Avocat drept penal Bucuresti

Recunoasterea învinuirii – poate fi o opțiune a inculpatului?

Consider că această procedura judiciară pusă la dispoziția persoanelor acuzate de săvârșirea unei infracțiuni ar trebui analizată cu maximă seriozitate întrucât există cazuri în care ce-a mai bună “apărare” este recunoașterea.

Mă refer aici la acele infracțiuni la care, în opinia legiuitorului român, scopul preventiv este mult mai important decât cel sancționator astfel încât prin recunoașterea savârșirii faptei, inculpatul va beneficia de o reducere a pedepsei de 1/3 în cazul pedepsei cu închisoarea și de 1/4 în cazul pedepsei amenzii.

Iată care sunt condițiile cumulative de aplicarea a procedurii recunoașterii învinuirii:

1. Recunoașterea faptei să fie totală, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective;
2. Declarația de recunoaștere să fie făcută personal sau prin înscris autentic de către inculpat în fața instanței de judecată;
3. Inculpatul să recunoască toate actele descrise în rechizitoriu iar nu doar o parte din acestea;
4. Recunoașterea să fie făcută până la începerea cercetării judecătorești în cauză, adică până la primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se afla în stare de judecată, după citirea actului de sesizare, însă până la momentul începerii cercetării judecătorești;
5. Instanța să constate că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru aflararea adevărului și justa soluționare a cauzei;
6. Infracțiunea pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală să nu prevadă în calitate de pedeapsă detențiunea pe viață;

De o maximă importanță este faptul că odată ce ați declarat că doriți să fiți judecat conform acestei proceduri, recunoscând fapta imputată în sarcina dumneavoastră, NU mai puteți renunța, recunoașterea având caracter IREVOCABIL.

Totodată, declarația de recunoaștere este în contradicție cu dreptul la tăcere ceea ce a făcut ca instanțele de judecată să dispună respingerea cererii inculpatului întrucât aceasta nu-i va putea adresa anumite întrebari in vederea stabilirii atitudinii procesuale dar și asupra unor aspecte pe care instanța dorește să le lămurească.

De asemenea, tot din sfera efectelor pe care le produce o astfel de recunoaștere, trebuie să aveți în vedere si Decizia nr. 4/2019 din 11 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a interpretat art. art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în sensul că:

“În ipoteza în care instanța a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, NU este posibilă pronunțarea unei hotărâri de ACHITARE întemeiate pe dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a și lit. c) din Codul de procedură penală.”

Se poate recunoaște săvârșirea faptei deși nu sunt de acord cu infracțiunea reținută în sarcina mea?

Răspunsul la această întrebare este unul cât se poate de afirmativ care însă a rezultat din practica judiciară când judecătorul a constatat faptul că, după ce a admis cererea inculpatului de a se judeca în această procedura, din coroborarea probelor existente la dosarul cauzei era necesară schimbarea incadrării juridice a faptei

Astfel că, deși există o recunoaștere a infracțiunii de furt calificat sau tâlhărie calificată, judecătorul constată ca acea infracțiune nu a fost săvârșită în condițiile speciale acesteia motiv pentru care îl obligă să dispună schimbarea încadrării juridice, spre exemplu, furt simplu sau talhărie simplă, iar inculpatului i se va aplica pedeapsa prevăzută de noua infracțiune reținută la care se aplică reducerea de 1/3 sau 1/4, după caz.

Ce se întamplă în  situația în care în cauză sunt mai mulți inculpați și numai unul sau unii dintre ei recunosc învinuirea?

Odată admisă cererea pentru acei inculpați care recunosc săvârșirea infracțiunii, instanța va proceda potrivit regulilor procedurii simplificate, având posibilitatea să dispună disjungerea cauzei pentru ceilalți coinculpați.  Acest lucru nu este obligatoriu deși imi este greu de crezut că o astfel de cauză poate fi judecată în condiții de imparțialitate împreună.

Cu toate că la prima vedere această procedură este una simplă și cu reale avantaje pentru cel ce recunoaște săvârșirea faptei, consider că o asemenea decizie trebuie analizată din punct de vedere juridic întrucât se poate ajunge la ipoteza în care o persoană nevinovată, din lipsa unui alibi juridic pentu a-si dovedi nevinovația, recurge la o astfel de procedură.