Ordinul de protecție în România: cum îl obții și în ce situații este admis de instanță

(Studiu de caz anonimizat – hotărâre pronunțată în 2025)

Ordinul de protecție reprezintă unul dintre cele mai eficiente instrumente juridice prin care o persoană își poate apăra viața, integritatea psihică și siguranța atunci când este expusă actelor de violență sau hărțuire. Legislația a evoluat mult în ultimii ani, iar Legea nr. 26/2024 oferă, în prezent, un cadru mai rapid și mai cuprinzător pentru protejarea victimelor.

În cele ce urmează prezentăm, într-o formă complet anonimizată, un caz real soluționat de o instanță din București, care arată cum sunt analizate probele și ce măsuri poate dispune judecătorul atunci când constată existența unui pericol real asupra victimei.

1. Contextul situației prezentate

Reclamanta, cadru didactic într-o școală gimnazială din București, a solicitat un ordin de protecție împotriva unei foste prietene, pe motiv că aceasta:

• a filmat-o la o petrecere privată fără acordul ei;
• a distribuit filmarea către persoane din anturajul reclamantei și către conducerea școlii;
• a trimis mesaje cu conținut amenințător și denigrator;
• s-a prezentat în repetate rânduri la școală, deși nu avea niciun motiv legitim să fie acolo;
• a făcut afirmații care i-au afectat reputația profesională și viața personală.

Reclamanta a arătat că aceste acțiuni au declanșat o puternică stare de teamă, stres și nesiguranță, afectându-i viața profesională și sănătatea emoțională.

2. Cadrul legal aplicabil (Legea nr. 26/2024)

Potrivit legii, pot constitui acte de violență:

• violența psihologică și emoțională;
• hărțuirea, inclusiv online;
• urmărirea sau supravegherea nejustificată;
• amenințările directe sau indirecte;
• comunicările repetate care induc temere;
• distribuirea neconsensuală de materiale audio-video.

Instanța poate dispune o serie de măsuri urgente, precum:

• obligarea agresorului să păstreze o anumită distanță față de victimă și locul de muncă;
• interzicerea oricărui contact;
• obligarea purtării unei brățări electronice ;
• alte măsuri necesare pentru înlăturarea stării de pericol.

3. Ce a reținut instanța în cazul analizat?

Analizând probele depuse (mesaje, declarații de martori, înscrisuri, interogatoriu și material video), instanța a constatat următoarele:

• mesajele trimise de pârâtă aveau caracter amenințător, intimidant și denigrator;
• înregistrarea video provenea dintr-un cadru privat, iar distribuirea ei a avut un scop de răzbunare, nu unul legitim;
• pârâta s-a prezentat la școală fără drept, generând presiune psihologică asupra reclamantei;
• declarațiile martorilor au confirmat starea de teamă și afectarea psihică a reclamantei;
• nu s-au confirmat acuzațiile formulate de pârâtă cu privire la presupuse comportamente imorale ale reclamantei – acestea s-au dovedit simple suspiciuni.

Instanța a concluzionat că toate aceste acțiuni, luate împreună, constituie un pericol real și imediat asupra integrității psihice a reclamantei.

4. Soluția instanței:

Judecătorul a admis cererea de ordin de protecție în parte și a dispus:

• păstrarea unei distanțe minime de 100 de metri față de victimă;
• interzicerea apropierii la mai puțin de 100 de metri de locul de muncă al victimei (unitate școlară);
• interzicerea oricărui contact direct sau indirect, inclusiv telefonic, prin mesaje sau intermediari.

Ordinul este valabil 7 luni, perioada apreciată ca necesară pentru restabilirea stării de siguranță a victimei și pentru temperarea comportamentului pârâtei.

Instanța a atras atenția pârâtei că încălcarea ordinului de protecție constituie infracțiune.

Totodată, pârâtei i-au fost stabilite obligații privind cheltuielile de judecată.

5. Ce învățăm din această speță

a) Violența psihologică și hărțuirea sunt la fel de grave ca violența fizică

Instanțele tratează cu seriozitate amenințările, presiunile, mesajele agresive sau acțiunile repetate care produc teamă ori stres intens.

b) Distribuirea neautorizată a unei filmări poate constitui act de violență psihologică

Faptul că materialul a fost obținut la o petrecere privată și trimis către conducerea școlii a fost un element decisiv.

c) Victima nu trebuie să dovedească o violență fizică pentru a obține protecție

E suficientă existența unui pericol real asupra integrității psihice.

d) Probele sunt esențiale

Mesajele, declarațiile martorilor, istoricul conflictului și comportamentul repetat au format un tablou coerent care a demonstrat starea de pericol.

6. Concluzie:

Ordinul de protecție este un remediu juridic rapid și eficient atunci când o persoană este supusă violenței fizice, psihologice sau hărțuirii, inclusiv în mediul online. Speța prezentată arată că instanțele țin cont de context, de evoluția conflictului și de impactul psihologic, nu doar de leziunile fizice.

Dacă vă aflați într-o situație similară, este important să:

• păstrați toate mesajele relevante,
• strângeți dovezi,
• sesizați autoritățile și solicitați sprijin specializat.