You've successfully subscribed to Blog Avocat Palade Bogdan
Great! Next, complete checkout for full access to Blog Avocat Palade Bogdan
Welcome back! You've successfully signed in.
Success! Your account is fully activated, you now have access to all content.
Success! Your billing info is updated.
Billing info update failed.

Avocat drept imobiliar Bucuresti

Bogdan Palade
Bogdan Palade

avocat drept imobiliar Bucuresti: Ce pedeapsa primesti atunci cand construiesti fara săvârşirea infracţiunii de executare cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei de construire a lucrarilor prevazute la art. 3 alin. 1 lit. b di legea 50/1991

Practica judecatoreasca:

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

DECIZIA PENALĂ NR….

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:

P___ sp. nr…… a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, pronunţată în dosarul penal nr……, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. 1 şi 2 Cod de procedura penala coroborat cu art. 24 alin. 1 lit. a şi alin. 2 din legea 51/1991(forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014) cu aplicarea art. 5 Cod penal şi art. 396 alin. 10 C.pr.pen., condamnă pe inculpatul C________ M____ (născut la data de ……în Bucureşti, CNP xxxxxxxxxxxxx, fiul lui V_____ şi D____, cetăţenie română, necăsătorit, domiciliat în Bucureşti, _______________________, Sector 1, cu reşedinţa în Bucureşti, __________________, Sector 1, fără antecedente penale) la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de executare cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei de construire a lucrarilor prevazute la art. 3  alin. 1 lit. b din legea 50/1991.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 Cod penal 1968 privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la executarea amenzii.

În baza art. 396 alin. 3 C.pr.pen. raportat la art. 25 alin. 3 C.pr.pen., dispune restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, respectiv obligă inculpatul la desfiinţarea lucrărilor efectuate cu nerespectarea prevederilor Autorizaţiei de construire nr. 561/xxxxxxx din data de 02.09.2013 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin ordonanţa nr….., din data de 19.02.2015, P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus renunţarea la urmărirea penală în cauza având ca obiect infracţiunea de executare fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin(1) lit. b din legea 50/1991 prevăzută de art. 24 lit. a din legea 50/1991, privind pe inculpatul C________ M____.

P___ plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, la data de 22.05.2015, petentul M_________ Bucureşti, prin Primar G______, a formulat plângere împotriva Ordonanţei P___-procurorului din data de 30.04.2015, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea acestuia împotriva ordonanţei din data de ….în dosarul nr….

Verificând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel şi sub toate chestiunile de fapt şi de drept, Curtea reţine că apelul formulat de inculpat este nefondat, pentru următoarele motive:

Situaţia de fapt a fost stabilită în mod corect de instanţă, ea fiind de altfel recunoscută de inculpat ca atare. Probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile întocmite de agenţii constatatori coroborate cu declaraţiile inculpatului, demonstrează mai presus de orice îndoială că inculpatul, în perioada septembrie…2014 , a executat lucrări de construire la imobilul situat în _________________, Sector 1 amplasat în ”Parcelarea B________”(parcelare clasificată ca monument istoric, înscrisă în Lista Monumentelor Istorice a Municipiului Bucureşti din anul 2010 la poz. 191, cod B-II-s-B-xxxxx) cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei de construire nr. 561/xxxxxxx din data de 02.09.2013 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, în sensul că nu a respectat regimul de înălţime al construcţiei, acesta fiind S+P+3E, în loc de S+P+2E şi executând lucrări de extindere neprevăzute de autorizaţia ce îi fusese eliberată.

De asemenea, încadrarea juridică a faptei a fost stabilită în mod legal, în plus instanţa făcând o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor privind legea penală mai favorabilă, constatând că ansamblul reglementării legale anterioare datei de 01.02.2014 permite aplicarea amenzii penale într-un cuantum mai redus decât cel care ar rezulta din aplicarea formei legii 51/1990de după această dată.

În ceea ce priveşte cuantumul amenzii, acesta nu a fost contestat de inculpat, iar Curtea constată că reprezintă o justă individualizare a sancţiunii, neimpunându-se reducerea acestuia.

Singura critică formulată de inculpat a vizat dispoziţia instanţei privind restabilirea situaţiei anterioare, aducându-se ca argument depăşirea limitelor învestirii instanţei având în vedere că la dosar nu există constituire de parte civilă.

Curtea constată că această apărare este neîntemeiată, art. 25al. 3 C.pr.pen.– la care a făcut referire şi judecătorul fondului, obligând instanţa să se pronunţe cu privire la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii chiar dacă nu există constituire de parte civilă.

În cazul de faţă ne aflăm în această ipoteză, situaţia de fapt fiind modificată – prin edificarea unei construcţii cu un regim de înălţime mai mare decât cel autorizat şi, de asemenea, prin executarea unor lucrări de extindere neprevăzute în autorizaţia eliberată, constatându-se că această modificare este urmare a săvârşirii unei infracţiuni. P___ urmare, într-o asemenea situaţie, instanţa nu doar că avea posibilitatea ci era supusă obligaţiei legale de a dispune cu privire la restabilirea situaţiei anterioare. Faţă de acestea, sunt neîntemeiate susţinerile apărării privind depăşirea de instanţă a limitelor sesizării.

S-a mai invocat cu ocazia dezbaterilor faptul că inculpatul a făcut demersuri pentru obţinerea autorizaţiei. Acest lucru nu prezintă relevanţă în cauză, instanţa fiind chemată să aprecieze cu privire la restabilirea situaţiei anterioare în raport de situaţia existentă la momentul soluţionării cauzei. În plus, inculpatul a efectuat deja demersuri pentru ______________________________ fără rezultat, astfel cum reiese din adresa nr. ……. emisă de Primăria mun. Bucureşti – Direcţia Generală Dezvoltare Urbană – Serviciul de autorizare (fl. 74 dosar fond) prin care i s-a pus în vedere acestuia, la solicitarea formulată la data de 25.05.2015 prin care a urmărit obţinerea unui certificat de urbanism, că, în conformitate cu art. 56din legea 350/2001, nu pot fi iniţiate şi aprobate documentaţii de urbanism care au ca scop ________________________ unor construcţii edificate fără autorizaţiei de construire sau care nu respectivă prevederile autorizaţiei de construire.

Curtea va avea în vedere însă faptul că o astfel de măsură este de natură să aducă atingere drepturilor inculpatului, fie cel prevăzut de art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere că este vorba de locuinţa sa, fie art. 1 Protocolul 1 din Convenţie privind protejarea dreptului de proprietate. În oricare dintre aceste situaţii, pentru ca ingerinţa în exercitarea drepturilor unei persoane să fie compatibilă cu Convenţia, este necesar ca aceasta să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie necesară.

Este fără îndoială că măsura dispusă – înlăturarea construcţiilor realizate fără autorizaţie, este una legală, fiind prevăzută de lege şi, de asemenea, urmăreşte un scop legitim, respectiv respectarea disciplinei în construcţii.

Cu privire la necesitatea acesteia, Curtea a arătat în practica sa în mod constant că este necesar ca persoana interesată să poată obţine determinarea de către un tribunal independent a proporţionalităţii măsurii care duce la pierderea locuinţei (în acest sens, spre exemplu, cauzele Ivanova şi Cherkezov v. Bulgaria, Buckland v. Marea Britanie, McCann v. Marea Britanie). P___ urmare, o astfel de măsură nu ar trebui să fie una automată, revenind instanţelor rolul de a stabili dacă este una proporţională în raport de anumite criterii.

În speţă, Curtea constată, pe de o parte, că măsura dispusă nu conduce la pierderea locuinţei inculpatului întrucât nu este vizată întreaga construcţie ci doar acele lucrări care au fost executate fără autorizaţiei. De asemenea, punerea în practică a măsurii este posibilă fără ca acest lucru să conducă la distrugerea în întregime a casei, prin urmare neexistând în fapt o privare a inculpatului de locuinţa sa sau de un alt bun.

Pe de altă parte, Curtea va avea în vedere chiar criteriile utilizate în jurisprudenţa Curţii Europene, criterii enumerate şi în cauzele indicate mai sus. În conformitate cu acestea, proporţionalitatea măsurii se raportează, printre altele, la atitudinea persoanei, edificarea unei construcţii fără autorizaţie fiind un criteriu important care se are în vedere (în acest sens, cauza Ivanova citată mai sus). Or, în speţă, inculpatul a obţinut în prealabil o autorizaţie însă cu ştiinţă şi rea credinţă a depăşit limitele acesteia. De asemenea, această situaţie este cu atât mai gravă cu cât construcţia în discuţie este situată într-o zonă protejată, clasificată ca monument istoric, înscrisă în lista monumentelor istorice a mun. Bucureşti, prin urmare aducându-se atingere nu numai politicii generale a statului în legătură cu regimul construcţiilor dar şi unor interese superioare, vizând protejarea unor zone cu importanţă arhitecturală, istorică sau culturală. Nu în ultimul rând, astfel cum şi Curtea Europeană a reţinut, măsura este justificată în condiţiile în care se urmăreşte şi descurajarea potenţialelor acte de încălcare a legii ce ar putea fi săvârşite de alte persoane, aspect care trebuie să fie luat în considerare având în vedere problema la scară largă a construcţiilor ilegale edificate în această zonă, aceasta fiind una de notorietate locală, sesizată în mass-media. Este inadmisibil a proceda astfel cum a acţionat inculpatul, respectiv a edifica în mod ilegal construcţii, ulterior sperând în obţinerea unei autorizaţii care să legitimeze acţiunea ilicită.

Faţă de toate acestea, Curtea constată că măsura dispusă de prima instanţă privind desfiinţarea lucrărilor realizate fără autorizaţie este una legală, inclusiv din perspectiva practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, motiv pentru care aceasta va fi menţinută.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de inculpat privind acordarea unui termen de 12-24 luni pentru ca inculpatul să poată intra în legalitate, Curtea constată, pe de o parte, că nu există legal o astfel de posibilitate. Pe de altă parte, s-a apreciat în cauză că măsura desfiinţării lucrărilor executate fără autorizaţie se impune raportat la faptul că, în zona respectivă, nu era permisă edificarea unor construcţii cu acest regim de înălţime. P___ urmare,

_________________________> la care se referă inculpatul nu poate fi realizată, însemnând încălcarea reglementării legale privind edificarea construcţiilor în zona respectivă.

Faţă de toate acestea, constatând legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de prima instanţă, Curtea va dispune, în baza art. 421pct. 1 lit. b C.pr.pen. respingerea ca nefondat a apelului formulat de inculpatul C_________ M____ împotriva sp. nr. ….. a Judecătoriei sector 1 Bucureşti care va fi menţinută.

În baza art. 275 al. 2 C.pr.pen. va obliga apelantul – inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul formulate de inculpatul C_________ M____ împotriva sentinţei penale nr. 196/24.03.2016 pronunţate de Judecătoria sector 1 Bucureşti în dosarul cu numărul de mai sus pe care o menţine.

Definitivă.

Bogdan Palade

Telefon: 0740 807 892


Postari recomandate