Custodie copil dupa divort la ambii parinti

Custodie copil dupa divort la ambii parinti

Poate fi stabilit domiciliul alternativ al minorului în cazul separării părinților?

Odată cu separarea părinților prin divorț se stabilesc și aspectele importante din viața copiilor minori, cum ar fi: locuința acestora, autoritatea părintească, pensia de întreținere, programul de vizită etc.

Pe parcursul timpului s-a observat în practica instanțelor judecătorești din România faptul că în aproape toate cazurile aflate pe rolul acestora, domiciliul minorului era stabilit la mama acestuia, stabilind astfel un program de legături personale între tată și copil.

De cele mai multe ori, timpul petrecut de cei doi părinți împreună cu copilul lor minor, s-a dovedit a fi inegal, tatăl urmând să își petreacă alături de minor jumătate din vacanțele școlare și în timpul anului școlar două weekenduri pe lună.

Acest program de legături personale s-a dovedit în unele situații ineficient, sub aspectul dezvoltării psihologice și morale a copilului, prezența activă a tatălui în viața minorului având un rol foarte important pentru dezvoltarea normală a acestuia.

Timpul petrecut de tată alături de copilul minor este subiectul principal de dispută între părinți, sfârșind, de cele mai multe ori, prin decizia unei instanțe judecătorești.

În practica juridică recentă, a fost semnalată o nouă orientare în legătură cu stabilirea locuinței minorului, precum și în legătură cu programul de legături personale, anume stabilirea domiciliului alternativ la părinți.

Pentru stabilirea domiciliului alternativ al copilului, instanțele de judecată au avut în vedere, pe lângă interesul superior al copilului, mai mulți factori, cum ar fi: localitatea în care domiciliază cei doi părinți, disponibilitatea fiecăruia dintre părinți pentru a petrece timp egal cu minorul, respectarea programului școlar și cel extrașcolar, asigurarea condițiilor de trai etc.

Această practică a fost inițial semnalată de în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cele mai semnificative fiind:

Cauza Markin vs. Rusia „Societățile europene contemporane s-au mutat spre o repartizare mai egală între bărbați și femei a responsabilităților pentru creșterea copiilor lor și rolul bărbaților de îngrijitori și-a câștigat recunoașterea”.

Cauza Costreie vs. România „Procedurile privind autoritatea părintească și dreptul  de vizitare, inclusiv executarea hotărârii pronunțate cu privire la acestea necesită un rezultat urgent, deoarece trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copil și părintele care nu trăiește împreună cu el”.

Iată o hotărâre pronunțată și de instanțele din România – Judecătoria Sectorului 4 București „Stabilirea unui domiciliu alternativ pentru minor, în cazul în care nu afectează programul obișnuit al minorului, nu este în măsură să creeze un sentiment de neapartenență, respectiv nu îi afectează sentimentul de siguranță și stabilitate, în condițiile în care minorul este egal atașat de ambii părinți. Acesta va permite ca interacțiunea copilului cu fiecare dintre cei doi părinți să fie fluentă, fără sincope și prea multe transferuri de autoritate părintească de la un părinte la altul. Interpretarea modernă a sentimentului de stabilitate și de apartenență este legată  mai degrabă de calitatea relațiilor pe care minorul le dezvoltă cu părinții decât de un anumit spațiu geografic (un anumit apartament, de exemplu). Un copil are nevoie de legături emoționale stabile, de sentimentul apartenenței necondiționate la un grup de persoane (în esență, familia sa), de un mediu securizant care să-i permită experiențe normale de viață”.

În concluzie, având în vedere pratica judecătorească recentă, consider că tatăl copilului minor poate solicita și obține stabilirea domiciliului alternativ al acestuia.