2 alin. ( 2 ) din legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, scopul asistenţei de sănătate publică îl constituie promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Prin urmare, spitalul are - alături de rolul de reparaţie - şi un rol de prevenţie .

. În această privinţă , spitalului, prin angajaţi, îi revine obligaţia de a evita orice risc de îmbolnăvire a pacienţilor aflaţi sub supravegherea sa. În aceste condiţii, în cazul în care nu se mai poate preveni apariţia unor infectări, spitalului îi revine obligaţia de a aplica un tratament corespunzător pentru vindecare şi reducerea prejudiciului ce li s-ar cauza pacienţilor prin infecţiile dobândite pe parcursul spitalizării.

În speţă, având în vedere că probele administrate în cauză au demonstrat existenţa infecţiei cu stafilococ a reclamantului pe perioada spitalizării şi ţinând cont că din niciun act medical nu rezultă că reclamantul ar fi avut această bacterie în organism anterior internării sale, se impune concluzia prin intermediul unei prezumţii simple, că infecţia cu stafilococ a intimatei este una nosocomială (dobândită în timpul spitalizării).

Deşi spitalului îi revenea obligaţia înlăturării acestei prezumţii şi dovedirea unei cauze străine exoneratoare de răspundere, în speţă nu au fost administrate probe în acest sens.

Raportat la starea de fapt reţinută, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie în persoana pârâtului spitalul...

Astfel, fapta ilicită constă în neluarea de către instituţia spitalicească pârâtă a măsurilor necesare în vederea evitării infectării reclamantului cu stafilococ , în urma acestei infecţii cu stafilococ acesta fiind supus unui n umăr foarte mare de intervenţii chirurgicale şi tratament îndelungat cu antibiotic , consecinţe care în mod evident au produs un prejudiciu moral, raportat la natura şi gravitatea faptei.

Vinovăţia spitalului în săvârşirea faptei ilicite care a cauzat reclamantului prejudiciul reclamat , rezultă din însuşi scopul acestei instituţii, acela de prevenire şi tratare a îmbolnăvirilor, activitate în cadrul căreia  trebuia să ia toate măsurile necesare pentru evitarea infectării reclamantului în timpul spitalizării. Fiind vorba de o obligaţie de rezultat în cazul prevenirii infectării pacienţilor - astfel cum rezultă din coroborarea art. 2, 3 şi 7 din OMS 916 din 27.07.2006 cu cele ale art. 644 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/200 6 - în condiţiile în care rezultatul urmărit nu s-a produs, culpa spitalului se prezumă, revenind acestuia din urmă de a dovedi că infectarea a fost consecinţa unei cauze străine, neimputabile.

De asemenea, instanţa a constatat că în cauză nu au fost administrate probe în sensul că infectarea reclamantului cu stafilococ ar fi rezultatul-administrării inadecvate a tratamentului prescris acestuia .

Astfel, instanţa a constatat în primul rând că din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că acesta nu ar fi urmat tratamentul ce i-a fost prescris . Apărările pârâtului în sensul existenţei unei erori în foaia de observaţie în ceea ce priveşte menţiunea „ prezent stafi lococ auriu ” nu pot fi reţinute, câtă vreme nu au fost dovedite eventual prin depunerea buletinului de analize din data respectivă, cu atât mai mult cu cât cazul reclamantului nu a fost un caz izolat de infecţie cu stafilococ, ci au mai fost depistate infecţii nosocomiale în aceeaşi perioadă cu posibilă legătură între ele, fără a fi efectuată o anchetă epidemiologică.

În condiţiile în care s-a dovedit întrunirea condiţiilor prevăzute de lege pentru răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie în pers oana spitalului , reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciul moral ce i s-a cauzat.

În ceea ce priveşte daunele materiale, tribunalul a constatat că din înscrisurile ataşate cererii de chemare în judecată constând în facturi şi deconturi cheltuieli, rezultă că acestea se ridică la suma de 6400 lei.

Referitor la cuantumul daunelor morale , tribunalul a reţinut că acestea se raportează în esenţă la un prejudiciu de ordin afectiv, nesusceptibil de determinări obiective pe baza unor criterii preexistente, ci supus unor aprecieri esenţial subiective ale instanţei.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis în parte acţiunea şi, în temeiul art. 1357 Cod civil a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 6400 lei reprezentând daune materiale şi suma de 15 .000 euro echivalent în lei la data plăţii cu titlu de daune morale.