Avocat custodie copil

Dupa divort copiii la cine raman?

Initial copiii au fost incredintati spre crestere si educare tatalui, iar in apel in mod definitiv domiciliul copiilor a fost stabilit la mama.

Practica judiciara mai jos:

Hotarare definitiva Tribunalul Bucuresti.

Analizând apelul principal şi apelul incident, prin prisma motivelor invocate, care
fixează limitele devoluţiunii, faţă de probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente, Tribunalul constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Tribunalul va analiza împreună apelul principal şi apelul incident, întrucât ambele tind, în esenţă, la reconfigurarea măsurilor privind stabilirea locuinţei şi, corelativ, programul de legături personale şi obligaţia de întreţinere.
Faţă de considerentele primei instanţe, Tribunalul reţine că nu i se poate reproşa mamei decizia pentru opţiunea privind oraşul în care îşi va desfăşura activitatea, ci evaluarea trebuie raportată la situaţia actuală şi la capacitatea efectivă a fiecărui părinte de a asigura îngrijirea zilnică şi stabilitate copiilor.
Tribunalul reţine că nu contravine interesului superior al minorelor ca acestea să
locuiască alături de mamă, având în vedere că din probatoriul administrat în cauză rezultă că încă de la naştere apelanta s-a ocupat în permanenţă de copii, cunoscând-i foarte bine, acestea nefiind separate niciodată, astfel că, apelanta se poate ocupă în continuare de creşterea şi educarea minorelor, având și mijloacele materiale necesare creșterii, educării și pregătirii profesionale şi asigurării unui nivel de trai care să permită dezvoltarea acestora fizică, mentală, spirituală, morală și socială, împrejurări dovedite în apel.
Potrivit art. 400 Cod civil, locuinţa copilului se stabileşte de principiu la părintele cu care minorul locuieşte în mod statornic.
Stabilirea locuinţei la tată ar putea destabiliza minorele, din moment ce mama a fost cea care s-a ocupat preponderent de minore, renunţând inclusiv la cariera sa pentru a le fi alături şi pentru a se ocupa de creşterea acestora, fapt necontestat. Trecerea mamei în plan secund ar echivala cu o modificare abruptă a reperelor cotidiene, având în vedere şi vârsta fragedă a minorelor.
Totodată, se va reţine că apelanta se implică în creşterea copiilor în mod corespunzător, le poate asigura condiții optime pentru creștere și îngrijire, precum și un climat favorabil unei dezvoltări armonioase, iar acestea s-au obişnuit cu acest mod de viaţă, chiar dacă sunt ataşate în egală măsură atât de mamă, cât şi de tată, nu se justifică o astfel de inversare a rolurilor. Mai ales că inclusiv apelantul a arătat că mama a fost cea care s-a ocupat mai mult de copii, deoarece
acesta trebuia să meargă în deplasări în interes de serviciu.
La această vârstă se pun bazele personalităţii viitorului adult şi este foarte important să existe o constanţă în ceea ce priveşte educaţia şi mediul în care acesta se dezvoltă, deşi nu se poate spune că tatăl nu ar avea capacitatea de a se ocupa de minore.
Tribunalul mai reține faptul că nevoile umane pentru o dezvoltare armonioasă sunt: nevoia de continuitate.
Faptul că tatăl se dovedeşte interesat de minore şi că are o relaţie bună cu acestea nu poate fi contestat, însă după separarea părinţilor trebuie identificat părintele care poate asigura în mod nemijlocit rutina zilnică, stabilitatea şi supravegherea, iar din probatoriu administrat rezultă că mama a exercitat acest rol.
Deşi relocarea copiilor la adresa din Huși, jud. Vaslui, s-a realizat fără acordul prealabil al tatălui, acest fapt ar trebui analizat în contextul concret al separării apelanţilor şi al nevoii reale de sprijin.
Aşadar această împrejurare nu poate fi un argument pentru stabilirea domiciliului la tată, câtă vreme nu s-a dovedit că mama, care s-a ocupat preponderent de copii, ar fi incapabilă să se ocupe de aceştia în continuare sau că ar reprezenta un risc. În apel, împrejurările reţinute de prima instanţă şi care au justificat soluţia de stabilire a domiciliului minorelor la tată s-au modificat, aceasta având în prezent atât o locuinţă stabilă în Iaşi, cât şi mijloacele de trai constante necesare creşterii şi educării minorelor, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în apel.
De asemenea, faptul că minorele învaţă la o altă şcoală, din Iaşi şi nu la cea din
Bucureşti, la care au studiat înainte, nu poate constitui prin el însuşi un argument pentru stabilirea domiciliului la tată, întrucât este vorba tot despre o unitate de învăţământ aptă să asigure educaţia copiilor.
În aceste condiţii, stabilirea locuinţei la mamă nu diminuează rolul tatălui, ci corespunde nevoii de continuitate, urmând ca legăturile personale cu tatăl să fie garantate printr-un program consistent şi adaptat situaţiei.
Referitor la alegaţia apelantului în susţinerea stabilirii locuinţei minorei la domiciliul acestuia, conform căreia apelanta ar avea un comportament alienator, Tribunalul reţine că nu s-a făcut o dovadă în acest sens.
Mai departe, în ceea ce priveşte programul de legături personale, Tribunalul subliniază faptul că nu i se poate nega părintelui la care nu locuieşte copilul minor dreptul de a menţine legătura cu acesta, de a se implica în creşterea, educaţia şi îngrijirea acestuia. Astfel că, ambii părinţii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copil.
Mai mult decât atât, nu ar trebui încurajată dependenţa emoţională faţă de unul dintre părinţi, deoarece acest fapt ar genera în timp scindarea relaţiei cu celălalt părinte cu, fapt pentru care ar trebui să se stabilească un program exact care să asigure menţinerea unei relaţii efective şi constante a tatălui cu minorele, într-o manieră predictibilă, stabilă şi uşor de executat, astfel încât să nu afecteze viaţa de zi cu zi a minorelor, rutina şi să nu genereze tensiuni între părinţi.
În acest sens, el trebuie să fie configurat ţinând seamă de vârsta copiilor, distanţa dintre domicilii, calendarul şcolar, programul copiilor.
Conform art. 262 alin. 2 Cod civil, „ Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei, are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului”.
Conform art. 401 Cod civil, părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta, în caz de neînţelegere între părinţi instanţa de tutelă hotărând cu privire la modalitate de exercitare a acestui drept.
De asemenea, potrivit art. 18 din Legea nr.272/2004 (privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului), copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.
În sensul legii relaţiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit; d) corespondenţă ori altă
formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;
f) transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.
Se mai reţin prevederile art. 19 din acelaşi act normativ, conform cărora copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. Instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui
drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.”
Aşadar, interesul superior al minorelor are o importanţă fundamentală.
În prezent, Tribunalul are în vedere interesul superior al copilului, care impune ca
minorele să fie crescute de ambii părinţi şi de a se bucura de prezenţa acestora, în vederea asigurării unui echilibru psihic şi emoţional, fiind necesară în viaţa copiilor şi prezenţa semnificativă a tatălui, pentru a dezvolta o legătură strânsă şi cu acesta.
Astfel, se impune a se avea în vedere şi dreptul copiilor de a creşte în familie, pentru a se dezvolta armonios şi a avea un psihic echilibrat.
În acelaşi timp, Tribunalul trebuie să ţină seama de reglementarea dreptului la viaţa de familie, conform art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, jurisprudenţa europeană reţinând că legăturile personale dintre părinte şi copil reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, chiar dacă relaţia dintre părinţi nu mai există, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanţei, care ar împiedica o astfel de relaţie constituie o ingerinţă în dreptul la viaţa familială.
Pentru a preveni dispute, programul trebuie să fie clar, evitând formulări vagi şi lăsând cât mai puţin loc interpretărilor, astfel încât executarea să fie cursivă şi să servească exclusiv interesului minorelor.

În baza art. 453 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga apelantul la plata către
apelantă a sumei de 6550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul principal formulat de către apelanta - reclamanta ... împotriva sentinţei civile nr.
.....2025 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. ..../4/2025
în contradictoriu cu intimatul - pârât
Schimbă în parte sentinţa apelată şi în consecinţă:
Stabileşte domiciliul minorelor la mamă.
Stabileşte un program de legături personale al tatălui cu minorele astfel:......................................................................................
Obligă pârâtul reclamant să plătească în favoarea minorelor lunar, pentru fiecare, o pensie de întreţinere reprezentând cota de 1/6 din venitul lunar net, începând cu data pronunţării prezentei decizii şi până la majoratul fiecăreia.
Menţine în rest sentinţa apelată.
Obligă apelantul la plata către apelantă a sumei de 6550 de lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.