Ce faci cand firmele nu-si platesc facturile?

Actiunea in pretentii intre profesionisti – cand firmele nu isi platesc facturile

In relatiile comerciale, intarzierile la plata au devenit o realitate frecventa. Firmele care livreaza bunuri sau presteaza servicii ajung adesea in situatia de a emite facturi care nu sunt achitate la termen. In aceste cazuri, actiunea in pretentii este principalul instrument juridic prin care creditorul isi poate recupera sumele datorate.

Ce reprezinta actiunea in pretentii?

Actiunea in pretentii este mijlocul procesual prin care o persoana – fizica sau juridica – solicita instantei obligarea debitorului la plata unei sume de bani. In contextul comercial, ea vizeaza recuperarea contravalorii facturilor neachitate, a penalitatilor contractuale si a dobanzii legale.

Pentru admiterea cererii, este necesar ca pretentiile sa fie certe, lichide si exigibile, iar reclamantul sa dovedeasca existenta raportului juridic (de regula, prin contract, factura si dovada livrarii sau prestarii serviciului).

Cadrul juridic aplicabil:

Actiunea in pretentii isi are temeiul in:

• art. 1.349 Cod civil, care consacra principiul raspunderii civile contractuale – „Orice persoana este obligata sa isi execute obligatiile nascute din contract, cu buna-credinta”;
• art. 1.516 Cod civil, care reglementeaza obligatia de plata a sumei datorate;
• art. 1.530 si urm. Cod civil, privind daunele-interese pentru neexecutare;
• art. 1.535 Cod civil, referitor la dobanda legala in caz de intarziere la plata;
• art. 194 si urm. Cod procedura civila, privind continutul cererii de chemare in judecata.

In raporturile dintre profesionisti, se aplica si Legea nr. 72/2013 privind masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata, care permite calcularea dobanzii penalizatoare din ziua imediat urmatoare scadentei facturii, fara notificare prealabila.

Etapele premergatoare si actiunea propriu-zisa:

Inainte de a sesiza instanta, creditorul poate trimite o notificare prealabila de plata, care serveste atat ca dovada a bunei-credinte, cat si ca instrument de presiune pentru solutionarea amiabila a litigiului. Daca plata nu se efectueaza, se poate formula cererea de chemare in judecata, solicitand plata sumei principale, a penalitatilor si a cheltuielilor de judecata.

Actiunea se depune la tribunalul competent, iar proba principala consta in facturile fiscale, contractul si dovezile livrarii sau prestarii serviciului.

Concluzie:

Actiunea in pretentii este un mecanism juridic eficient pentru recuperarea datoriilor comerciale. Insa pentru a obtine un rezultat rapid, este esential ca dosarul sa fie bine documentat, cu inscrisuri clare si termene respectate.

Un avocat specializat in drept comercial poate evalua rapid situatia, alege procedura cea mai potrivita (actiune in pretentii sau ordonanta de plata) si sustine demersul pana la recuperarea efectiva a sumelor datorate.

Despre autor:

Avocat Bogdan Palade – cu o experienta de peste 16 ani in litigii civile si comerciale, ofera reprezentare juridica in dosare de pretentii, executare silita, contracte comerciale si raspundere civila.

Mai multe informatii pot fi gasite pe www.avocatbogdanpalade.ro.

Caz real:

Sentinta din 3 Septembrie 2025

Dosar nr. /241/2025

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA .......

JUDEŢUL ######

SENTINŢA NR. ###/2025

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei ..... sub nr. ####/241/2025, la data de 07.04.2025, reclamanta S.C. ##### ######## S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta S.C. ###### ####### S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 7740 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de transport prestate şi neachitate, la plata penalităţilor de întârziere contractuale în cuantum de 0,1% pe zi de la data scadenţei şi până la achitarea integrală a debitului, a dobânzii legale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, în baza raporturilor comerciale derulate între părţi, a efectuat servicii de transport în beneficiul pârâtei în perioada 29 iulie – 03 august 2024, pentru care a emis factura fiscală în valoare totală de 7740 lei. #### serviciile au fost prestate corespunzător şi factura a fost comunicată şi acceptată la plată, pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată la scadenţă, refuzând achitarea sub diverse pretexte, în ciuda încercărilor de soluţionare amiabilă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Codului Civil.

În dovedire, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale şi a expertizei contabile.

Pârâta, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare în termenul legal şi nici nu a propus probe în apărare. La termenul de judecată din 21.08.2025, instanţa, în temeiul art. 208 din Codul de procedură civila, a decăzut pârâta din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Între reclamantă, în calitate de transportator, şi pârâtă, în calitate de beneficiar, s-a derulat un raport juridic având ca obiect prestarea de servicii de transport de persoane. Concret, în perioada 29.07._______________24, reclamanta a asigurat transportul cu autocarul pentru un grup format din adulţi şi copiii, pe ruta Rm. ###### - #### Humorului şi retur, serviciul incluzând şi deplasări zilnice la diverse obiective turistice din zonă.

Pentru totalul serviciilor prestate, a căror valoare a fost de 16.740 lei, pârâta a achitat un avans de 9000 lei, rămânând un rest de plată de 7740 lei, pentru care reclamanta a emis factura fiscală nr. _____ din 05.08.2024. Această situaţie de fapt este pe deplin dovedită prin înscrisurile administrate în cauză, respectiv cererea de chemare în judecată şi detaliile necontestate ale facturii menţionate, care atestă atât executarea prestaţiei de către reclamantă, cât şi întinderea obligaţiei corelative de plată a pârâtei. Instanţa reţine că pârâta, prin neformularea întâmpinării şi prin necontestarea în niciun mod a pretenţiilor reclamantei, nu a opus nicio apărare de fapt sau de drept. Aceasta nu a contestat nici efectuarea transportului de persoane, nici primirea facturii şi nici cuantumul debitului restant.

Potrivit dispoziţiilor Codului civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. Debitorul este ţinut să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă şi, în caz de neexecutare, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

Aplicând aceste norme la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că reclamanta a făcut dovada existenţei unui raport contractual şi a îndeplinirii propriei obligaţii, aceea de a presta serviciile de transport convenite. În aceste condiţii, pârâtei îi revenea obligaţia corelativă de a achita preţul serviciilor, obligaţie pe care nu a dovedit că a executat-o. ##### oricărei dovezi a plăţii din partea pârâtei, coroborată cu recunoaşterea implicită a datoriei prin necontestarea acesteia, conduce la concluzia că pretenţiile reclamantei privind debitul principal sunt pe deplin întemeiate. Prin urmare, instanţa va admite acest capăt de cerere şi va obliga pârâta la plata sumei de 7740 lei.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cumulată a penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi şi a dobânzii legale penalizatoare.

Instanţa constată, în primul rând, că cererea de acordare a penalităţilor contractuale de 0,1% pe zi este neîntemeiată. Clauza penală, prin care părţile stabilesc anticipat cuantumul daunelor-interese pentru neexecutare, trebuie să fie convenită în mod expres de părţi. Reclamanta, deşi a invocat existenţa unei astfel de clauze, nu a depus la dosar niciun înscris (contract, comandă fermă acceptată, factură cu clauze penale însuşită de pârâtă etc.) din care să rezulte acordul de voinţă al pârâtei cu privire la aceste penalităţi. Simpla menţionare a lor în cererea de chemare în judecată nu poate constitui o probă a existenţei convenţiei. În lipsa dovezii clauzei penale, acest capăt de cerere va fi respins ca neîntemeiat.

În al doilea rând, cu privire la solicitarea de acordare a dobânzii legale, instanţa reţine că aceasta este întemeiată. Potrivit art. 1535 din Codul Civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la plată. În lipsa unei convenţii a părţilor privind cuantumul acestora (clauza penală nefiind dovedită), se aplică dobânda legală penalizatoare.

Prin urmare, pârâta datorează dobânda legală pentru suma de 7740 lei, calculată de la scadenţa din 05.09.2024 şi până la achitarea efectivă. Reţine instanţa că nu era necesară nicio notificare suplimentară din partea reclamantei pentru ca dreptul la daune moratorii (dobânda legală) să se nască. Acesta s-a născut automat în patrimoniul reclamantei din ziua imediat următoare scadenţei, ca o consecinţă directă a neplăţii la termen conform art. 3 şi art. 4 din Legea 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante.

Referitor la solicitarea de cumulare a penalităţilor cu dobânda legală, instanţa subliniază că aceasta este inadmisibilă din punct de vedere legal. Atât penalităţile de întârziere convenţionale, cât şi dobânda legală penalizatoare au aceeaşi natură juridică: daune-interese moratorii, menite să acopere prejudiciul suferit de creditor prin simpla întârziere în executarea obligaţiei de plată. Art. 1535 din Codul Civil instituie un regim alternativ, nu cumulativ: se acordă daunele în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege. Acordarea ambelor ar conduce la o dublă reparaţie pentru acelaşi prejudiciu, ceea ce ar contraveni principiilor răspunderii civile contractuale şi ar constitui o îmbogăţire fără justă cauză pentru creditor.

####, în prezenta cauză, prin nereţinerea sumei de 0.1% această dublă penalizare nu mai se desfăşoară.

În temeiul art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească cheltuielile de judecată. #### cererea reclamantei a fost admisă doar în parte, pârâta se află în culpă procesuală pentru declanşarea acestui litigiu, prin neexecutarea obligaţiei de plată a debitului principal la termen. Reclamanta a făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 492 lei. Prin urmare, instanţa va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 492 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. ##### ######## S.R.L., cu sediul social în ###### ##########, ####### ######, având Cod Unic de Înregistrare _______, în contradictoriu cu pârâta S.C. ###### ####### S.R.L., cu sediul social în ###### #####, sat #######, #### ########### ### ##, ####### #####, având Cod Unic de Înregistrare _______.

Obligă pârâta S.C. ###### ####### S.R.L. la plata către reclamanta S.C. ##### ######## S.R.L. a sumei de 7740 lei, reprezentând contravaloare servicii de transport neachitate.

Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere contractuale.

Obligă pârâta S.C. ###### ####### S.R.L. la plata către reclamanta S.C. ##### ######## S.R.L. a dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal de 7740 lei, calculată de la data scadenţei, 05.09.2024, şi până la data plăţii efective şi integrale a debitului.

Obligă pârâta S.C. ###### ####### S.R.L. la plata către reclamanta S.C. ##### ######## S.R.L. a sumei de 492 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Horezu.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 03.09.2025.