Am primit citatie in calitate de martor

Dreptul martorului de a nu se acuza

Ați avut calitatea de martor într-un dosar penal dar ulterior audierii ați dobândit calitatea de suspect sau inculpat ori organele de cercetare penală au dispus disjungerea cauzei, fiind incriminat pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă?

Odată cu Decizia Curții Constituționale nr. 236 din data de 02.06.2020, martorul va beneficia de un nivel de protecție similar cu cel de care beneficiază martorul sau inculpatul, iar organele judiciare NU vor mai avea posibilitatea de a utiliza această declarație împotriva sa. (martorului).

Multă vreme, deși Codul de procedură penală prevede în art. 118 dreptul martorului de a nu se incrimina, organele de urmărire penală interpretau într-un sens restrâns acest drept și practic se ajungeau la doua ipoteze, respectiv:

– după audierea martorului, acesta dobândea calitatea de suspect, sau

– persoana avea deja calitatea de suspect sau inculpat şi ulterior organul judiciar dispunea disjungerea cauzei iar, în dosarul nou-format, persoana dobândea calitatea de martor.

Cu alte cuvinte, dispozițiile art. 118 Cod proc. pen presupune ca declarația martorului nu poate fi folosită împotriva sa însa ea poate fi utilizată în vederea obținerii altor mijloace de proba, iar probele rezultate pot fi folosite împotriva martorului.

În această situație, Curtea a considerat că se ignoră principiul constituțional al prezumției de nevinovăție, ce implică faptul că organele de urmărire penala sunt cele care trebuie să probeze vinovăția persoanei ce declară în calitate de martor, iar nu acesta din urmă.

Or, într-o asemenea situație, am fi practic în ipoteza unei constrângeri indirente la autoincriminare iar dreptul martorului conform art. 118 Cod proc. pen trebuie interpretat într-o maniera în care să se interzică această practică a organelor de cercetare penală.

Mai mult, potrivit art. 23 alin. (11) din Constițuia României si a art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, principiul prezumției de nevinovăție tinde să protejeze o persoană învinuită de săvârșirea unei fapte penale împotriva unui verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit în mod legal, scopul esențial al prezumției fiind acela de a impiedica orice autoritate națională să emită unele opinii conform cărora o persoană ar fi vinovată înainte ca acesta să fie condamnat potrivit legii.

În concluzie, odată cu publicarea deciziei în Monitorul Oficial, acest artificiu realizat de către organele de cercetare penală va conduce la anularea declarațiilor persoanei audiate în calitate de martor, ca fiind nelegal administrate, iar de o importanță maximă va fi admisă posibilitatea martorului de a refuza să dea declaraţie, în temeiul art.118 Cod proc pen.